Ie ſoli. quia ſi ceciderit non hꝫ ſubleuantē. V. Idē in ſū. eo. ti. q. 26. G¶ Quid ꝯſulendū eiectis ⁊ fugitiuisq̄ non p̄n̄t īpetrare recōciliationē ẜmformū decre. exͣ d̓ regu. c. fi. A. Ibi dr̄ꝙ debēt tales reqͥri ⁊ ad reuertēdū cōplli ⁊ ſic fortiꝰ recipi. ſalua tn̄ ordinisdiſciplina .i. ẜm ꝯueniētiā regule ⁊ ſicpn̄t ſubijci diſcipline ⁊ coertioni. Gnec īueniūt religionē ī qua recipiant̉?℟º ẜm Ray. Cenent̉ viue̓ regularit̓ ⁊honeſte tā apoſtate qͣꝫ eiecti. N. Hocdictū videt̉ potiꝰ fuiſſe glo. Ray. ut pꝫin ſū. liº 3º. ti. 2ꝰ. q. 2. vbi dīc hͦ glo. B¶ Auid de his q̄ lucrat̉ monachꝰ fugitiuꝰ ſeu apoſtata? ℟º. Totū mōa ſterio ſuo lucrat̉. 18. q. z. abbates. ⁊ ſicutInno. dicit. etiā ſi vetante mōaſterioacqrit. ff. de acꝗ. re. do. etiā. Sꝫ ẜm eūdem ſi mōachꝰ ſit eiectꝰ ea q̄ lucrat̉ nulli acqͣrit nec valet ꝯtractus eiꝰ. Et addit. Poſſet tn̄ dici ꝙ acꝗ̄rit e p̄o a cuiꝰiuriſdictiōe non ē abſolutꝰ. Vide etiāhūc caſū sͣ. apoſtaſia 3º. §. 2º. A. ⁊ ibide hͦ clariꝰ dictū eſt. B¶ Itꝝ ꝑiculū ſit religioſis ſiue mōachis ſi ab abbate negligat̉ cura eccl̓iaꝝ⁊ ppl̓oꝝ ꝑtinētiū ad eū. ℟º ẜm Tho. īquolibet. Nullꝰ pōt exigē aūt reciꝑecarnalia alioꝝ maxīe pciā pctōrū niſiſpūalia ſemīet p̄dicādo ul̓ orando uelſalutē eoꝝ a ꝗbꝰ recipit ꝓ viribꝰ ꝓcurādo. Dico gͦ ꝙ totū clauſtrū ſicut recipit ſic tenet̉ refūde̓. Si gͦ ꝯſtat eis qcura negligat̉ debēt ſupplicare abbati⁊ debēt eū mone̓ in capitulo. ⁊ ſi videant ꝙ remediū nō apponat̉ debent appellare ꝯͣ abbatē ſicut ꝯͣ aduerſariū veritatꝭ. Et ſi eēt mihi notum aliqd̓ talemonaſteriū nō auderē cōſule̓ ꝙ aliꝗsin tali elige̓t monachatū. A. Idē inſū. liº 3º. ti. 28. q. 23. B¶ Utꝝ aliquis religioſus poſſit p̄eſſepluribꝰ lod. ℟º. Nulli religioſi ul̓ monachi pn̄t p̄eſſe pluribꝰ prioratibꝰ. Itēnec pluribꝰ eccleſijs cura aīaꝝ hn̄tibꝰ.etiā ſi eadē cura nō ꝑ ip̄os ſꝫ pͦ p̄ſbyteros ad eoꝝ pn̄tatione p epoſ īſtitutoshabeat exerceri niſi auctoritate ſedisapl̓ice. uel ſi vnꝰ ex eis ab alio depēdeat uel ad īuicē ſint ānexi. Et ꝗcūqꝫ talē prioratū ul̓ talē eccl̓iam obtines receꝑit aliū. primo priuatꝰ ē ipſo iure ⁊ſtat ī tenet dimitte̓. ⁊ p eū ad quē ꝑtinet libere ꝯferat̉ ⁊ niſi dimittat fit ineligibilis ⁊ ab vtroqꝫ penitꝰ repelli dꝫexͣ de p̄ben. cū ſingula. li 6º. Circa hocplura videsͣ. bn̄ficiū pͥ. §. 4.¶ Prioratus uel eccl̓ie aūt admīſtrationes ſeu officia vniꝰ mōaſterij ꝯſueta ꝑ eiuſdē mōachos gub̓nari non debent ꝯmitti monachis alteriꝰ moaſterij ſine licētia pape. Et ꝯͣ hͦ ordinātesſūt priuati ptāte ꝓuidēdi de ipſis. As. ea vice ⁊ de ipſis p dioceſanū ſi exēpta nō fuerīt. alioqn̄ pͦ ſedē apl̓ica ordinet̉. ut ī dicto. c. cū ſingula. B Etrecipiētes ſūt īeligibiles ip̄o iure. exͣ d̓p̄ben. cū ſingula. §. fi. liº 4.¶ Utꝝ religioſi ſuccedāt in bonis parentū ⁊ hꝰ mōi ℟º. Sic. īmo plꝰ ꝙ parentes nō p̄n̄t eos exhēdare qͣꝫuis duꝫlaici fuerāt in cām ingratitudīs īcidiſſent. C. de epiſco. ⁊ clerid. deo nobis.19. q. 3. c. fi.¶ Religioſis p̄cipit̉ in v̓tute obedientie ⁊ ſub intermīatiōe maledictioniseterne ne in ſermōibꝰ ſuis p̄latꝭ detrahant uel retrahāt aliqͦs ab eccl̓iaꝝ ſuarū frequētia. uel indulgētias indiſctetas ꝓnūcient. ⁊ ne retrahat teſtatoresa reſtitutiōibꝰ debitꝭ. aut legatꝭ matricibꝰ eccleſijs faciendis. nec legata ueldebita aūt male ablata incerta ſibi uel
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten