ꝑ̄ mortē uel capitales īimicitias ul̓ aliaꝫiuſtā abſentiā. 3º amittit̉ cū vaſallꝰ tribꝰvicibꝰ corā ꝑibꝰ ⁊ hꝰ mōi reꝗͥſitꝰ fidelitatē iurare noluerit. qͣꝫuis dn̄s ꝑatꝰ ſit facere īueſtitura. 4º ſi vaſallꝰ īfeudaueritfeudū alia lege qͣꝫ ea quā ip̄e hꝫ. ul̓ ī talēvaſallū ꝗ feudū ẜuare n̄ pōt. 3º ſi vaſallꝰīt̓fecit ſuū ꝓpͥū germanū ul̓ germāi filiuꝫ ul̓ aliꝗd ꝯmiẜit ꝙ ꝑicidij noīe ꝯtīeat̉ad hͦ ut totā he̓ditate heat. De ꝑicidishēs i. paricida. 6º ſi vaſallꝰ dimittit dn̄ꝫſuū ī plio nō mortuū nec ad mortē vulneratū. Sil̓r ꝓpt̓ alias ml̓tas īgͣtitudīesq̄ enumerāt̉ ī liº feudoꝝ. ꝗbꝰ moīs feudū amittit̉. c. pͦ. et 2º. 7º ſi vaſallꝰ ſcient̓negauerit feudū ul̓ ꝑte aūt ꝯditiōeꝫ eiꝰ.Secꝰ ſi igͦrant̉. Ꝙ ſi vaſallꝰ n̄ vult on̄dēde ꝑte feudi p̄ſumet̉ ꝙ totū teneat ī feudū. &ſi vaſallꝰ feudū alienauerit. ⁊ ſi ꝗdē ꝓ ꝑte alienauerit illā ꝑtē amittit ⁊ libere ad dn̄m reuertet̉ nulla p̄ſcriptiōeobſtāte. Nec ꝓderit vaſallo ſi pꝰ factaꝫalienatione recupauerit feudū ip̄m niſiigͦrant̉ alienaſſet. 9º ſi vaſallꝰ dn̄m accuſauerit. aūt ſi teſtimōiuꝫ ꝯͣ ip̄m ī cā nontm̄ crimīali ſꝫ etiā ciuili tulerit. lꝫ ꝗdamdixerīt ꝙ ī ciuili pōt. xº ſi vaſallꝰ vocatꝰa dn̄o ꝙ ſecū vadat ī expeditōe publicaputa vocatus ab īꝑatore ut ſecū veniatRomā ꝓ ſuſcipiēda corona ⁊ hꝰ mōi. nōvenerit. nec aliū ꝓ ſe dn̄o ſuo acceptummiſerit. ul̓ ei ſtipedia militie nō dederitA. hͨ oīa nont̉ etiā ī ſū. con. liº pͦ. ti. 15.q. 64. B. Et ꝗdē qn̄ ꝓpt̓ fidelitatē nonẜuatā amittit̉ feudū nō ītelligit̉ ip̄o iurſꝫ ꝑ ſnīam Si v̓o alienatū fuerit ip̄o iureꝑdit̉. ut Inno. dīc Hec oīa Hoſti ꝓbat īſū. ti. d̓ feudis. A. Poſti. qͦqͣꝫ ad hūc caſūvr̄ ſimpl̓r dice̓ ꝙ amiſſio feudi fit ꝑ ſentētiā. Hnno. dic̄ ꝙ ī caū alienatiōis fitip̄o iure. ut noͣt̉ ī ſū. con. eo. ti. q. 65. BQn̄ dn̄s amittit ius qd̓ in feudo hꝫ?℟º ẜm Hoſti. Sicut vaſallꝰ amittit feudū ꝓpt̓ culpā. ita dn̄s ꝓpͥetatē feudi. utī li feudoꝝ. ſi de feudo ꝯtrouerſia fueitc. dn̄o amittēre. Dn̄s .n. vaſallo dꝫ vicērepede̓. ut ī liº feudoꝝ. d̓ forma fidelitatis. c. pͦ. ī fi. ⁊ ſi nō repederit. merito cēſebit̉ maleficꝰ A. al̓ malefidꝰ. ⁊ tēdit adidē. ſꝫclariꝰ. B. ut ē ille ꝗ ꝯͣ vaſallū dep̄heſus fuerit ꝑfidꝰ. 22. q. 5. d̓ forma. 93.diſ. eſto ſubiectꝰ. exͣ de iure iurꝭ. ꝑuenit.Et tal̓ etiā pͥuat̉ iure qd̓ hꝫ ī vaſallum. ⁊feudū trāſit ad ſuꝑiore. Nō ītelligas tn̄ip̄o iure ſꝫ ꝑ ſnīaꝫ. A. Idem ī ſū. con. dcāq. 63. R¶ Quid ſi dn̄s moriēs pl̓es filios relīꝗtnūqͥd vaſallꝰ iurabit fidelitatē oībꝰ? ℟ºẜm Hoſti. Nō puto. qm̄ vaſallꝰ n̄ cogit̉ꝓ vno feudo pl̓es hr̄e dn̄os maxīe ī comitatibꝰ. ducatibꝰ. marchionatibꝰ. q̄ hodie diuidi nō pn̄t. A. Ad̓ ī ſū. con. eo. ti.q. 67. Vbi etiam addit̉ ẜm Hoſti. ꝙ necpōt dn̄s ſine volūtate vaſalli feudū alienare. B etiā ī gnaͣli alienatiōe vaſalli n̄ꝯtinēt̉ niſi hͦ noīatī dcm̄ ſit. Et ſubdit.Aliqͣ tn̄ volūt dice̓ ꝙ eqͣli ul̓ mīori dn̄oꝯcedi pn̄t. G Sꝫ ſi vaſallꝰ moriēs pl̓esfilios reliqͥt̉. oēs debēt iurare fidelitatēſi feudū īdiuiſū hn̄t. Sꝫ ſi ex diuiſiōe totū feudū ad vnū ꝑuenerit. ille ſolꝰ iurabit. A. Id̓ ī ſū. con. li. pͦ. ti. 1j. q. 66. B¶ Utꝝ vaſallꝰ poſſit feudū refutare ℟ºẜm Hoſti. Pōt etiā ſine volūtate dn̄i. ⁊pꝰ hͦ n̄ tenebit̉ ẜuire dn̄o. verū tn̄ nō dꝫeū offēde̓. AId̓ ī ſū. con. eo. ti. q. 68. hQuidā dicūt ꝙ n̄ pōt ip̄ꝫ refutare īuitodn̄o. ut. C. h̓ acti. ⁊ obli. l. ſicut īitio. Primū vr̄ veriꝰ ſi tꝑe ⁊ loco debito repudiet. alit̓ ꝯtra. A. Dictū Hoſti. formalit̓hr̄ ī. c. vno. de vaſallo qͥ ꝯtra ꝯſtitutōeꝫlotharij feudū alienauerit. S¶ Vtꝝ filiꝰ repudiās he̓ditate pr̄is poſſit retine̓ feudū. ℟º ẜm Hoſti. Nō. ſꝫ auttotū dꝫ retine̓. aut totū repudiare. niſiforte eum dn̄s tanqͣꝫ de nouo beneficio
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten