7. l. caſus. Si v̓o dicat mobilia ⁊ īmobilia ⁊ ſe mouētia. nō ob hͦ intelligūt̉actiōes ⁊ noīa ſiue credita. C. de pto.pigno. l. i. Idē dicēdū de his qͥ offerūteccl̓ie oīa bona ſua. Itē qui obligat inſtrumēta ⁊ de agris ⁊ de oībꝰ q̄ ibi ꝯtinēt̉ ſenſiſſe vr̄. C. q̄ res pi. ob. pͥn̄t. l. 2.¶ Ꝙdiu pignꝰ remanet obligatū? ℟º.Ediu etiā vnꝰ denariꝰ remanet ad ſoluendū. C. de diſtra. pigno. l. qͣꝫdiu. AIdē in ocā. q. 75. ī fi. ⁊ in dcā. l. qͣꝫdiu.patꝭ ꝙpignꝰ pōt etiā vēdi lꝫ maior ꝑspcijs nō integra fuiſſet ſoluta. G¶ Itꝝ eccl̓iaſtici redditꝰ ſiue ſtipenoia poſſint pigͣrari ul̓ obligari. ℟º ẜmInno. Nō pn̄t obligari ſpāli ꝯuētiōeſꝫa iudice ꝓ debito canōici ⁊ ex cā iudicati pn̄t obligari. ar. C. d̓ excep. rei iu.ſtipedia. ff. de re iudi. ꝯmodis. IdemBer. exͣ de fideiuſ. ꝑuenit. Vide sͣ. locatio. §. vltꝭ. A. Idē qd̓ hic hecur ī ſū.eo. ti. q. 76. Et videt̉ ītelligendū qn̄aliūde non pōt debitꝭ ſatiſfieri. Al̓ necetiā ꝑ iudice vident̉ poſſe obligari. utin oca. l. ſtipedia. B¶ Itꝝ vti pigre ſibi obligato ſit vſura. ℟º ẜm Tho. ſcd̓a ſcd̓e. q. 78. Si pignus ſit res aliqͣ cuiꝰ vſus p̄cio eſtimari pōt debꝫ ille qui mutuauit ꝯputarevſū illiꝰ rei in eſtimationē eiꝰ qḋ mutuauit. alioqn̄ idē eſt ac ſi pecuniā acciꝑet ꝓ mutuo. qd̓ ē vſurariū. niſi forte eēt talis res cuiꝰ vſus ſine p̄cio ſoletcōcedi int̓ amicos. ſicut pꝫ de libro cōmodato. A. Idē in ſū. eo. ti. q. 77. GEt hͦ ītellige ꝙ ſit vſura ſi vtat̉ pigͣreꝯſentiēte debitore. Si v̓o eo nolete eētfurtū. ff. de furtꝭ. l. pignore.¶ Quid de expeſis factis a creditorein pignore: ℟º ẜm Ray. Creditor pōtexige ul̓ ꝯpēſare nō ſolū expēſas quasfecerit colligēdo fructꝰ ſed etiaꝫ quasfecit bona fide circa rē pignoratā. puta colēdo fundū uel paſcēdo iumētū.⁊ hͦ niſi fuerīt īmoderate. A. uel etiātante ꝙ eaꝝ occaſiōe debitor nō poſſitrem redimere. ut in. l. de qua ſtatī. Etidem qd̓ hic. notat̉ ī ſū. eo. ti. q. 79. Bff. de pigno. ac. l. ſi ſeruos. Sꝫ fructusquos ꝑcepit uel ꝑciꝑe debuit cōputabit in ſortem. C. de pigno. ac. l. 2. et exͣeo. cum contra.¶ Quid ſi pignꝰ perijt ul̓ deteriorat̉?℟º. Si ſine culpa creditorꝭ perijt ul̓ deterioratū eſt nō tenet̉. Et nihilominꝰdebitor tenet̉ ſoluē debitū niſi actumſit ꝙ amiſſio pignorꝭ liberet debitoreꝫSi v̓o culpa creditorꝭ. tenet̉ creditor.C. de pigno. ac. l. 2. 4. et. 5. A. Idē inſū. eo. ti. q. 80. B¶ Quid aget creditor habēs pignusſi paratꝰ cōputare fructꝰ in ſorte petitreſiduū debiti? ℟º ẜm Ray. Pōt ꝗdēpecuniā mutuatā ꝑ actioneꝫ ꝑſonaleꝫpete̓. C. de pigͦ. ac. l. qͣꝫuis. ⁊. l. diſtractꝭItē pōt pignus alteri pigͦrate. C. ſi pignus pigri. l. i. et. 2. Sed nūꝗd poſſitpignꝰ vende̓ hēs in ſe. §. A. Idē qd̓hic notat̉ in ſū. eo. ti. q. 78. B¶ Utꝝ creditor cui nō ſoluit̉ poſſit pignus vēde̓. ℟º ẜm Ray. Si pactū fuit ꝙ poſſit vede̓ cecto tꝑe ul̓ modo uelꝑſone ul̓ p̄cio debet creditor denūciare debitori ⁊ pꝰ ea poterit vēde̓ ẜm formā ꝯuentā ⁊ nō alit̓. Si v̓o pactū fuitde nō vēdēdo nō poteīt vende̓ niſi pꝰtrinā denūciatione factaꝫ debitori utſoluat. ⁊ ſi nō ſoluat pꝰ ea poteīt vede̓Sꝫ ſi vende̓t ante teneret furti. Si vonullū pactū fuit ſufficit vna denūcia.tio. ⁊ pꝰ ea elapſo biēnio. A. s. a denūciatiōe uel a ſnīa iudiciali numerādout in. l. fi. de qua. ī. B. poteīt fieri vēditio. Probant̉ hec. ff. de pigno. acti.
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten