cCriptio
Preſogatio ſit de pn̄ti. licet exactio ſit dilata in dieꝫ. ſicutcū teſtō: legat centū alicui: ita ꝙ tradant̉ ſibi deceꝫom̄i anno ſolū. ſic vnica p̄ſcriptōe tolletur et ꝑ ſpaciū illd̓ quo alie res. ar. l. ſenatus. §. .ff. de dona.cā mor. et. c. de qͣrta eo. ti. vbi vnica preſcriptōe qͣdragenaria tollit̉ qͣrta debita ep̄o q̄ cōiter ſoluiturom̄i anno. qꝛ obligatio ē de pn̄ti orta. lꝫ exactio ſitdilata. Si v̓o obligatio ſit in diē. vt ī legato ſimpl̓rfacto vt annuatim det̉ aliqͥd. qꝛ tot ſunt legata qͦannue p̄ſtatōes. d. l. ſenatus in fi. et ſic nō currit p̄ſcriptio niſi a die extātis obligatōis. ⁊ ſic oꝫ tot ſintp̄ſcpͥtōes qͦt legata. Sꝫ aduerte ꝙ ſi heres teſtōrisſcit ſe teneri: vt cōiter p̄ſumit̉. vt no. ī. l. qͥ rome. §duo frēs. ff. de ver. ob. nullo tꝑe pōt preſcribe ẜmPe. de ꝑuſio tractatu de canōica portiōe ep̄i. qꝛ hꝫmalā fidē. Idē dic d̓ quocūqꝫ debitore. vt no. Ange. in. l. qͥ ſeqͥtur. §. ſi viā. ff. de vſuca. ⁊ dicit ꝙ hoccōiter tenetur cōtra Bar. etiā ſi ſtatuto caueat̉ vtpreſcriberet. et hoc ſeqͥtur Io. an̄. ī. c. ij. de excep. li.vj. Ho. in. c. ꝑ tuas. d̓ dona. ⁊ Car. ī. c. vigilāti eoti. et ē glo. no. in aut̓. vt eccleſia romana cētum an.ha. pre. que dicit ꝙ tale ſtatutū eēt iniquū p̄ſidiuꝫet ſeqͥtur Bal. in. c. ſi qͥs ꝑ. xxx. ſi de feu. fue. cōtro.vbi dicit ꝙ p̄ſcribēs ſcienter debituꝫ ſemꝑ poteritdenūciari. ſecūs eēt ſi ignorabat ꝓbabilit̓: ſic p̄ſcriberet etiā quo ad ꝯſcīam. vt voluit Inno. ī. c. curade iure pa. et in. c. qꝛ pleriqꝫ de īmu. ec. Pa. tū in. c.fi. de preſcrip. diſtinguit ꝙ aut debitor nō tenebat̉offerre ita ꝙ ceſſando a ſolutiōe nō fuit in culpa: ⁊ſic preſcribet. qꝛ nō ē in mala fide eo ꝙ potuit cogitare qd̓ voluit donare vel relaxare. et qn̄ tenet̉ offerre vide bonū tex. cū glo. in. l. item illa. ff. de ꝯſtipecu. et plenius ꝑ Bar. ⁊ me. sͣ. Obligatio. §. viijSi aūt tenebatur offerre. ſic nō preſcribet qꝛ eſt inmala fide. Aut ſumꝰ in actiōibus et exceptōibꝰ: ⁊cū varie ſint vario mō preſcribūtur. puta exceptiod̓ nō numerata pecunia poſt biēniū nō pōt opponi. l. in ꝯtractibꝰ. C. de nō nu. pecu. repetitio debitorū in alea nō preſcribitur niſi per. l. annos. vt inl. alearū ludos. ff. de aleato. et hmōi. q̄ multe ſuntq̄ ẜm Pa. in. c. cum cā. de emp. et ven. etiā currūtꝯtra eccleſiā ẜm ſpaciū decretū a iure ciuili a qͦ ſūtinuente. nec expectat̉ ſpaciū. xl. ānorū. Aduerte etiam ẜm Bar. ī. l. ſi ab hoſtibꝰ. C. in qͥbus ca. in inte. re. nō eſt ne. ꝙ actōes pretorie rei ꝑſecutorie ſūtꝑpetue niſi dentur cōtra ius ciuile. puta reddibitoria qꝛ dat̉ ꝯtra cōtractū validū d̓ iure ciuili. iō finitur āno. Secus ſi cōtra ꝯtractū inualidū d̓ iure ciuili. qꝛ ſic ē ꝑpetua. qd̓ nō. Itē diſtingue qꝛ ſi actioē data in penā ſolū ſic preſcribit̉ etiā ſciēte debitorietiā in cōſcīa. qꝛ in penalibꝰ nō tenētur in conſcīa.xij. q. ij. fraternitas. ī glo. Si vero data nō ē in penā: ſꝫ in ſatiſfactōꝫ leſi. vt actio qͣnto minoris et huiuſmōi. ſic data ſcīa debitoris nō preſcribit̉ in conſcīa qͥn teneat̉ ſatiſfacere leſo. xiiij. q. vj. ſi res. Autſumꝰ in rebus mobilibus: ⁊ ſic currit vſucapio. ⁊qͥd reqͥrit vide Uſucapio. § aj. et. iij. Aduerte tn̄ꝙ cōtra minores nō currit vſucapio: vt no. in. l. fi.C. in quibus ca. reſti. in inte. nō ē neceſſaria.¶ Sed quid dicemꝰ de fundo dotali qui iā inceperat p̄ſcribi āteꝙͣ daret̉ in dote? ℟. ꝙ preſcriptō
nihilominꝰ curret. lꝫ nō potuerit inchoari poſtꝙͣeſt factus dotalis. ſecus erit de pupillo alteri ſuccedēti cōtra quē nō currit preſcriptio durante pupillari etate: lꝫ antea fuiſſet īcepta: ſꝫ differt̉ vſqꝫ pꝰpupillarē etatē. l. fi. C. de annua preſcriptiōe.¶ Utrū ſucceſſor ſingularis inuaſoris preſcribat 4ꝑ. x. ānos inter pn̄tes. et. xx. inter abn̄tes? ℟. Pa.in. c. nihil. eo. t. ꝙ nō qͣntūcūqꝫ hēat bonā fidē ꝓpt̓viciū reale qd̓ ſeqͥtur quēlibꝫ poſſeſſorē. l. vicia. C.de acqͥ. poſ. ſꝫ oꝫ currat ſpaciū. xxx. vel. xl. ānorū. etſic bn̄ preſcribit etiā in rebus inuaſis vt no. inſti. d̓vſuca. §. furtiue. Succeſſor vero vniuerſal̓ nō preſcribit de iure ciuili ſi defunctus hūit malā fidemetiā ſine violētia. qꝛ cenſetur eadē ꝑſona cū defuncto. in aut̓. de iureiur. a moͣ. p̄ſti. Dy. tn̄ in regulapoſſeſſor. et glo. ī regula. qͥ in ius. li. vj. et glo. ī. c. d̓qͣrta. eo. ti. ⁊ alia glo. in. c. tua. d̓ iure pa. tenet ꝙ deequitate canōica ſi ē bone fidei poſſeſſor et in ꝑſonā ſuā inchoat preſcriptionē preſcribet. Sed Pa.poſt do. Anto. in. c. ſi diligēti tenēt ꝙ nō preſcribitet melius qꝛ cū nō hēamus ius canōicū cōtra iusciuile expreſſuꝫ in hoc: nō debemus ab eo recedere. et iura que allegāt loquūtur de ſingulari ſucceſſore nō de vniuerſali. Aduerte tn̄ hic ꝙ lꝫ mala fides defuncti noceat heredi: non tn̄ nocet emptoriab herede ẜm Bart. in. l. poſt pluribus in fi. ff. devſuca. et. d. Fran. de artio. in. d. c. ſi diligenti.¶ Utrū diu ſoluēs indebitū teneat̉ poſtea cogno 4ſcens indebitū? ℟. ꝙ nō qͥntūcunqꝫ tp̄s defluxerit: ſꝫ pōt deſiſtere a ſolutōe decetero. l. litibus. C.de agri. cen. et co. li. xj. c. ꝑuenit. de cēſi. xvj. q. iij. qꝛclerici. eſt glo. x. q. iij. et. q. ij.¶ Quō interrūpitur p̄ſcriptio? ℟. ꝙ duobꝰ mo 40dis .ſ. naturaliter ſicut qn̄ deficit vnū de ſb̓alibuspreſcriptiōis. vt ſi ꝑdit poſſeſſionē et hmōi. Ciuiliter vero perdit̉ diuerſimode: de quo ad forū cōtētioſuꝫ de quo vide. Pa. ī. c. illud aūt. eo. ti. ſꝫ qͦ adcōſcīam qͣlitercūqꝫ quis cōſtituat̉ in mala fide an̄cōpletā preſcriptioneꝫ vel vſucapionē quocūqꝫ hͦfiat ſemper interrumpitur. et hoc tene.¶ Uirū tutus preſcriptōe teneat̉ in foro aīe reſti 47tuere rē preſcriptā cū cognoſcit rē fuiſſe alienā? ℟.Pa. in. c. vigilāti eo. ti. ꝙ nō ex multis rōibus. Sꝫmelior ē quā ponit in. c. fi. eo. ti. qꝛ qd̓ iure poſſidetur: iuſte poſſidet̉: et ſi iuſte bn̄. ergo nō alienum: ſꝫſuū. ergo nō peccat nō reſtituēdo. xiiij. q. iiij. quiddicā. et hanc opi. tenet glo. ī. d. c. vigilāti. Io. Uincen. Tancre. Goffre. Ho. Io. an. in regula poſſeſſor. li. vj. in mercurialibꝰ. et Inn. in. c. fi. eo. ti. Hugo. in. c. ſi virgo. xxxiiij. q. ij. Io. Sco. in. di. xv. do.Anto. ī. d. c. vigilāti. dic̄ ſe diſputaſſe ꝙ quo ad forū aīe tenet̉. Rō quia cā preſcribendi nō eſt oīnoſufficiēs quo ad equitatē. Quo vero ad forū cōtētioſum dicit nō teneri. Alij autē indiſtincte tenentꝙ tenetur. Sed ego teneo opi. Paͣ. ꝙ nō teneat̉:niſi forte ita eſſet ſcrupuloſus ꝙ non poſſet deponere conſcientiā quin teneatur. quia ſic teneretur.xj. q. iij. cui eſt illata. Nec obſtat ratio domini Anto. de preſcriptōe cōtra eū qui nō poteſt imputaride negligentia quia habet remediū petendo reſtitutionē ex clauſula generali quā ſi petet in conſcīa
43
44
47
46
41