iuriſdictionē ī aliena dioceſi exerce̓ deꝯſenſu dioceſani. ut in ſū. con. liº 3º. ti.33. q. 53. Et idē ē etiā in alijs p̄latis. utnōt Inno. ī dcō. c. nouit. d̓ offi. dele. GEps abſolue̓ pōt a ſnīa lata ꝑ ſuū archidiaconū. plebanū. ul̓ aliū ſub eo iuriſdictōꝫ hn̄tē. ẜꝫ nō dꝫ ſine ꝯſcīa illiꝰ ⁊cōgrua ſatiſfactiōe. exͣ d̓ offi. or. cū abeccl̓iaꝝ. ⁊. c. ad repͥmēdā. ſi tn̄ abſoluerit valet. ar. xi. q. i. de ꝑſona. Et ē ro.ꝗa ep̄s ē iudex ordīariꝰ tā laicoꝝ qͣꝫ clericoꝝ ſui ep̄atꝰ. ar. ī Auten. d̓ defen. ci.ī pͥn. A. In hͦ coīt̓ ꝯueniūt doc. ut noͣt̉ī ſū. con. liº 3º. ti. 33. q. 94. Sed ut ibi pꝫglo. Ray. dic̄. Licꝫ h̓ mgr̄ parificet ſimplice ſacerdotē cuꝫ plebano. tn̄ aliudcredo de p̄ſbyt̓o ꝑrochiali q̄ nō hꝫ ꝯtētioſam iuriſdictionē. ⁊ q̄ nō cōſueuitexcoīcare niſi ꝓ dānis qͦꝝ igͦrant̉ actores. ⁊ credo ꝙ ep̄s ul̓ ille q̄ ſuꝑ hͦ geritvices eiꝰ ip̄o irreqͥſito ſatiſfactiōe facta an̄ ſi fieri pōt ul̓ ꝓmiſſa cū fieri potitpōt talē excoīcatū abſolue̓. B. Et idēe d̓ ſnīa int̓dicti. ut. i. int̓dictū 3º. §. pͦ¶ Qui de vno ep̄atū domiciliū tranſfert ad aliū pōt ꝑ ſecūdū ep̄m abſoluiab excoīcatiōe iurꝭ quā īcurrerat ī dioceſi pͥoris. ſicut etiā a pctō ibi cōmiſſo.ut ponit xb. A. Con. Albricus. BQn ep̄s cōmittit alicui abſolutōꝫ d̓oī excōicatōe. nō ꝓpt̓ hͦ pōt abſoluereillū excoīcatū ab eo cuiꝰ abſolutōꝫ nocōmiſiſſet ī ſpāli. forte ꝗa ex cōicatuserat ꝓpt̓ dānū illatū ep̄o uel aliꝗd hꝰmodi. exͣ de re. iurꝭ. ī generali. li 6º.¶ Si papa mādat alicui ꝙ aliquē excōicet. nūꝗͥd pꝰ ea pōt eū abſolue: Diſtingue. Si ꝯmittit ei cāe cognitōꝫ pōt abſolue. ar. 21. diſ. īferior. Si v̓o papa iādiffinierat negociū ⁊ mādet excōicarinō pot abſolue̓. ꝗa nō ei iuriſdictio ſꝫpurū mīſteriū delegat̉. exͣ de offi. dele.qm̄. A. 2º. qd̓ ē. c. fi. ⁊ hͨ ē ſnīa Hoſti.⁊Goff. ut ī ſū. con. liº 3º. ti. 33. q. 98. B¶ Papa ſi ſalutat alique excoīcatū. uelꝑticipat ei ſiue ſciēt̉ ſiue igͦrāt̉ n̄ ꝓpt̓ hͦille ē abſolutꝰ ut ī cle. ſi ſūmꝰ. d̓ ſē. excoSi ꝑ papā fueīt ꝯfirmata aliqͣ excōicatiōis ſnīa qua īferior tulit. nūꝗͥd īferior pōt abſolue̓? Diſtīgue. ꝗa ſi ꝯfirmata ē ex certa ſcīa nullꝰ īferior pōt ſine pape mādato niſi eēt certū ꝙ ꝑ falſi ſuggeſtiōꝫ fuiſſꝫ ꝯfirmatio īpetrata.exͣ d̓ ꝯfir. vti. ul̓ īuti. c. 2º. Si v̓o ſimpl̓rꝯfirmat ⁊ ſine cāe cognitiōe. tūc īferior pōt. exͣd̓ īſti. ex frequētibꝰ. A. Hecfuit ſnīa Hoſti. ⁊ glo. Ray. Sꝫ Goff. dixit. Veriꝰ ē ꝙ ille ꝗͥ tulit ſnīaꝫ poſſit abilla abſolue. ꝑ dem. c. ex frequētibꝰ. utī ſū. con. li 3. ti. 33. q. 100. ſꝫ pͥmū tutiꝰvidetur. B¶ Si de facto abſoluo aliquē ab excōicatiōe de qͣ nō poſſū. ⁊ poſtea aduertādebeo ſi poſſuꝫ eū certificare de erroremeo ⁊ ꝯſule̓ ꝙ īpetret abſolutōꝫ ⁊ īterī debeo me hr̄e ad illū qͣi nō abſoluiſſē. xb. A. Vt ī ſū cō. liº 3º. ti. 33. q. cxi. B¶ Abſolutio ex cā falſa nō valet ẜmInno. ⁊ Hoſti. ꝗa iudex ſic nō ītenditabſolue̓. utputa ſi abſoluendꝰ dicat ſeſatiſfeciſſe ul̓ īiuriā ſibi remiſſam fuiſſe. ul̓ aliqͥd tale qd̓ nō ſit verū. Al̓ abſolutio ſiue ſit iuſta ſiue īiuſta tenet qͦad eccleſiā militātē. ar. exͣ d̓ re. iurꝭ. oīſres. Itē ꝗa iura ꝓmptiora ſūt ad abſoluēdū qͣꝫ ad ꝯdēnādū. F0. diſ. pōderetA. Melius facit. c. cū ſint. d̓ re. iurꝭ. liº6º. Et p̄dictis con. Albricus. B¶ Abſolui dꝫ excoīcatꝰ ꝗ offert ſe adiuſticiā nō obſtāte ſi aduerſariꝰ appellet ne abſoluat̉. exͣ de appel. qͣ frōte. ſꝫ ⁊iſtū caſū habes .i. pleniꝰ intdictū 3º. §3º. A. Ibi dr̄ ꝙ an̄ abſolutōꝫ dꝫ ſufficiente cautione p̄ſtare de parēdo iuri.a 5
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten