pr̄imonialibꝰ uel q̄ ſibi aduenerūt aliunde. puta ex ſucceſſiōe uel donationefacta ꝑſone nō ītuitu eccl̓ie. uel de illisque ip̄i ſibi ꝑ ſcripturā uel hꝰ moī artificiū licitū qſierunt. indubitant̓ pn̄tde his face̓ teſtm̄ vel etiā donare. 12. q.3. c. pͥ. 72. exͣ de teſta. ad hͨ. 7. c. ꝗa nos.Et hͨ etiā hn̄t locū ſi clericꝰ ſit in ptātepr̄is uel aui cōſtitutꝰ. C. de ep̄is. 7. cle.Auten. p̄ſbyteros. lꝫ ī alijs ꝑſonis ſecꝰſit. ut. i. peculiū. De rebꝰ aūt eccl̓iaſtidmobilibꝰ ⁊ īmobilibꝰ nō pōt clericusteſtari. ſꝫ pōt de mobilibꝰ ⁊ fructibꝰ pceptis in egritudīe conſtitutꝰ dū tn̄ ſitcōpos mētis ꝯferre pauꝑibꝰ. ⁊ religioſis locis. ⁊ his ꝗ̄ ſibi honeſte ſeruierūt.ut d̓co. c. ad hͨ: ⁊ exͣ de teſta. relatum 2º.A. Hoc etiā pōt clericus vdelꝫ donarede rebꝰ mobilibꝰ fructibꝰ ⁊ ſil̓ibꝰ ex iuſta cā dū ſanꝰ ē. dumo tꝑate. exͣ d̓ dona.ceteꝝ. ⁊. c. ad apl̓ice. Et not̉ ī ſū. co. eo.ti. q. 12. etiā ꝯſanguineis ꝗ̄ ſibi honeſte ẜuierūt. d̓co. c. relatū 2. d̓ teſta. BDe cōſuetudīe tn̄ clerici alicubi teſtāt̉de fructibꝰ ⁊ rebꝰ mobilibꝰ eccl̓ie acqͣſitis. tn̄ de iure ꝯͣe. ut in p̄dictis capl̓is⁊ iuribꝰ. A. Et ut nōt in ſū. con. dcāq. 12. ẜm Rl. d̓ huiꝰ moī rebꝰ teſtari nōeēt illicitū. niſi ꝗa in fauore eccl̓iaꝝ ꝓhibitū ē. vn̄ etiā ꝗa rō ſuadet oppoſitūcredo ubi hec ꝯſuetudo ē. ꝙ de rebuseccl̓iaſticꝭ mobilibꝰ poſſint clerici faceteſtm̄. hͨ ille. Hoc intellige verū niſi deſacris vaſis. Suꝑ his .n. nullā non ſolūdonationē ſꝫ nec alienationē p̄n̄t face̓clerici. 12. q. 2. c. 2º. Niſi forte hērentſuꝑflua vaſa. Nec ex alijs mobilibuspoſſet debitis ſatiſfieri. io. q. 2. hͦ ius.Et forte idē poſſet dici in alijs ad diuinū cultū deputatis. ar. c. fi. exͣ. de teſta.Immo idē etiā de alijs rebꝰ. niſi fortecōſuetudo foret ꝙ clericus teſtaret̉ demobilibꝰ que recepit ut ſtipēdia ꝑſonalia. de alijs v̓o nō pōt teſtari. ut noͣtdn̄s An. in. c. relatū 2º. de teſta. ⁊ dn̄sDominicus de ſcō Geminiano. in. c.pn̄ti. de offi. or. li 6º. B¶ Quis ſuccedit clerico ab inteſtato?℟º. In bonis acꝗͣſitꝭ ꝑ eccl̓iam ſuccediteccl̓ia. ſed in alijs ſuccedūt ꝯſanguineiſcd̓m ordinē iurꝭ. qͥbꝰ deficiētibꝰ ſuccedit eccl̓ia. 12. q. 5. c. fi. A Potius vr̄c. pl̓t. qd̓ īcipit. ꝗcūqꝫ. B. exͣ d̓ ſucce.ab inte. pͥ ⁊ 2º. c. cū dilectꝰ ī fi. Et de hͦcaſu habes diffuſe. jͣ. ſucceſſio. §. 2º. ANoīe aūt eccl̓ie. nō ep̄s uel ſucceſſor cl̓ici moriētis ubi ē collegiū clericoꝝ. ſedcōis ꝯgregatio intelligit̉ que reꝝ illaꝝdebet canonicā diſtributionē ⁊ curamhr̄e. Vbi aūt in loco defuncti tm̄ vnusē ordinariꝰ is ea bona hēbit. d̓co. c. relatū 2º. exͣ de teſta. G¶ Quid ſit neſcit̉ vtꝝ res fuerīt eccl̓ieuel ꝑſone? ℟º. Preſumūt̉ oīa eē eccl̓ie.Si tn̄ cōſtat eū habuiſſe res q̄ nō eranteccl̓ie. ſed ꝑſone ⁊ dubitat̉ de ꝗbꝰ. p̄ſumitur ꝓ eo qui ē ī poſſeſſiōe rei de qͣ eſtq̄ſtio. vn̄ ſi poſt mortē eccl̓ia īuenit inpoſſeſſiōe. heredibꝰ īcūbit ꝓhatio. Sꝫſi heredes ſūt ī poſſeſſiōe ꝓbabit eccl̓iaar. 12. q. 4. c. pͥ. ⁊. q. 5. c. p. in fi. Et ſipoſſeſſio ē oīo cōfuſa uel ꝓbat̉. vide. i.ſucceſſio. §. 2. A. Ibi dr̄ ꝙ eqͣlis dꝫfieri diſtributio inter eccleſia ⁊ ꝯſanguineos ſeu heredes. niſi forte quis exſeruo factus ſit cl̓icus. tūc .n. fiet quoddr̄ exͣ de ſucce. ab īte. c. 2º. ubi hͦ idē dīcglo ⁊ ut noͣt̉ in ſū. con. liº 2º. ti. 5. q. 13.Ray. etiā con. p̄dictis de onere ꝓbadi⁊ ꝙ d̓ ſeruo facto clerico ītelligat̉ dcm̄c. 2. ubi dr̄ ꝙ peculiū decedēt̉̓ dꝫ diuidiī. 4. ꝑtes. qͣꝝ vna ep̄o. alt̓a eccl̓ie. tertiapauꝑibꝰ. qͣrta parētibꝰ aſſignetur. ⁊ ſinō parētes ſint. ep̄s eā recipiat ⁊ ī vſū
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten