iurauerunt dice̓ veritatē tā de ſe qͣꝫ dealijs. ⁊ eā celādo ꝑiurauerunt ⁊ pꝰ eavelint corrige̓ dictū ſuū ꝯͣſe ⁊ aliosſi manifeſtis indicijs apparuerit talesnō leuitate. aut odio ſeu pecūia ſꝫ celofidei velle reuelāe accuſatꝰ. exͣeo. li 6º.¶ Preſidētes regimini alicuiꝰ loci. lꝫſint excoīcati. vl̓ de facto ⁊ nō de iureiuriſdictionē hēant. ad reqͣſitionē ordinarioꝝ vl̓ delegatoꝝ ip̄oꝝ aūt inꝗͣſitoꝝ. A. nō valētiū ſin more diſpedioul̓ negocij piculo recurſū hr̄e ad ſuperiores ꝗ legitime in locis ipſis poſſintiuſticia exeꝗ ut in. c. p̄ſidetes. de q. i.Bº. p̄n̄t ⁊ debēt ꝯͣhēticos. credentes.fautores ⁊ receptatores ⁊ defenſoreseoꝝ ſuū officiū exerce̓. et illi ꝗ reqͥrūteos nō incurrūt aliquā ſnīam. tn̄ dictꝭpſidētibꝰ ꝓpt̓ hͦ ī alijs nullū ius ē conceſſū ul̓ ꝑmiſſū. exͣ eo. p̄ſidētes. li 6º.¶ Suſpectꝰ de he̓ſi ⁊ ob hͦ citatꝰ ⁊ ꝗanō cōparet excōicatꝰ ē. ſi excoīcatiōeꝫꝑ anū ſuſtinet ex tūc ē velut hereticꝯdēnandus. exͣ eo. cū ꝯtumacia. li. 6º.¶ Accuſatꝰ de he̓ſi ul̓ ſuſpectus vehemēti ſuſpitiōe q̄ he̓ſim ī iudicio abiurauit ⁊ pꝰ ea ꝯmittit in ip̄am cēſet̉ relapſꝰ lꝫ antea ip̄m hēſis crime̓ nō fuerit plene ꝓbatum. Sꝫ ſi leuis ſuſpitiofuit nō dꝫ iudicari relapſus ſꝫ alit̓ grauiter puniri. exͣ eo. accuſatus. liº 6º.¶ Qui ī vna he̓ſis ſpecie. ſiue in vnoarticulo ul̓ ſacro errauit ⁊ pꝰ ea abiurauit ſimpl̓e he̓ſim. ſi pꝰ ea errat ī aliorelapſꝰ ē iudicādꝰ. exͣ eo. accuſatꝰ. liº 6º.¶ Ille de cuiꝰ lapſu ī he̓ſim an̄ abiuratione ꝯſtiterat ul̓ nūc ꝯſtat. ſi pꝰ ea he̓ticos receptet. deducat. ul̓ aſſociet. eisdonet munera ſiue mittat. uel fauoreꝫīpedat ꝗ excuſari non poſſit. A. ſeuetiā viſitet. dco. c. accuſatꝰ. B. iudicari dꝫ relapſus. exͣ eo. accuſatꝰ. liº 6º.¶ Quid ſi ꝗs ꝓ receptatiōe hē̓ticoꝝ.A. vl̓ etiā ꝓ defenſiōe ſeu fauore. dcōc. accuſatꝰ. B ⁊ nō ꝗa eēt he̓ticꝰ ſubobligatiōe bonoꝝ īqͣſitoribꝰ ſe abſtrīxerit ad recipiēda pnīam. ⁊ ea īiūcta⁊ nō pacta deceſſeit? ℟º. Cogi debenthe̓des ī bonis ad ꝯplēdū. A. Verū ēſi ſit pnīa in bonis tꝑalibꝰ iniūcta ꝓficiēs ad ſalutē. ut ibi. B. Secꝰ ſi taliſſolū ſe obligauit ad pnīam quā inꝗͣſitores vellēt iniūge̓. ⁊ ea nodū iniūctadeceſſeit. exͣ eo. accuſatꝰ. §. ſi v̓o. liº. 6º.¶ Nūꝗd pꝰ mortē he̓tici poterūt occupari bona eiꝰ ſi de he̓ſi nō fueit ī eiꝰvita declaratū? ℟º. poterūt ſi pꝰ ea declaret̉. exͣ eo. accuſatꝰ. liº 6º.¶ Sacerdotes q̄ īſtruūt he̓ticos de celāda v̓itate ⁊ hꝰ. debet pena debita caſtigari. Religioſi etiā he̓tici ſūt gͣuiuspuniēdi alijs. exͣ eo. accuſatꝰ. liº 6º. A§. fi. vbi dr̄. Sacerdotes ⁊ alij clericiꝗ negociū inꝗſitiōis īſtruēdo citatosheticos uel eoꝝ credētes d̓ celāda v̓itate ul̓ dicēda falſitate ſeu eos īdebiteliberādo inuēti fuerīt īpedire. cū nonſit dubiū ip̄os ea face̓ in fauorē he̓ticepͣuitatꝭ. ꝑ īꝗͣſitores a talibꝰ ꝯpeſci pn̄t⁊ pena debita caſtigari. tā p captioneꝫꝑſonaꝝ qͣꝫ al̓ ꝓut culpa exegerit del inquentꝭ. Religioſi etiā ſūt īmuratiōispena .i. carceratiōis. exͣ eo. c. pl̓t. Seꝗt̉.uel al̓ grauius puniēdi qͣꝫ ſeculares ſiīuenti fuerīt ī he̓ſi ul̓ ſil̓ibꝰ deliqͣſſe. B¶ Statutū loci ꝑ qd̓ impediret̉ negociū inqͣſitiōis heticoꝝ non valet. Aſiue īpediat̉ directe ſiue īdirecte. ut inc. ſtatutū. de qͦ. ī. B. ⁊ dn̄i. A. ul̓ alijꝗcūqꝫ rectores. ut ibi. G. tenēt̉ illudexhibe̓. A. dioceſano loci ul̓ eiꝰ vicario. ſeu īqͣſitoribꝰ. ⁊ hͦ ſine more diſpēdio. ut ibi. B ⁊ corrige̓. A. i. oīo reuocare ſi nccē fuerit. uel ſaltē eatenusp 2
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten