ſoluēdi erāt ꝑꝑ ꝑiculū mortꝭ l̓ alid̓ īpedim̄tū: ſiceſſante ꝑiculo l̓ īpedim̄to ſe n̄ pn̄tet illi a qͦ d̓bebāt abſolui: acepturi mūdatū eꝰ ⁊ ſatiſ facturivt oꝫ rīcidūt ī candē ſnīaꝫ. Et eodēº reīcidūta ſedcapl̓ica l̓ legatiſ abſolui: ꝗbꝰ īiungit̉ vt ordīario l̓ alt̓i ſe pn̄tent ꝓ pnīa: ⁊ ꝙ ī iuratis ſatiſfaciāt: niſi hͦ faciāt qͣꝫ citiꝰ ꝯmode pot̓int. exͣ deexcō. eoſ. li. 6. ſi ꝟo n̄ fuit ncc̄itaſ nec ab ſol̓ovaluit.¶ Q d̓ pctīs oblitꝭ ſuffic̄ ꝯfeſſiognal̓ ꝯͣ. 2.Tcipe ẜam ꝯcl̓oeꝫ: vꝫ Si ꝗd nō negligētia pctōr obmiẜit: ⁊ nullo pacto poſſit recordari gnaͣl̓r illd̓ deleat ſuā culpā dicēdo. vbitres inꝗramꝰ ve. ¶ Pª ē iſta. Que ſūt illa q̄reddunt ꝯfeſſionē diminutā. 2ª ē iſta. An̄ inadultꝭ reꝗͥrat̉ ꝯfeſſio de pctīs an̄ babriſmū. Eeſt. Qual̓r deleant̉ pctā quoꝝ nō recordat̉ peccator Ad pͥmā dico ꝙ tria ſūt qͥ reddūt ꝯfeſſionē diminutā .ſ. defectꝰ malitie. defectꝰ circūſtātie. ⁊ defectꝰ negligētie. ¶ Pꝰ defectus malitievt puta qn̄ ex ꝓpria malitia aliqd̓ pctm̄ in ꝯfeſſione relinꝗtur. Tales .n. mīme ꝯfitent̉. qꝛ?fiteri eſt ſil̓ fateri. Nō. .n. benignitas dei vnūpctm̄ ſine altero ꝑcit: de pe. di. z. ſunt pl̓eſ. vt ꝫin p̄cedēti ſermōe. Idē. c. illd̓ aūt ſi ẜꝫ vbi ſicdr̄. Si ẜm Aug. inꝗt arbit̓ ſue volūtatꝭ nō pōtinchoare nouā vitā niſi peniteat cū vet̄is vite:quō ad nouitatꝭ īdulgenuā ꝑueniet qͣꝫdiu vetiſtatē nō depoſuit ⁊c̄. 2ꝰ d̓fectꝰ dr̄ circūſtātie:qn̄ .ſ. circūſtantie pctm̄ aggrauāteſ: vl̓ in aliudgenꝰ trahētes ex negligētia ꝓpria neg ligunt̉:de quibꝰ ſatis dcm̄ ē ſupͣ. Tertiꝰ defectꝰ eſt negligētie: ut cū ꝗs ꝑitu ſacerdotē querere negligit ꝯͣ. c. faciēs. de pe. di. vi. c. i. Qui vult inꝗꝯfiteri pccā ut īueniat gr̄aꝫ querat ſacerdotemſcientē ligare ⁊ ſolue̓: l̓ cū ꝗs negligit īpremeditate accede̓. Un̄ Ber. ait. ſūt ꝗ ꝯfitendo ſic̄ſabulā peccatoꝝ ſuoꝝ narrāt hyſtoriā: ⁊ egrtudīes aīe ſue ſine ꝯfuſiōe dinumerāt. ⁊ penei. qͣſi ſine pnīa ⁊ doloris affectu ⁊cͣ. ⁊ ſic pꝫ pͥꝟi. Ad ẜam dico ꝙ triplex eſt pctōꝝ ꝯfeſſio.Una m̄tal̓ qͣ fit deo. ⁊ hec reꝗͥrit̉ ī oībꝰ adultꝭbaptizādis: ut cōiter omnes volūt. Alia ē cōſeſſio vocal̓ q̄ fit hōi ⁊ dei vicario. ⁊ hec nō roꝗrit̉ an̄ baptiſmū: nec poſt. Tertia ē q̄ fit hōi:ut ſapiēti cōſiliario ob ꝯſiliū aīē: ⁊ h̓ reꝗͥrit̉ exꝯgrue: nō ex debito. Hec de intētiōe Petride tarātaſio ī. iiij. Ad tertiā dico ꝙ ſufficit cōfeſſio gnālis. qꝛ non reꝗrit deꝰ ab hoīe niſi qd̓pōt. Un̄ cū ꝯfiteri pccā oblita non ſit ſpāl̓r inpoteſtate hominis: ſufficit contritio ⁊ ꝯfeſſiegeneral̓. Et hec ſufficiāt ꝓ pͥma ꝯcl̓o.