¶ An ꝑegrini ⁊ romipete poſſint ꝯfit̓ialieno ſacerdoti? ℟º ẜm ꝟb. Si acceperūt pera ⁊ baculū a ꝓprijs ſacerdotibꝰſiue alit̓ d̓ eoꝝ lnīa iter arripiant. p̄ſumendū ē data eis eē licentia ꝯfitendi.A. Ad hͦ addit ip̄e ꝟ. d̓ eis q̄ ꝯmiſerūtī via. uel q̄ ꝑ obliuione dimiſerūt cōfiteri. aut etiā ſcient̓. dū tn̄ de illis ꝓponat cōfiteri ꝓpo ſacerdoti poſtqͣꝫ redierint. Sꝫ forte hͦ poſſet ītelligi de caſibꝰreſeruatis. Nā de alijs cū ſel̓ legitimefuerit cōfeſſus ⁊ abſolutꝰ nō oꝫ ꝙ iteꝝꝯfiteat̉. ut pꝫ sͣ. abbas. ad fi. ī additiōeIn ⁊ Inno. ī. c. oīs. exͣ de pe. ⁊ re. dicithis caſibꝰ ſimplicit̓ data eē lnīam. ⁊n̄addit hac limitatione qua ponit glo.Ray. ſeꝗt̉ ī glo. Ray. ⁊ etiā notur ī ſū.con. eo. ti. q. 3. Intelligo etiā talibꝰ datā lniam eē recipiēdi eūchariſtia ī paſca. Idē dic Inno. ī dco. c. oīs. Et de reliqͥs ſacrīs puto ꝙ ſit ītelligendū d̓ neceſſarijs. cū rōne ncc̄itatis ītelligant̉ hͨꝑmiſſa ⁊ nō alit̓. G. Si aūt ſine lnīa ꝓprij ſacerdotꝭ ꝑegrināt̉. nō pn̄t abſoluiab alio niſi ī ncc̄itate. Et idē ē de alijsnegociatoribꝰ ⁊ viatoribꝰ. Con. Inno.⁊ Poſti. A Immo hͨ fuerūt ꝓpe d̓cānō ꝟ. ſ Inno Et addit. Tutiꝰ ē ſꝑ ī talibꝰ lnīaꝫ a ꝓpo ſacerdote ſpalē hr̄e. utdic ī dco. c. oīs ⁊ pꝫ etiā ī dca. q. 39. G¶ Utꝝ ꝑegrinas ꝗ hꝫ crime cuiꝰ abſolutione retinuerat ſibi ep̄s. ī ꝑegrinatione poſſit abſolui a ſimplici ſacerdote.℟º ẜm ꝟ. Pōt abſolui maxīe ſi inſtettepꝰ gnaͣlis cōionis ut ī paſca. Sꝫ debetei iiugi ꝙ cū hūerit copia ſui ep̄i iteꝝꝯfiteat ei. ⁊ ab eo recipiat pn̄īam d̓ illohͨx. A. Idē ī ſū. con. d̓ca. q. 39. poſtpͥncipiū. G. Ieriꝰ vr̄ ꝙ ſi tata fueritncc̄itas ꝙ iſte potuit abſolui ab alio. n̄oꝫ ꝙ iteꝝ cōficeat̉ uel abſoluat̉. Sꝫ tn̄ ſiē aliꝗd ſatiſfaciēdū ꝙ ſatiſfaciat. ⁊ etiāſi ob dictā cām fuiſſet excoīcatus ⁊ abip̄o ſacerdote fuiſſet abſolutꝰ. ſi poſteanō repn̄tat ſe ep̄o reicidit ī eādē ſnīaꝫut s. abſolutio 4º. §. pͥ. Si vero nō fuitncc̄itas. nec abſolutio valuit. De qͣ neceſſitate dictū ē s. §. 5º. v. 7º. A. Ibi dr̄de ncc̄itate ꝑiculi mortꝭ. Et ſic vr̄ ſentire ꝙ īſtās tēpꝰ cōionis nō ſit iuſta caqͣre ꝗs poſſit abſolui ab alieno ſacerdote. ⁊ ſpalit̓ de caſibꝰ epālibꝰ. Et bn̄ ꝗahͦ n̄ vr̄ reꝑiri iure cautū maxīe cū coiopoſſit differri ad tēpꝰ ex cā. exͣ de pe. ⁊re. oīs. Et iteri pōt redire ad ꝓpriū ſacerdote. uel ab eo ꝑͦ nūciū ſeu litterā licētiā poſtulare. qd̓ ſi nō facit cū poſſitvr potius malitia qͣꝫ ncc̄itas. uel ſi aliqͦiuſto ī pedimēto ꝓtēde̓t eiꝰ pegrīatiop ānū efficit̉ fori illiꝰ loci ⁊ ibi pōt recipere ſacra. ut sͣ. §. 4º. v. 6º.G¶ Utꝝ vnꝰ ſacerdos prochial̓ poſſit audire ⁊ abſolue aliū ſacerdote. ℟º ẜmxb. Nō pōt ſine lnīa ſuꝑiorꝭ gnaͣli uelſpāli lnīa exp̄ſſa uel tacita. Nā ⁊ ſi ep̄sſcit coīter ſic fieri ⁊ tolerat. eo ip̄o p̄ſumēdū ē tacite approbare ⁊ lnīam dareIdē Hoſti. A. idē ī ſū. con. li 3. ti. 34q. 42. ubi addit̉ ẜm Hoſti. ꝙ hͦ nō multu expedit fieri. Idem eadē rōne vr̄ inalijs ꝗ ꝯfitent̉ nō ſuis ſacerdotibꝰ ſuisſciētibꝰ ⁊ nō cōtradicētibꝰ cū poſſent.ar. 83. diſ. error. ⁊ exͣ de v̓bo. ſigꝭ. ītelligētia. Nulla tn̄ cōſuetudīe pōt īduci.ut ꝗs p̄ter volūtatē ꝓprij ſacerdotꝭ poſſit confeſſore elige̓. extra de pe. ⁊ re. ſiep̄s. li 6º. B¶ Atꝝ liceat ꝯfit̓i laico. ℟º ẜm Pe. Nōlicet niſi ī ncc̄itatꝭ articulo ut ſi ī extremis agēs nō heret ſacerdote. ⁊ tūc ẜmqͥſdā tenet̉ laico cōfiteri. Sꝫ ꝓbabiliꝰ ⁊veriꝰ ē ꝙ nō tenet̉ d̓ ncc̄itate. Sꝫ de taliiudicandū ē ſicut de illo ꝗ nō hꝫ cōpiacōfeſſoris. A. Et rō pōt eē. quia ſolis
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten