tū aſcēderet vt eſſꝫ capax natue̓intellcualis ſcꝫ aīe rōnalis ita poterit face̓ ꝙ natura hūana tantūaſcēdat vt ſit capax deitatis Etſicut potuit face̓ ꝙ natura corꝑalis eſſꝫ capax ſue nagis create.ſcꝫ aīe rōnaliꝰ. ita poterit face̓ ꝙhnana natura ſit capax ſue ymagis increate. ita ꝙ cū nō ſint niſidue mmagies dei. ſcꝫ creata ⁊ increata. ſicut natura corꝑalis tm̄potuit aſcēdere vt eſſꝫ ꝓporcionata magnii create Vn̄ iam in hūana natura ē ſua mago increata.ſcꝫ in celo in xp̄o. ⁊ eciā ē imagoſua creata ſcꝫ aīa rōnalis Et magis videt̉ cōuenire iiago increata cū magine creata qꝫ ip̄a mīago creata cū natura corꝑali. Etſic nō repugͣt ꝙ imago dei īcreata vinat̉ hūanitati. in q̄ eſt imago dei creata. Et ideo ſicut deusface̓ potuit vt ſua imago creataet intellcūalis ſcꝫ aīa rōnalis faciat vna ꝑſonā cū natura corꝑali.ſcꝫ cū carne ſeu corꝑe. ita poteritfacere ꝙ ſua imago increata intellectualis pōterit facere vnā perſonā cū natura hūana in aliqͣ ſingulari hūanitate. Et ideo qꝛ imagoincreata ē iā perſona eterna ⁊ abeterno. ⁊ nō p̄t fieri alia ꝑſona.ideo hoc non p̄t fieri. niſi ip̄a hūaintaˢ aliqͣ ꝑſonet̉ in ꝑſona maginis. qꝛ due ꝑſone nō pn̄t cōcurre̓ in vnā ꝑſonā. Qn̄ autē aīa rōnalis vnit̉ corꝑi tunc fit vna ꝑſona. nō tamē aīa eſt ꝑſona qꝛ nōprius exiſtit ꝑ ſe anteqͣꝫ vniaturcarni. ſed ſimul creat̉ ⁊ vnit̉; Etideo ſi corpꝰ ⁊ anima debeat ſiml̓facere vnam ꝑſona cum nagineincreata que eſt ꝑſona. oportetꝙ ſimul ⁊ ſemel in eodē punctoindiuiſibili. dum anima vnit̉ corpori ipſa mago dei increata vniat corpꝰ ⁊ animā ſibi in ſua ꝑſona. vt faciāt vnam ꝑſonam cumnagine increata. nec aliter fieripoteſt. ita ꝙ vnio corꝑis ⁊ anime non p̄cedat. qꝛ tunc iam facerent ꝑſonā ꝑ ſe. ſed iſta tria ſiml̓conuuigant̉. ſcꝫ corpꝰ ⁊ anima ⁊mago dei increata. vt ſit vna ꝑſona. Et ſic apparet poſſibilitaˢet nulla repugnātia cōiunctiōīsdiuine nature ⁊ humane ī vnitate ꝑſone. Recolligēda igit̉ ſuntea q̄ manifeſtata ſūt ꝓ reꝑatōeſatiſfactiōe ⁊ liberatione hoīs ⁊totiꝰ humane nature. Apparꝫ ꝙeſt nccariū hoī lapſo ꝑdito ⁊ adpenā īfiintā obligato ſi debeat etvelit reduci ⁊ exire de ſtatu ꝑditiōis ⁊ ꝑueīre ad illud bonū ꝓpt̓qd̓ fcus ē ⁊ apparꝫ ⁊ ē maīfeſtūꝙ ſi hō debeat liberari a ſua obligatōe infinita. ꝑ quā ei debet̉ pena eterna. ⁊ debeat eciaꝫ reſtituiad illd̓ bonū ⁊ gaudiū eternū ꝓpter qd̓ habēdū fcus ē. nccaria ē eiinfinita ſatiſfactio īfiniti p̄cij. ⁊ꝙ talē ſatiſfactōeꝫ tāti p̄cij nonp̄t ſolue̓ niſi ꝑſona īfinita q̄ ſit deus ⁊ hō ſimul ī eadē ꝑſona. qꝛ nōdꝫ niſi hō. ⁊ nō p̄t niſi deꝰ Pateteciaꝫ ꝙ aſſum dꝫ ille hō de gn̓e p̄mi hoīs. de matre v̓gine ſine pre.
Druckschrift
Theologia naturalis, sive liber creaturarum
Entstehung
Seite
190r
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten