bonā fidē habuit Ray. dat cōſiliū utreſtituat uel cōponat. Sed tn̄ talis utdīc nō ē cogēdus. ꝗa poſſeſſor erat bone fidei. C. de rei. vedi. certū. Hoſti. qͦꝫ⁊Il. ⁊ ꝟb. dicūt ꝙ nō tenet̉ d̓ ꝯſūptisqͣꝫdiu fuit bone fidei. A. Idē ī ſū. conoca. q. 23. ubi dr̄ ẜm Hoſti. ꝙ muliertenet reſtituere iſta ꝯſūpta ꝑ filiū putatiuū. B¶ Sed nūꝗd mulier poſſit filios d̓ adulterio ſuſceptos ſibi heredes īſtituere? ℟º. Certe ſic. ꝗa ꝗlibet pōt ſibi heredē inſtitue̓ eū cui nō ꝓhibet̉. reſeruata ſꝑ legitīa ꝑte liberis ſuis. De quovide .i. legitīa. ꝑ totū. A. Intellige hͦU caute nonūniſi ꝯſuetudo regiōis repugnet ſcd̓mna vxoris quAlbricū. ⁊ in ſū. con. liº 2. ti. §. q. 26.Pat̓ aūt nō pōt hꝰ filios inſtitue̓. ut sͣ§. pͥ. in additione. i. B¶ Vic hn̄s legitimos filios ſi viuentevxorē aliā ducat ſciente īpedimentū.A. Si .n. iuſtā heret igͦrantie cam legitima foret ꝓles. exͣ ꝗ fi. ſint le. c. pl̓t.B ⁊ ex ea fil ios hēat. nūꝗd tales filijadulterini poſſint ſuccedere pri. anvoteneāt̉ reſtitue̓ filijs pͥmi mr̄imonij?℟º ẜm ꝟb. Reſtitue̓ tenēt̉ totā hereditatē filijs pͥmi mrimonij cū fructibusmala fide ꝯſūptꝭ qͣꝫtūcūqꝫ oporteat eoſmale egere uel medicare. A. De hͦ sͣabſolutio 4. ad fi. B. Niſi bona fideꝯpleta ſit legitima p̄ſcriptio. maxīe ſietiā pꝰ ꝯpleta legitima p̄ſcriptionemretinēt bona fide. tūc. n. nō tenent̉. AIdē ī ſū. con. eo. ti. q. 25. G. De accuſatiōe adulterij ⁊ quō adultera poſſitdimitti. habes .i. matrimoniū 8º. ꝑ totū. Quo etiā adulteriū īpediat matrimoniū habes .i. īpedimētū 8º. §. 2º. Etvtꝝ liceat vxore adulterā occide̓ ibidem. §. vltꝭ.Quocatuseſſenonpōt īmo exp̄ſſe ꝓhibet̉. pͦ ꝗdēſi ſit hereticꝰ uel excōicatꝰ uel paganꝰ4. q. ī. c. pͦ. ⁊ exͣ de heretꝭ. excoīcamꝰ. pͥ.⁊ de pe. diſ. i. nemo uel ī foro. Vbi etiāhabes ꝙ peccat iudex ⁊ puniri debet qſciēt̓ admittit tales. Itē ſi ſit monachꝰuel religioſus. Tales .n. peccant aduocādo niſi ꝓ monaſterio de mādato plati. 16. q. i. monachi. extra d̓ poſtu. exꝑte. Itē ꝓhibet̉ ſi ſit clericꝰ ī ſacris ordinibꝰ cōſtitutꝰ. ul̓ etiā ī minoribꝰ dūtn̄ ſit bn̄ficiatꝰ. Calibꝰ .n. ꝓhibita ē aduocatio corā iudice ſcl̓ari niſi ī ꝓpͥa cāuel ꝑ eccl̓ia ſua. uel ꝓ ꝯiūctis aut miſerabilibꝰ ꝑſonis. ex de poſtu. cl̓ici. ⁊. c.cū ſacerdotꝭ. Sꝫ an corā iudice eccl̓iaſtico poſſint. ſatis videtur ꝙ ſic. ar. ind̓co. c. clerici. Exceptis ep̄is ⁊ etiam ſacerdotibꝰ ꝗbꝰ videt̉ ſimplicit̓ int̓dictū niſi ut dictū ē ī cāꝓpͥa. uel eccleſie.uel ꝓ ꝯiūctis aut miſerabilibꝰ ꝑſonis14. q. 5. deniqꝫ. 88. diſ. ꝑlatū. ⁊ expreſſius: illa decre. cū ſacerdotis. Et ītellige dū mō ī p̄dictis caſibꝰ dīnū officiūnō īpediat̉. ar. diſ. 9ī. clericꝰ. Et noͣ. ꝙꝗcūqꝫ ē bn̄ficiatꝰ ī aliqͣ eccl̓ia ⁊ p̄ſtat ꝓexͣneis patrociniū aduocatiōis ul̓ ꝓcuratiōis ꝯͣ eā. debet illo bn̄ficio expoliari. ut ī p̄dcō. c. cū ſacerdotꝭ. A. Hoc. c.loꝗt̉ de clerico. Sed ẜm Inno. ibi. Idēē etiā ſi ſit laicꝰ ī eccl̓ia bn̄ficiatꝰ ut beneficio illo ꝑuet̉. ut ī ſū. con. li 2º. ti. 5q. 137. B. Itē nō debet ꝗͣs eſſe iudexuel aſſeſſor ī eā illa ī qͣ vult eē aduocatus. ꝗa duo officia ī eadē cā ꝓhibeturexerce. 4. q. 4. c. pͦ. et 2º. Sūt ⁊ alie ꝑſone ab aduocatiōe ꝑ canones ꝓhibite.ut ſurdꝰ. Aº. s. ꝗ penitꝰ nil audit. ff. d̓poſtu. l. 2. Gº. mutꝰ. cecꝰ. Aº. vtroqꝫoculo priuatus. dcā. l. i. B. furioſusb 2
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten