Dnica. XVII. pꝰ trinitatis Sermo. III.
durā pn̄iam. ſiue de ligno vt ſunt ꝑſonemūdane. ſiue de carbone vt ſunt perſonepctōres ⁊ inimici dei qꝛ ad ymagine deiſunt. Sꝫ eſt denigͣta pctōris ymago permalā vita. tn̄ ymago ē diligēda. Auctoritas. Si qͥs dixerit diligo deum ⁊ fratreſuū oderit mēdax eſt. Qui enī nō diligitfratre ſuū que videt̉ deū que non videtquō p̄t diligere: jͣ. Ioh̓. iiij. ¶ Quartusgͣdus ē regencia mēbroꝝ ſcꝫ regere corpus ſuū. qꝛ modicū eſſet diligere aliosniſi hō ſciret regere ſeipſū. Quilibet ē cōſtitutꝰ a deo qͣſi rex ī terra corporis ꝓprijad gubernādū. qͣſi ſubditos mēbra ſua.ſcꝫ oculos ab aſpectibꝰ ⁊ ſic de alijs ꝟſus.Si bene mēbra regꝭ dignꝰ es noīe regis.Nō eſt aliqͥs veſtꝝ hn̄s aīal equū vel aſinū qͥn ſciat ipſū regere. Iam ſcit qͣ horadat ſibi ad bibendū ⁊ qͣꝫtā ānonā dat ⁊nō daret āplius Ita debetꝭ facere de corpore veſtro. Si vero facis oppoſitū perintēperāciā cibi ⁊ potꝰ nō bene regis Itēqͥlibet veſtꝝ vult ꝙ aīal ſuū non ſit caſtūnec ꝑmittit femellā approximari ⁊ tu qͣē approximatꝭ meretricibꝰ. minꝰ te regisqͣꝫ beſtiā. Itē qͥlibet ſcit qͣꝫtuꝫ p̄t portareſuū aīal ⁊ nō īponit ei āplius. Ita ē fiendū de onere pn̄ie. aliqͦ recipiūt pn̄iam indiſcrete. Id̓o deficiunt ⁊ eſt ꝑiculū aīe.Aliqͥ minꝰ penitet deficiēdo vel minꝰ faciendo dicēdo qͣre plagas te. qͣre portasciliciū ⁊cͣ. Iſtud onꝰ dꝫ ꝓporcionari ẜmcorporis cōplexionē ⁊ ẜm viā ſcꝫ vitā qͣẜm naturā habēt viuere. Iō d̓t eccleſia.Deꝰ cui ſeruire ſcꝫ in pn̄ia regnare ē.Quintꝰ gͣdus ē diligecia agēdoꝝ ſcꝫ ꝙin nr̄is bonis oꝑbꝰ ſimꝰ diligētes. Aliadꝫ eē diligēcia religioſoꝝ. alia dericoꝝDiligecia religioſoꝝ ē ſeruādo nō ſolūtria vota q̄ ſunt ¶ Obedīa generalisPauꝑtas apl̓ical̓ ¶ Caſtitas āgelical̓ecia. ſi cerimonias ⁊cͣ. Diligēcia clericoꝝ ē indino officio ī horis dicēdis ⁊ ſic de alijs.Clerici enī nō debēt vagari per plateas.Negligecia enī ab eiſde vitari debet. qꝛ
negligēcia diſponit ad caſū. Maledictꝰqͥ facit opꝰ dei negligenter. Ihere. xlviij.Diligēcia laycoꝝ ī qͣtuor ē ſcꝫ de qͦlibetdie. de qͣlibet ſeptimana. de qͦlibet menſede qͦlibet āno. qͦlibet die diligeciā haberedebet layci qꝛ debēt orare de mane ⁊ ſerocogitādo ꝙ videt xp̄m iratū qͣꝫ ſuis p̄cibus placare debent. Diligēcia cuiuſlibeebdomade ē in dn̄ica audire miſſā completā. cū ſilencio ⁊ orādo nō enī in miſſadebēt loqͥ etiā cū pr̄e nouit̉ veniente Itēdiligēcia de qͦlibet mēſe ꝯſiſtit in hͦ ꝙ ē qͦlibet mēſe ꝯfiteri qd̓ licet nō ſit p̄ceptū ētn̄ bonū ꝯſiliū. Dabo rōnē de camiſia ⁊cͣ.De qͦlibet āno diligēcia in hͦ ꝯſiſtit qd̓ ēcōicare in paſthate. Nā ſic̄ ille qͥ dꝫ prādere cū papa vel rege ornat ſe veſtimētis⁊ lauat ſe. Ita hij qͥ cōicare debet veſtirein tribꝰ ⁊ lauare ſe debēt pn̄ia ⁊ lacrimiscōpunctōis ⁊ deuocōis. Nā xp̄s rex ⁊ papa īuitauit oēs nos xp̄ianos vt cōedāꝰcū eo in die paſche. Ido lauetis vos perꝯfeſſionē ⁊ ornetꝭ vos veſtimētis ꝟtutū⁊ bone vite. Ecce diligencia. Sit timordn̄i vobiſcū ⁊ cū diligēcia cūcta facite.ſcd̓o ꝑalipo. xix. ¶ Sextꝰ gͣdus ē prudēcia dicendoꝝ ſcꝫ ne verba ſint ſcādaloſadiffamatoria īiurioſa nec minaꝝ nec peccatoꝝ occultoꝝ reuelatoria Sꝫ diligerefamā ꝓximoꝝ debemꝰ. Id̓o apl̓s. Sermo vr̄ ſꝑ ī gr̄a ſale ſit cōditꝰ Ad col̓. iiij.Nota ſale ſit cōditꝰ qn̄ comeditꝭ carnesvl̓ piſces nō ſalſo qͣꝫ manꝰ vr̄a via rectanō ducit̉ nec vehit̉ de ſciſſorio ad os ſꝫ diuertit ad ſal vel ad ſalſā. Ita dꝫ eſſe deꝟbis vr̄is qꝛ nunqͣꝫ ꝟbū dꝫ venire de corde recta via ad os ſꝫ diuerti dꝫ ad ſal diſcrecōis cogitando qd̓ ego volo mō dicēerit ſcā daloſū illud vel diffamatoriū velīiurioſū Et ſi ſic tūc ꝯclude. gͦ nō dicāSeptimꝰ gͣdus ē cuſtodia internoꝝ ſcꝫcuſtodire cor a mal̓ cogitacionibꝰ deſiderijs ⁊ cōcupiſcētijs. Iſte gͣdus ē maiorꝭꝑfectionis qꝛ de corde ꝓcedūt bon a velmala. Augꝰ. Id̓o pctm̄ quia volūtariū