58 gꝑs 3viſibilis per ſpēm aliquā ſui: cum ipſa ſit maxime abſtracta. nec ſpēs talis poſſet reꝑiri ſufſiciēs cū creatū ꝗd eſſet. Iteꝫ nec tertio mō: qꝛper ſpēs relucentes in dina eēntia nō duciturintellectus in notictā eiꝰ ꝑfectam: ſꝫ cōfuſā qd̓nō requirit̉ ad perfectā viſionē. Relinꝗtur gͦꝙ ſolū hoc erit pͥmo mo. qꝛ lumē glorie eleuabit intellectū ad diſponē talis viſiōis. quō ītelligit̉ illud Io. Uidebimꝰ eū ſicuti eſt .i. inqͣꝫtūerit poſſibile ⁊ debituꝫ viſioni beatifice. Ex qͦpꝫ ꝙ ſi res viſibilis maͣlis videt̉ mediāte medio ſpēi. hoc ē qꝛ ꝓpter eiꝰ maͣlitatē nō pōt ſenſui cōiūgi qui ſpūaliter recepit rē viſibilē. deaūt cū ſit īmalis. poterit per eēntiā ſuā intellectui creato cōiūgi. ⁊ hec viſio dr̄ īmediata: quāPaulus facie ad faciē vocat. Etſi lumē gl̓iecōcurrat hoc ꝓprie nō ē tāqͣꝫ mediū ꝙ reqͥrat̉inter viſū ⁊ rē viſam. ſꝫ tāqͣꝫ cōſerēs ꝟtutemvidēti ⁊ intelligenti. Ad aliud dico ꝙ ſic̄ eleuat̉ per lumē gl̓ie. ita cognoſcit̉ ꝗd eſt. Aliterdr̄ ꝙ illa ꝓpō hꝫ ꝟitatē qn̄ id qd̓ videt̉ ꝑ eēntiam videt̉ ẜm oēm modū cogniti: ſꝫ nō ē: ſedſufficit tm̄ quantū expedit ad btītudinem. Advltimū negat̉ ſil̓itudo. Aliter dr̄ ꝙ duplex eſtdiſtantia vna ẜm cōuenientiā in naͣ: ⁊ hoc mōmagis diſtat deꝰ ab intellectu creato qͣꝫ intelligibile creatū a ſenſu. Alio mō ẜm ꝓportionē⁊ btītudinē: ⁊ tūc ccōuerſo: qꝛ ſenſus nō ē ꝓportionatꝰ ad cognoſcēdū qd̓cūqꝫ īmāle: qd̓ tn̄cōuenit intellectui. qͣre ⁊c̄. Amorc dei iſta ſufficiāt. defatigor .n. nō paꝝ aīa cara. Contētorinꝗt: ſꝫ alia ꝓ ſequere. ¶ Ꝙiū ad ꝗntū pūctumdico ẜꝫ btm̄ Tho. ī. 4. di. 49. lꝫ aliter rn̄deat īpͥª ꝑte. q. 12. ar. 4. ꝙ nullꝰ intellectus creatꝰ pōtvidere aūt intellige̓ deū ex ſuiſ puris naͣlibꝰ ẜꝫx. ſ. ma.eēntiā ſuaꝫ. Et rō ē. qm̄ ꝑ naͣlia dona ꝑuenirinō pōt ad id qd̓ in pͥmiū beatificū dat̉: ſꝫ viſiodei ꝑ eſſentiā dat̉ in premiū btīficū. gͦ ad ipſamꝑueniri nō pōt ꝑ naͣlia dona: ꝯn̄a nota cū manē imcliiori. minor pꝫ. Io. 17. Hec eſt vita eterna vtcognoſcāt te ⁊ quē miſiſti Ieſū xp̄m. ⁊ Io. i.nielleciuSi ꝗs diligit me: diliget̉ a pr̄e meo: ⁊ ego manifeſtabo ei meipſū gͦ ⁊c̄. Itē naͣ cū grā fortioreſt qͣꝫ naͣ ſolū: ſꝫ ſcī in limbo exn̄tes qͣꝫuis gratiā haberēt deū tn̄ nō videbāt per eēntiā. vt pꝫIob. 