ſub hͦ p̄textu poſſent fere oēs abſolui.Et ī articulo mortꝭ etiā ſimplex ſacerdos pōt abſolue̓ ab oī pctō ⁊ excōīcatione. dcō. c. prochiano. de ſepul. niſiſpālit̉ aliud ſit ſtatutū. ut ī excoīcationibꝰ ꝓceſſuſ curie. d̓ ꝗbꝰ ī dcō int̓rogatorio. Itē qn̄ pōt ep̄i copia hr̄i n̄ dꝫ ſeſimplex ſacerdos de caſibꝰ reẜuatꝭ etiāī hͦ articl̓o ītromitte̓ ẜm Inno. ⁊ ī dcāq. 36. ad fi Itē hͦ cāu ⁊ ī ſil̓i īiūget abſolues excoīcato ꝙ īpedimento ceſſāte ſeilli repn̄tet a qͦ fueat abſoluēdꝰ mādatū eiꝰ hūilit̓ ſuꝑ hͦ recepturꝰ. exͣd̓ ſē. exco. ea noſcit̉ ⁊ not̉ ī dca. q. 36. ī pͥnº. BOſolutio Eº.s. ꝑcutiētiū cl̓icos. Innjciētesmanꝰ violetas ī cl̓icū uel religioſū debēt abſolui ꝑ papā tm̄. 17. q. 4. ſi quisſuadēte. pn̄t etiā abſolui ꝑ legatos ꝗ d̓latere pape miſſi ſūt. exͣ d̓ ſen. exco. ademinētia ⁊ de offi. le. ꝙ trāſlatōꝫ. etiāſi ſūt exͣ t̓mīos ſue legatōis dūmō ſintī via ⁊ etiā ſi tales excoīcati aliūde veniat. exͣ d̓ offi. le. excoīcatꝭ. A. Ibi hocnoͣt glo ⁊ ītellige hͦ ẜm ea q̄ dcā ſūt sͣ īadditiōe. abſolutio pͦ. §. 5º. B. Legativ̓o q nō mittūt̉ de late exͣ t̓mīos neminē talē p̄n̄t abſolue̓. ſꝫ dū ſint īfra t̓minos pn̄t abſolue̓ tm̄ exeutes d̓ ꝓuīciaſibi ꝯmiſſa nō aliūde accedentes. Alijv̓o legati locales ꝗ ex p̄uilegio eccleſieſue hn̄t legatiōeꝫ. ut archie p̄s catuar.⁊ ſil̓es hͦ nō pn̄t. ut in dco. c. excoīcatꝭ.Et ſi vis ſcire ꝗ ſūt legati de latere. vide. i. legatus. §. pͥ.Sūt caſus ẜm Ho. ī ꝗbꝰ īijciēs manꝰin dicos citra ſedē apl̓icā abſolui pot.Primꝰ ī articulo mortꝭ. 17. q. 4. ſi quisſuadēte. Tn̄ īiūgēdū ē ei ꝙ ſi euaſeritſedi apl̓ice ſe pn̄tet. ul̓ ei ꝗ poſſit eū abſolue mādatū eiꝰ ſuꝑ hͦ recepturꝰ. exͣ d̓ſē. exco. a nob̓. 2º. A. Meliꝰ facit eo. tic. qd̓ d̓ his. B. Et idē ī caſibꝰ ſeq̄ntibꝰremoto .ſ. īpedim̄to. p̄terqͣꝫ ī puero utexͣ d̓ ſen. exco. de cet̓o. ī fi. ⁊. c. ea noſcit̉in fi. ¶ In his. c. nil dr̄ de puero. ſꝫ dr̄eo. ti. c. qͣꝫuis. ⁊. c. fi. ⁊ ut ibi pꝫ ītelligit̉d̓ puero īpube̓ .i. mīore. 14. ānorū. BEt ſi ceſſāte īpedim̄to nō ſe pn̄tat īcidit ī eādē ſnīaꝫ. exͣd̓ ſē. exco. eos. liº 6º.Et vide .i. abſoluº. 4º. §. pͦ. 2ꝰ caſꝰ ē qn̄qͣs hꝫ īimicitias capitales uel alias iuſtas excuſatiōes ꝓpt̓ qḋ nō pōt ſe ſediapl̓ice pn̄tare. exͣ de ſē. exco. de cet̓o. AIn hͦ. c. n̄ dr̄ de iuſta excuſatōe ſeu īpedimēto ī gne̓. ſꝫ dr̄ eo. ti. c. qd̓ de his. ⁊de hͦ intelligit̉ qḋ ſeꝗt̉. B. De iſta excuſatione ſtabitur arbitrio boni viri.ff. de v̓bo. obli. ꝯtinuꝰ. §. cū ita ⁊ exͣ devoto. ꝙ ſuꝑ his. A. Hoc. c. paꝝ facit.ſꝫ meliꝰ facit de offi. dele. c. de cauſis. ⁊idē noͣt̉ de hͦ arbitrio boni viri. ī ſū. cō.liº 3. ti. 33. q. 36. Bº. 3ꝰ ī hoſtiario ꝗ p̄textu officij cl̓icū non gͣuit̓ leſit. ex deſen. excō. ſi v̓o. 4ꝰ ī officiali ꝗͥ arcendotulba nō ꝓpt̓ea ex ꝓpoſito. ſꝫ non ſinealiqͣli culpa cl̓icū ꝑcuſſit. ut in dco. c. ſiv̓o. 5ꝰ ſi ſit mulier. nec diſtīgui dꝫ vtꝝſit debil̓ an fortꝭ. 6ꝰ ſi ſit ſenex aut valitudīariꝰ. 7ꝰ ſi ſit mēbrꝭ deſtitutꝰ. ita.sꝙ ad ſedē apl̓icā accede̓ n̄ poſſit. Trescaſus ꝓxīe deī hn̄t̉. exͣ de ſen. exco. mulieres. ⁊. c. ea noſcit̉. ⁊. c. qͣꝫuis. 8 de īfirmo .s. qn̄ p̄petuū hꝫ infirmitatꝭ ī pedimētū. uel etiā tꝑale ſi timet̉ ꝙ accele̓tmors. exͣ de ſen. exco. qd̓ d̓ his. A. Id̓etiā videt̉ lꝫ īfirmitas non ſit ꝑpetuaſicut dr̄ d̓ alijs ī pedimētis tꝑalibꝰ. eo.ti. c. qͣꝫuis. ⁊ iō vr̄ ꝙ quātitas ⁊ qͣlitasīfirmitatis relinquēda ſit arbitrio boni viri. cū ſit indetermīata. exͣ de offi.dele. de cauſis. ⁊ ꝓxime dictū ē. B. 9ºī paupere que oportet mendicare. utī dicto. c. qd̓ de his. A. Ibi iſta pauptas nō ē determīata ad mēdicitatē.⁊ iō videt̉ ꝙ arbitrio boni viri relinquēda ſit ut ꝓxīe patuit. xꝰ ſi regularꝭ
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten