De cle. nō re.
C CXXIII
Um dilectꝰ filius ma(giſter otto. ⁊ infra. Mādamꝰ qͣtenus nō ob ſtāte ꝯſtōe qͣ cōtra abſentes canonicos inter vos dicit̉ emanaſſe. fructusᵇ p̄bende ſue aſſignetis eidē in nr̄o ſeruitō cōmorāti. cūᵉ familiares nr̄i quicirca nos ſe obſequialesᵈ exhibent vniuerſis. minori nōdebeāt p̄rogatiua gaudere. qͣꝫvr̄m ſinguli. quoꝝ negotia ꝑip̄os ſepius ꝓmouent̉.Idem melden̄. ep̄o.☞ D audientiā nr̄am ꝑN. Euenit ꝙ cū ī melden̄. eccleſia q̄dam ſit ꝯſtitutio vallata iuramēto ⁊ auctoritate ſe. ap. confirmata vt canonici qͥ nō reſidēt in eadē. ſuaꝝ priuent̉ fructibꝰ p̄bendaꝝ.illis exceptis quos īfirmitas.excuſaret ſiue ī apoſtoliceᵍ ſe.ſeruitio cōtingeret detineri. ⁊infra. Decernimus vt duoex canonicis eccl̓ie memorateī tuo ſeruitio exiſtētes ſuarū
fructus integreⁱ ꝑcipiāt p̄bendaꝝ cū abſentes dici nō debeāt ſꝫ pn̄tes qͥ tecū ꝓ tuo ⁊ ip̄iꝰeccīe ſeruitio cōmorant̉ᵏ.Grego. ix. patriarche āthiochie ap. ſe. legato.Um ad hoc ſint eccleAſiaſtica bn̄ficia deputata. ⁊ īfra. Sane nobis īnotuitꝙ eccīa anthiochena ml̓tis exſeruitoribꝰ eius abſentibꝰ ē fere deſtituta miniſtrisⁱ vn̄ mādamꝰ. qͣtenus nō obſtātibꝰᵐapoſtolicis indulgētijsⁿ ⁊ p̄deceſſoꝝ tuoꝝ lnīaº abſentescanonicos ⁊ aſſiſiosᵖ reuocesad reſidēdū in eccīa ſupͣdicta.⁊ ſi nō venerintq tu de ip̄orūbn̄ficijs dū abſentes fuerint.ip̄e eccīe facias cōgrue deſeruire. in vtilitatē eiuſdē qd̓ exp̄fatis bn̄ficijs ſuꝑfuerit conIdemuertendo.Lericos in eccl̓ijs tue(iuriſditōis bn̄ficia quereſidētiā exigūt aſſecutos. ſi ad vlteriꝰ dioceſim ab-
a e. decetero. qꝛ ꝓ p̄ſente cēſet̉. qꝛ eccīe tūc ẜuire intelligirur. vn̄. q. i. ſcire. ⁊ id̓ eēt ſi reuocaret̉ a papa. qꝛ eiꝰ auctoritas in iuramēto illo intelligit̉ excepta. jͣ. c. ꝓxi. ⁊ sͣ. deiureiur. veniētes. ⁊. ix. q. iij. ꝑ pͥncipalē. Itē hēs hic ar. ꝙiuramētū extendit̉ ad ea d̓ qͥbꝰ dictū n̄ fuit vl̓ cogitatū.ar. ꝯͣ. s. de iureiur.c. penl̓. Itē ꝙ pronegocio ꝓprio p̄teē abſens nec incurrit ꝑiuriū. s. deiureiu. petitio. ⁊. t̓q. i. ꝓhibent̉. vbimilites ꝓpt̓ iuramentū accuſae ꝓhibent̉. tn̄ nō obſtāte iuram̄to cāſuā vl̓ ſuoꝝ ꝓſeqͥpn̄t. In hoc .n. iuramēto exceptū ītelligit̉ ꝓpriuꝫ factu. qꝛ in generaliẜmone ꝑſona loquētis ītell igit̉ excepta. C. de ſolu. īq̄ſitio. ⁊. ff. de cordi. ⁊ d̓mō. qͥ he̓di.§. plautiꝰ. qꝛ ordinata charitaſ a ſeincipit. xxiij. q. v.ſi nō lꝫ de pe. di. iij.qͥ vultPm piſeciꝰ ꝯſtōe.niſi hoc d̓ctū fuiſſꝫ. nō valuiſſet reſcriptū. s. dereſcrip. ꝯſtitutꝰ. s.de offi. dele. ex ꝑte⁊. jͣ. de deci. ex multiplicib ¶ Fructus. Nūquid victualia q̄ tm̄ p̄ſentibꝰ ꝯſueuerūt dari. dꝫ hr̄e nōē e de cetero. ⁊. jͣ. c. ꝓxi. ſi lꝫ. Nā ſi de illis papa intellexiſſet. mandaſſet vt tāqͣꝫ vni ex reſidētibꝰ ꝓuideret eis. jͣ. d̓ver. ſig. olim ar. s. de tranſla. inter corpor alia. ⁊. jͣ. d̓ deci.ad audiētiā. ⁊. C. de cadu. tol. l. vna. §. ſi vero in fi. ar. C.de rei vx. ac. l. vna. §. ſciendum.c ¶ Cū familiares. nā ⁊ ip̄i ꝑs corꝑis eiꝰ eē intelligunt̉vi. q. i. §. veꝝ. ꝟ. ex qͥbꝰ. ⁊. C. ad. l. iul̓ maieſ. qͥſquis.d ¶ Obſequiales ex eo .n. eoꝝ ꝯditio deterior eſſe n̄ dꝫ.īmo tuc gaudēt pͥuilegio. qꝛ excuſant̉ a tutela. ff. de excuſa. tuto. iuriſperitos. ⁊. C. e. ti. l. vl. Et ſic dicunt̉ p̄ſentesqͥ in ẜuitio pape ſunt. ſic qͥ ēt in ẜuitio ep̄i ſūt. sͣ. e d̓cēt̓o.¶D audiētiā. ꝯſtitutio. iſti ꝯſtituerūt. qd̓ ius cōeſtatuit ⁊ iuraū erūt ſeruare ius cōe abſentes .n.nihil ꝑcipere dn̄ t. niſi ſit de cōſuetudine approbata. s. de conſti. cum omnes.f ¶ Infirmitas. hocip̄o ſatis puniūtur. qꝛ n̄ dꝫ addi afflictis afflictio. vij. q. i. cū ꝑcuſſio. ⁊. jͣ. de cle. egro. c. i. ⁊. c.ex ꝑte. nō em̄ dꝫ ei penā in culpā ꝟti. di. v. c. i. in fi. ⁊. c. adeius vero. īmo potius ē miſerādū ⁊ ꝯꝑatiēdū. iiij. q. ix.indicas. ⁊ jͣ. de cen. lꝫ nec duplici dāno dꝫ aliqͥs affici. ff.de iure do. l. iure ſuccurſum ē. ⁊. ff. de cōdi. ob cām. ſi pecunia. §. ſꝫ ſi accepit. vn̄ p̄latus iufirmus nō repel lit̉. ſꝫ datur ei coadiutor. vij. q. i. qͣꝫuiſ. Et famuli egri qͦs curamꝰnobis ſeruire intelligunt̉. ff. de ſta. libe. l. iij. §. ſtichus. ettꝑe infirmitatꝭ paſcendi ſunt. ff. ꝯmodati in rebꝰ. §. pn̄t.g ¶ In apl̓ice. ⁊ ſi hoc nō fuiſſet appoſitū nihilomnus
intelligeret̉. qꝛ pn̄s cenſet̉.s. c. ꝓxi. ⁊ s. e. ex parte vbi abſens pn̄s cenſetur. nec ꝑiuriū incurrit. vt. jͣ. vbi dicit cūabſentes dici ⁊c̄. ⁊ eius auctoritas ſemꝑ intelligit̉ excepta de iureiu. veniētes. ff. ad munici. īꝑatores. ⁊ .s. e. exparte. ij.h ¶ Ut duo ꝑ hocintellige .s. e. de cetero. vt duo ex canonicis poſſint eēin ſeruitio ep̄i. itaꝙ non priuenturbn̄ficio ſuo interīSi vero plures eſſent priuarent̉ exeo ꝙ ꝯcedit de duobo. intelligit̉ prohibere de pluribꝰ.ar. xxv. di. qualis⁊ s. de p̄ſūpt. nonne ⁊ credo hoc ſtatutum fuiſſe. ne īfraudem hoc aliqͦꝓcurēt ⁊ eccīe ſeruitiū diminueretꝓpter illorū abſētiam. ⁊ ex hoc videtur ꝙ vltra duos nō poſſet cogere ep̄s. vt in ſeruitio ſuo eſſent.i ¶ Integre. nontn̄ ꝑcipiunt victualia q̄ tantū p̄ſentibꝰ dant̉ s. e. d̓cetero. vbi de hoc ⁊ īfra n. ꝓxi. licetk ¶ Cōmorāt̉. etita q̄ eſt in ſeruitōep̄i. ſeruire eccīe ītelligitur. vt s. eo.decetero. vbi d̓ hͦ.COm ad hoc. deſtituta miniſtris. Hec eſt iuſta cāreuocandi eos. vt. xxi. q. ij. placuit. ⁊ qꝛ in eo manere deberent in quo vocati ſunt. e. cā. q. i. c. i. et.xx. di. ſanctorumm ¶ Non obſtantibꝰ. niſi hoc diceret̉. non poſſet illosp̄textu iſtarū litterarū reuocare. cū de indulgētia cōceſſa nō facerent mētionē. s. de p̄ſcrip. veniēsn ¶ Indulgētijs. ſimilis reuocaio ē. jͣ. de decimis ſuggeſtum. b.o ¶ Licentia. ⁊ ſi de hoc non fuiſſet facta mentio. nihilominus valuiſſent lr̄e. qꝛ indulgētia nō extēdebat̉ poſtmortē illoꝝ. vnde ſtatim expirauit cū in p̄iudiciū eccīenihil facere poſſit. qd̓ ſi fecerit ſucceſſor poterit reuocare. jͣ. de dona. c. ij. ⁊ penult.p ¶ Aſſiſios. vocat aſſiſios bn̄ficiatos qͥ nō ſūt canonici qͥ ſeruire debēt eccīe nec vocātur vdicōes tractatꝰ cuꝫcanonicis. ⁊ dicunt̉ aſſiſij quaſi aſſidui. in multis eccleſijs ſunt plures tales qͥ māſionarij dicunt̉.q ¶ Uenerint. ar. ꝯͣ. s. e. inter qͣtuor. ⁊. c. ex tue. ⁊ s d̓ apꝑuenit. ij. ⁊. vij. q. i. p̄ſentiū. vbi ex toto priuāt̉ ſi n̄ redeant ad terminū ſibi p̄fixū. Hic papa mitius voluit agere cū eis ꝓpter indulgentiā. vn̄ nō ẜ̄uant̉ ſtatim ſic̄ illiqͥ nō hn̄t indulgētiā. jͣ. ca. ꝓxi. ⁊ ſatis priuant̉. qꝛ bn̄ficiaeis ſubtrahunt̉ ex toto vt ſic indirecte fiant volētes ꝑammiſſionē beneficiorū. ſic. s. de eta. ⁊ qͣlit. queris. tn̄ ſidiu ꝑdurarent in ſua cōtumacia poterit illos ex toto ꝑuare ꝑ iura p̄dicta. jͣ. c ꝓxi.
E