5. c. Quale gaudiū ē mihi qui ī tenebrꝭſedeo ⁊ lumē celi nō video. gͦ a fortiori: nec expuris nālibus dcū quis videre potẜm eēntiāSꝫ ſi dicis iſta īpoſſibilitas eſt ne ex parte dei:aut ex parte intellectus creati. Dicit predictusqP 4doctor ꝙ hͦ īpedimētu n̄ eſt ex defectudiuine etſentie: qͣſi ipſa nō ſit de ſe intelligibilis in actuſed eſt ex ꝑie intellectus creati: cuiꝰ faculias det̓minata eſt ad ens creatū. Nec valet ſi dicat̉:ꝙ ibi eſt pn̄s diuīa eſſentia ⁊ intellectꝰ: qꝛ lꝫ ijſa ſit pn̄s: in̄ nō ſic ē pn̄s vt ſit tanqͣꝫ forma intelligibilis cuilibꝫ ītellectui: ſꝫ tm̄ ītellectui ſuficient̉ diſpoſito: qd̓ nō pōt fieri ꝑ vires naͣlesqm̄ diuina claritas .ſ. eſſentie diuine oēm ꝑfectionē ⁊ vim creatā excedit: ⁊ ꝑ ꝯn̄s reꝗͥrit̉ ꝙſuꝑnaͣlit̓ cleuet̉ ad deū vidēdū ꝑ cēntiā: qd̓ fitꝑ lumē gl̓ie. Nota tn̄ ꝙ al̓r h̓ defectꝰ in hoīe etangelo reꝑitur ẜm ſua naͣlia dona. nā in ītellectu angeli nō rcꝑitur aliꝗs defectꝰ ẜm rōnemſui generis: ſꝫ ꝑ ꝯꝑationē ad intellectū qui eſtex genus ſuū. .ſ. ad diuinū. nā ītellectꝰ angeliooēm ꝑfectionē hꝫ: que reꝗͥrit̉ ad ītellectū creatū. intellectus aūt īcreatus ēſt extra genꝰ ſuū:ſed intetlectꝰ humanus defectū patit̉ etiā ẜꝫ rōnē ſui generꝭ: qꝛ in eo eſt lux ītelligibil̓ obuinbrata. ⁊ iō nō ſolū ꝑ ꝯꝑationē ad excellentiaꝫ:dīne eſſentie: ſed ēt ꝑ defectū ſoi lumīs ad deūvidendū ꝑ eēntiā ex puris naturalibꝰ ſuiſ ꝑuenire nō pōt. Et ſi dicis nunꝗd eſt angelo ꝯn̄ale vt ītelligat deū ꝑ ſil̓itudinē eiꝰ in ipſo angelo refulgentē. Dico ꝙ ſic. Un̄ Diony. 4. dedi. no. ſic ait. Angelus eſt ſpeculū pure clariſſimum ſuſcipiens torā ſi fas eſt dicere pulchritudinē dei. h̓ ille. Sꝫ tn̄ cognōſcere deū ꝑ aliquā ſil̓itudinē creatā nō eſt cognoſcere deū ꝑeſſentiā: cū nulla ſimilitudo creata ſit ad hͦ ſufficiēs: qͣre ⁊cͣ. Et iſta ſufficiant qͣꝫtū ad iſtū pūctuꝫ. ¶ Ꝙtum ad ſextū pun. dico pluribꝰ modīs dicendi ommiſſis ꝙ videntes deū ꝑ eſſentiā: ideas ⁊ relucentia in diuina eſſentiā vnaſimul viſione cernūt. Ub noͣndū ẜm. b. Th.ꝑte pª. q. 12. ar. 3. ꝙ iō nos nō poſſumꝰ ſic ml̓ta intelli gē i. ſil̓ ⁊ vno actu: qꝛ multa ꝑ diuerſas ſpēſ ītelligimꝰ: diuerẜ āt ſpēbꝰ nō pōt ītellectꝰ vnꝰ ſil̓ in actu informari ad ītelligendū ꝑcas. ſicut nec vnū corpus pōt ſimul diuerẜ figurari figuris. vn̄ ꝯuenit ꝙ qn̄ multa vna ſpēpn̄t ītelligi ſil̓ ītelligūt̉: ſic̄ diuerſe ꝑtes alicꝰ iotiꝰ ſi ſingl̓e ꝓprijs ſpēbꝰ ītelligāt̉ ſucceſſiue ītelligūt̉ ⁊ n̄ ſil̓. Sꝫ cū illa qͥ in cēntia dīna vidēt̉ n̄ſingl̓a ꝑ ſingl̓as ſpēs: ſꝫ oīa ꝑ vnā eēntiā vidēt̉. iō ſil̓ ⁊ n̄ ſucceſſiue vidēt̉. Ex ꝗbꝰ pꝫ qͣl̓r ītelligat̉ illd̓ ph̓i. 2º top. ꝯuēit ml̓ta ſcir̄: ītelligeāt vnū. Sēſꝰ .n. tal̓ ē vnū ītelligimꝰ īqͣꝫtū vnaſpē ītelligimꝰ ſꝫ rul̓ra vna ſpē ītellecta ſil̓ ītelli
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten