CA. XVI.
⁊ phariſei qui videbātur legis eē doctores ex ꝓphetarū vaticinio nō poterāt cogͦſce̓ ſaluatorꝭ aduētū.AVG. de que. euā. Pōt etiā intelligi quod dixitdn̄s. Facto veſꝑe dicitis: ſerenū erit. etenī rubicundū eſt celū .i. ſanguine paſſiōiſ chriſti: pͥmo aduentuindulgētia pctōꝝ dat̉. Et mane: hodie tēpeſtas. rubet .n. cū triſticia celū: illud eſt qd̓ ſecūdo aduentuigne p̄cedēte venturꝰ eſt/ GLO. vel al̓r: Rutilat triſte celū .i. patiunt̉ apl̓i poſt reſurrectōnem: pꝰ quosme iudicare in futuro ſcire poteſtꝭ: qꝛ cū nō ꝑcō meis bonis qͥn patiant̉ nō parcā alijs in futuro. Faciēigit̉ celi dijudicare noſtis: ſigna aūt tꝑū nō poteſtisSigna tꝑū dixit de aduētu ſuo vel paſſiōe: cui ſil̓eeſt roſeū celū veſꝑe: ⁊ idē de tribulatōe: ante aduentū ſuū futura: cui ſil̓e eſt mane roſeū cū t̓ſticia celū.CHRI. Sicut ergo in celo aliud quidē eſt ſignūſerenitatiſ aliud pluuie: ita ⁊ in me putare oꝫ. nuncenī .ſ. in pͥmo aduētu his ſignis que in terra ſūt opꝰeſt: que aūt in celo ſunt ꝯẜuant̉ tꝑi ſecūdi aduētus.Nūc .n. ſicut medicꝰ veni: tūc ſicut iudex adero. ꝓpt̓hoc nūc occultꝰ venit: tūc aūt cū multa diuulgatōeqn̄ virtutes celorū mouebūt̉. Sed nō eſt nūc tēpushoꝝ ſignoꝝ: veni mori: ⁊ que abiecta ſunt pati. ⁊ iōſequit̉: Generatio mala ⁊ adultera ſignū querit ⁊ ſignū nō dabit̉ ei: niſi ſignū ione ꝓphetē. AVG. decō. euan. Hoc autē ⁊ alibi iam dixit mattheꝰ. vnderetinēdū eſt eadē dn̄m ſepe dixiſſe: vt ꝙ exn̄te cōtrario ſolui nō poterit: bis dictū intelligat̉ YGLO. Dicit aūt: Generatio mala ⁊ adultera .i. incredula. proſpiritali carneū hn̄s intellectū LRABA. Nō ergogeneratōi illi tentātiū dn̄ꝫ ſignū celeſte dat̉: qͣle qͣrebāt: quibꝰ ml̓ia ſigna dedit in terra. Sed generatiōiquerētiū dn̄m .i. apl̓is: quibꝰ cernētibꝰ aſcēdit ī celū⁊ ſpmn̄ſancrū miſit. HI ERO. Quid aūt ſibi velit ſignū ione: iā ſupra dictū eſt 7CHRV. Cū aūt hͦ ſecūdo phariſei audiſſent: oportebat interrogare ⁊ dice̓Quid eſt qd̓ dicit̉? Sed ip̄i nō deſiderio diſcēdi hͦ adn̄o queſierūt: ⁊ ideo dn̄s eos reliquit. vnde ſequit̉Et relictis illis abijt RAB A. i. relicta gna̓tōe mala iudeoꝝ: abijt trāſ fretū: ⁊ gētiū ſecutꝰ ē ppl̓s. notaꝙ nō ſic̄ in alijs legit̉ locꝭ: dimiſſis turbiſ abijt: ſꝫ qꝛ īfidelitatꝭ error īſolētiū aīos obtīebat: dr̄ ꝙ eoſ r̄liqͥt¶ Et cū ueniſſent diſcipuli eiꝰ trāsfretuꝫ: obliti ſūt panes acciꝑe. Quidixit ill̓: Intuemī ⁊ cauete a fermēto phariſeoꝝ ⁊ ſaducēoꝝ. At illi cogitabāt int̓ ſe dicētes: Quia paneſ n̄accepimꝰ. Sciēs aūt ieſus dixit eis:Quid cogitatis inter uos modice fidei: qꝛ panes nō hētiſ? Nōdū intelligitis neqꝫ recordami ꝗnqꝫ panū ⁊qnqꝫ miliū hoīm: ⁊ quot cōphinosſumpſiſtiſ? Neqꝫ ſeptē panū ⁊ qͣtuor miliū hoīm: ⁊ quot ſportas ſumpſiſtis? Quare nō ītelligitis: qꝛ nōde pane dixi nob̓: cauete a fermēto
