deū. ſꝫ tm̄ qͦ ad eccl̓iaꝫ militātē. ⁊ additVl. Potiꝰ diſpēſans ī eadē dānatiōe īuoluit̉ cū eo cū q̄ diſpēſat. Aduertēdūeciā ꝙ lꝫ ep̄s ul̓ aliꝰ ſuꝑior ꝯferat ul̓ cōfirmet bn̄ficiū alicui n̄ ꝑ hͦ ītelligit̉ diſpēſare niſi exp̄ſſe diſpēſet ẜm glo. ī dicto. c. lrās. de cōceſſ. p̄ben. Et idē dicitPoſti. ut nōt ibi dn̄s An. de Bu. Ad hͦbn̄ facit cle. ſi ſūmus. de ſen. exco. Qd̓puto verū qn̄ ex ignorātia iurꝭ uel facti. uel ex alia cā p̄cludit̉ libera voluntas ſuꝑioris. al̓ ꝯceſſio ſꝑ ītelligit̉ factacū oībꝰ his ſine ꝗbꝰ nō poſſet ſortiri effectū. ff. d̓ iuriſ. oī. iudi. l. 2. ⁊ exͣ d̓ offidele. preterea. G¶ Quicūqꝫ recipit dignitatē uel ꝑſonatū ſeu officiū ul̓ bn̄ficiū cui aīaꝝ cura ſit annexa ſi an̄ obtinebat ſil̓e cū ſitpͥuatus pͥmo poſtqͣꝫ poſſeſſionē habuitde ſecūdo. uel ꝑ eū ſtetit qͥ minꝰ herettenet̉ abſqꝫ mora dimitte ī manꝰ ordinarij ī cuiꝰ eꝑatu hͦ fueit. alioqn̄ oēs tales etiā ſecūdo ip̄o iure ſūt priuati. ⁊nō ſolū ad ſacros ordīes. ſꝫ etiā ad qd̓cūqꝫ aliud bn̄ficium fiūt īhabiles. Etoīa talia vacat̉a bn̄ficia ſedi apl̓ice reſeruāt̉. Et ſi aliꝰ diſponat de eis nō valet. hͨ Ioh̓es papa. 22ꝰ. ī exͣuagāti q̄ īcipit. Execrabil̓. A. Con. Albricꝰ ⁊ addit. ꝙ ī dcā exͣuagāti cū ſuis declarationibꝰ pleniſſime hr̄ d̓ bn̄ficijs q̄ nō p̄ntſil̓ teneri ſine diſpenſatione. B¶ Qn̄ nō ꝓdeſt diſpenſatio ſuꝑ pl̓alitate bn̄ficioꝝ: ℟º. Nō ꝓdeſt qn̄ impetrās ſubſtituit aliqd̓ quātūcunqꝫ modicū bn̄ficiū. Qn̄ etiā ꝯcedit̉ ut quisduo bn̄ficia curā aīaꝝ hn̄tia poſſit ſil̓hr̄e ītelligit̉ de duobꝰ pͥmis bn̄ficijs pꝰꝯceſſione. A. Que .s. habuerīt impetrās. ut ī. c. nō pōt. de qͦ. ī. G. Iē ſi mādat̉ ꝓuideri alicui d̓ bn̄ficio n̄ obſtāteꝙ heat aliud. ꝑ hoc nō ē diſpenſatū uthēat ābo ſil̓. exͣ de p̄ben. nō pōt. libº 6.Itē ſi papa motu ꝓpͥo alicui aliqd̓ bn̄ficiū obtinēti ꝯferat aliud nō h̓ita mētione de priori. nō ꝓpt̓ hͦ īualida ē gr̄a.dūmō expͥmat̉ ī lr̄a ꝙ motu ꝓprio cōcedit. Secꝰ ſi ad petitionē alteriꝰ gr̄amfacit. extra de p̄ben. ſi motu. liº 7.¶ Gf̄ficiū nō vacās nulli ꝓmitti pōtnec in gnaͣli. ut ꝓmittēdo cū potueritꝓuidere. ul̓ cū facultas ſe obtulerit autſub qͣuis forma v̓boꝝ. al̓ ꝓmiſſiōes p̄dicte nec valēt nec obligat. exͣ de ꝯceſſ.p̄ben. deteſtādo. libͦ 6º.¶ Quibꝰ clericis debeat ꝑ ordinatorēta de neceſſarijs qͣꝫ d̓ bn̄ficio ꝓuideri?℟º. Romana eccl̓ia nō ꝯſueuit coge̓ ordinatorē ad ꝓuidendū nō ꝯſtitutꝭ ī ſacris. exͣ de p̄ben. ep̄s. ⁊. c. cū ſcd̓m. ACon. Albricꝰ. B. Et noͣ hic ꝙ ſi aliꝗsep̄s ꝯmittit exͣneo ep̄o. ut vice eiꝰ ī ſuadioceſi teneat ordinatiōes ⁊ ip̄e ꝓmouit ad ſacros ordīes aliquē nō hn̄tē titulū. ipſe q̄ ordinauit tenet̉ ei nccīa ꝓuide̓. donec p eū uel aliū de bn̄ficio fitꝓuiſū. Secꝰ ſi ei ꝯmiſit ordinare certasꝑſonaſ int̓ qͣs fuit aliꝗs ſine titulo. Nāī hͦ caſu ep̄s ꝗ cōmiſit tenet̉ talit̓ ordīato. A .s. ad nccia mīſtrāda. donec perip̄m bn̄ficiatꝰ fuerit. ut ī. c. ſi epūs. d̓ qͦi. B. Sil̓r ⁊ ip̄e tenet̉ talit̓ ordīato qn̄cōmittit alicui ut poſſit a quo uolueritep̄o ſacros ordīes ꝓmoueri. Hec oīa dephen. ſi ep̄s li 6º. A. Dcā ncc̄ioꝝ ꝓuiſio tūc dꝫ fieri qn̄ ordīatꝰ ſine titulo d̓ſua uel pr̄na hereditate nō pōt ſuſtētari. d̓ p̄ben. ep̄s. ⁊. c. tuis. B¶ Vtꝝ ordīatꝰ ad titulū pr̄imonij ſuipoſſit illud vende̓ uel donare. ℟º ẜmBer. exͣ de p̄ben. c. tuis. lꝫ Vīcētiꝰ dixerit ꝙ nō. tn̄ ẜm Tācre. verius credo ꝙſic. Nā ⁊ bn̄ficio eccl̓iaſtico renūciarepōt. A. Con. Albricꝰ ⁊ idē in ſū. con.
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten