Druckschrift 
Supplementum Summae Pisanellae
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

An ꝑegrini romipete poſſint ꝯfit̓ialieno ſacerdoti? ℟º ẜm ꝟb. Si acceperūt pera baculū a ꝓprijs ſacerdotibꝰſiue alit̓ eoꝝ lnīa iter arripiant. p̄ſumendū ē data eis licentia ꝯfitendi.A. Ad addit ip̄e. eis ꝯmiſerūtī via. uel obliuione dimiſerūt cōfiteri. aut etiā ſcient̓. tn̄ de illis ꝓponat cōfiteri ꝓpo ſacerdoti poſtqͣꝫ redierint. Sꝫ forte poſſet ītelligi de caſibꝰreſeruatis. de alijs ſel̓ legitimefuerit cōfeſſus abſolutꝰ oꝫ iteꝝꝯfiteat̉. ut pꝫ. abbas. ad fi. ī additiōeIn Inno. ī. c. oīs. exͣ de pe. re. dicithis caſibꝰ ſimplicit̓ data lnīam. ⁊n̄addit hac limitatione qua ponit glo.Ray. ſeꝗt̉ ī glo. Ray. etiā notur ī ſū.con. eo. ti. q. 3. Intelligo etiā talibꝰ da lniam recipiēdi eūchariſtia ī paſca. Idē dic Inno. ī dco. c. oīs. Et de reliqͥs ſacrīs puto ſit ītelligendū neceſſarijs. rōne ncc̄itatis ītelligant̉ꝑmiſſa alit̓. G. Si aūt ſine lnīaprij ſacerdotꝭ ꝑegrināt̉. pn̄t abſoluiab alio niſi ī ncc̄itate. Et idē ē de alijsnegociatoribꝰ viatoribꝰ. Con. Inno. Poſti. A Immo fuerūt ꝓpe d̓cā. ſ Inno Et addit. Tutiꝰ ē ſꝑ ī talibꝰ lnīaꝫ a ꝓpo ſacerdote ſpalē hr̄e. utdic ī dco. c. oīs pꝫ etiā ī dca. q. 39. G Utꝝ ꝑegrinas hꝫ crime cuiꝰ abſolutione retinuerat ſibi ep̄s. ī ꝑegrinatione poſſit abſolui a ſimplici ſacerdote.℟º ẜm. Pōt abſolui maxīe ſi inſtettepꝰ gnaͣlis cōionis ut ī paſca. Sꝫ debetei iiugi hūerit copia ſui ep̄i iteꝝꝯfiteat ei. ab eo recipiat pn̄īam illohͨx. A. Idē ī ſū. con. d̓ca. q. 39. poſtpͥncipiū. G. Ieriꝰ vr̄ ſi tata fueritncc̄itas iſte potuit abſolui ab alio.oꝫ iteꝝ cōficeat̉ uel abſoluat̉. Sꝫ tn̄ ſiē aliꝗd ſatiſfaciēdū ſatiſfaciat. etiāſi ob dictā cām fuiſſet excoīcatus abip̄o ſacerdote fuiſſet abſolutꝰ. ſi poſtea repn̄tat ſe ep̄o reicidit ī eādē ſnīaꝫut s. abſolutio. §.. Si vero fuitncc̄itas. nec abſolutio valuit. De neceſſitate dictū ē s. §.. v.. A. Ibi dr̄de ncc̄itate ꝑiculi mortꝭ. Et ſic vr̄ ſentire īſtās tēpꝰ cōionis ſit iuſta caqͣre ꝗs poſſit abſolui ab alieno ſacerdote. ſpalit̓ de caſibꝰ epālibꝰ. Et bn̄ ꝗa vr̄ reꝑiri iure cautū maxīe coiopoſſit differri ad tēpꝰ ex. exͣ de pe.re. oīs. Et iteri pōt redire ad ꝓpriū ſacerdote. uel ab eo ꝑͦ nūciū ſeu litterā licētiā poſtulare. qd̓ ſi facit poſſitvr potius malitia qͣꝫ ncc̄itas. uel ſi aliqͦiuſto ī pedimēto ꝓtēde̓t eiꝰ pegrīatiop ānū efficit̉ fori illiꝰ loci ibi pōt recipere ſacra. ut. §.. v..G Utꝝ vnꝰ ſacerdos prochial̓ poſſit audire abſolue aliū ſacerdote. ℟º ẜmxb. pōt ſine lnīa ſuꝑiorꝭ gnaͣli uelſpāli lnīa exp̄ſſa uel tacita. ſi ep̄sſcit coīter ſic fieri tolerat. eo ip̄o p̄ſumēdū ē tacite approbare lnīam dareIdē Hoſti. A. idē ī ſū. con. li 3. ti. 34q. 42. ubi addit̉ ẜm Hoſti. multu expedit fieri. Idem eadē rōne vr̄ inalijs ꝯfitent̉ ſuis ſacerdotibꝰ ſuisſciētibꝰ cōtradicētibꝰ poſſent.ar. 83. diſ. error. exͣ de v̓bo. ſigꝭ. ītelligētia. Nulla tn̄ cōſuetudīe pōt īduci.ut ꝗs p̄ter volūtatē ꝓprij ſacerdotꝭ poſſit confeſſore elige̓. extra de pe. re. ſiep̄s. li. B Atꝝ liceat ꝯfit̓i laico. ℟º ẜm Pe.licet niſi ī ncc̄itatꝭ articulo ut ſi ī extremis agēs heret ſacerdote. tūc ẜmqͥſdā tenet̉ laico cōfiteri. Sꝫ ꝓbabiliꝰveriꝰ ē tenet̉ ncc̄itate. Sꝫ de taliiudicandū ē ſicut de illo hꝫ cōpiacōfeſſoris. A. Et pōt. quia ſolis