phariſeoꝝ ⁊ ſaduceoꝝ. Tc̄ ītellexerunt: quia non dixerit cauēdū a fermento panum: ſed a doctrina phariſeorum ⁊ ſaduceorum.VGLO. Sicut dn̄s phariſeos reliq̄rat ꝑꝑ eoꝝ infidelitatē: ita ꝯn̄ter ⁊ doctrinā eoꝝ a diſcipulis cauēdū eē docꝫ. vn̄ ſeqͥt̉: Et cū ve. diſci. eiꝰ trās fre. ob. ſūtacci. panes REMI. Tanto .n. amore mgr̄i detinebāt̉: vt nec etiā ad pūctū vellēt ab eo recede̓. Aīaduertēdū eſt gͦ qͣꝫtū alieni eēt ab appetitu deliciarūcū tā ꝑuā hrēt d̓ neceſſarijſ curā: vt etiā obliti ſintpanes acciꝑe: ſine quibꝰ hūana fragilitas ſubſiſteͣ n̄pōt. Seqͥt̉: Qui dixit illis: Ituemī ⁊ ca. a fer. pha.⁊ ſaduceoꝝ HILA. Iſi quo monēt̉ apl̓i nō admiſceri iudeoꝝ doctrine: qꝛ legis oꝑa in effectu fidei ⁊p̄figuratiōe reꝝ ꝯſequētiū ꝯſtituta ſūt: ⁊ ī quoꝝ tꝑaatqꝫ etatē v̓itas contigiſſet nihil vltra in v̓itatis ſil̓itudinē poſitū arbitrarēt̉: ne doctrīa phariſeoꝝ xp̄neſciēs: effectū euāgelice v̓itatis rūꝑet FHIE. Qui.n. cauet a ferm̄to phariſeoꝝ ⁊ ſaduceoꝝ: legꝭ ac lr̄ep̄cepta nō ẜuat: traditōes hoīꝫ negligit: vt faciat d̓imādata. Hoc eſt ferm̄tū de quo apl̓s ait: Modicūfermētū totā maſſam corrupit. Iſtiuſmodi fermentum: etiā omni ratōe vitādū eſt: quod habuit martion valētinus ⁊ oēs heretici. Fermētū .n. habet vīvt ſi farine mixtū fuerit: qd̓ parū videbat̉: creſcat inmaius: ⁊ ad ſaporē ſuū vniuerſam ꝯſꝑſiōem trahatita ⁊ doctrina heretica: ſi vel modicā ſcintillā iecerit in tuū pectꝰ in breui ingēs flāma cōcreſcit: ⁊ totam homīs paſſiōem ad ſe trahit/ CHRY. Sꝫ qͣrenō dixit: Attēdite a doctrina phariſeoꝝ manifeſte.quia vult cōmemorare ea que facta ſunt .ſ. de multiplicatōe panū: etenī nouerit eos eē oblitos. Sīpl̓raūt de hͦ eos incuſare nō videt̉ rōem hr̄e: occaſioneaūt ab eis recepta increpare: ſuſceptibilē faciebat īcuſatōem: ⁊ iō que cogitabāt diſcipuli: euāgeliſta īmediū introducit dicēſ. At illi cogitabāt intra ſe dicētes: Quia panes nō accepimꝰ YHI E. Quō auteꝫpanes nō hēbāt: qui ſtatim impletis ſeptē ſportis:aſcēderūt in nauiculam: ⁊ venerūt in fines magedaibi audiūt nauigātes ꝙ caue̓ deceāt a fermēto phariſeoꝝ ⁊ ſaduceoꝝ; ſed ſcpͥtura teſtat̉ ꝙ obliti ſūt eoſſecū tolleͣ/ CHRI. Quia v̓o diſcipuli circa ꝯẜuationes iudaicas adhuc repebāt: iō dn̄ſ vehemēter eoincrepat ad vtilitatē oīm. vn̄ ſeqͥt̉: Sciēs aūt ieſusdixit eis: Quid cogitatis inter vos modice fidei: qͥapanes nō habetis? GLO. q. d. Quid cogitatis medixiſſe de terrenis panibꝰ de quibꝰ nō eſt nobis diſputādū: cū de tā paucis tātas feci abūdare reliqͥasCHRV. Hoc aūt facit vt ſolicitudinē eſcarū ab eisabijciat. Sed qͣre nō arguit eos: cū dixerūt: Un̄ nobis in ſolitudine panes tāti; etenī opportuniꝰ videbat̉ hoc dici. Sed ideo tūc nō rep̄hēdit eos: ne videret̉ ſe ingerere ad ſigna faciēda: ⁊ nolebat ante turbas eos īcrepare. Tūc etiā rōnabilior hec accuſatiofuit: qn̄ iam duplici miraculo de panibꝰ facto taleserāt: vt adhuc de eſcis dubitarēt. Uide aūt ⁊ īcrepatiōem cum māſuetudine: velut .n. excuſando rn̄detpro his quos increpauerat dicēs: Nondū intelligitis: neqꝫ recordamī quinqꝫ panū ¶ GLO. q. d. neqꝫ