¶ Ꝙ nō cuilibet aliꝗ ꝯfiteri pn̄t. 9º. 4Ccipe t̓tiā ꝯcl̓onē vꝫ. Lꝫ ꝯfeſſorē optimū inꝗrere debeamꝰ: nō tn̄ oēs cuvoluerint potuerūt ꝯfiteri. vbi tres īꝗramꝰ ꝟi. Prīa ē iſta: cui curiales debeāt cōfiteri. 2ª cui debeant cōfiteri p̄lati. 3ª eſt cui debeant confiteri reges. ¶ Ꝙͣtū ad pͥmam dicoẜm Hoſti. ꝙ papa pōt eligere quemcūqꝫ vult⁊ ab eo cui papa ſua pctā cōfitet̉ ligat̉: ⁊ eo ſuperior ē qͣꝫtū ad hͦ. ex de offi. dele. c. ſane quia.glo. ſcd̓a. Cardinal̓ aūt hn̄s cām legatiōis eodē mō pōt quē vult ſibi in ꝯfeſſoreꝫ elige̓. ar.ex de pe. ⁊ re. c. ne ꝓ dilatōe vbi dr̄. Ne ꝓ dilatōe pnīe ꝑiculū īmineat aīaꝝ ꝑmittimꝰ ep̄is ⁊alijs ſuꝑioribꝰ necnō ⁊ īferioribꝰ p̄latis exemptis vt etiā p̄ter ſui ſuꝑioris licētiā ꝓuidū ⁊ diſcretū poſſint ſibi elige ꝯfeſſorē. h̓ ibi. Et ſuntꝟba Breg. 9. Si āt dictꝰ cardīnal̓ eſt ī curiadꝫ cōfiteri pape vl̓ penitētiario. Tutiꝰ tn̄ ē ꝙ apapa licētiā hēat. Capellanꝰ ꝟo ⁊ ceteri curiales ſi ſūt de familia pape pnīario ſuo ꝯfiteant̉⁊ nō alij. Plura hͨ cā breuitatis relinqͦ. ¶ Adẜaꝫ dico ẜm eūdē ꝙ pr̄iarce archiep̄i ep̄i ⁊ oēsetiā īferiores p̄lati exēpti pn̄t ſibi ꝯfeſſorē eligere ꝓuidū. vt pꝫ exͣ de pe. ⁊ re. c. ne ꝓ dilatōeSꝫ nō ſi electꝰ nō hꝫ a maiori excōicatōe ptātēabſoluēdi vl̓ a caſibꝰ gͣuioribꝰ: lꝫ ꝗdē ꝯͣriū dixerit. ar. exͣ de pe. ſi ep̄s li. vj. Alij īferiores p̄lati nō pn̄t ſibi clige̓ niſi de potētia pape: l̓ ēt ꝓprij ſacerdotꝭ. vn̄ abbas vl̓ ꝗlibet p̄latꝰ n̄ ep̄snec exēptꝰ dꝫ ꝯfiteri ep̄o. Monaci ꝟo abbativl̓ ẜm ſtatuta regule pn̄t ēt ꝯfiteri cp̄o ſi ei ſubſint: decanꝰ p̄poſitꝰ theſaurariꝰ ⁊ ꝗlibet canonicꝰ ⁊ ſacerdotes ꝑrochiales ⁊ familia ep̄i ꝯfiteri debēt cpo l̓ alti de licētia eiꝰ. qͣre ⁊cͣ. ¶ Adt̓tiā ꝟi. dico ẜm eūdē ꝙ ſi rex hꝫ domiciliū pͥncipale ī aliqͣ ciuitate illi ep̄o ꝯfiteri dꝫ vl̓ ſacerdoti niſi ſuꝑ hͦ hr̄et pͥuilegiū. Idē dicendū deduce marchione ⁊ oībꝰ hn̄tibꝰ lataſ iuriſditōeſī diuerſiſ ep̄atibꝰ. Sꝫ ſi hn̄t domicilia ī diuerlocis ⁊ n̄ apꝑet qd̓ ſit pͥncipaliꝰ. pn̄t ꝯfiteri ei īcuiꝰ ꝑrochia morant̉. vl̓ qd̓ tutiꝰ ē de licēª epieligāt. aut ſi loca ſint ī diuerſis ep̄atibꝰ. cligāde licētia vtriuſqꝫ ep̄i. et h̓ volo tibi ſufficiāt ꝓpn̄ti ꝯcl̓one. Dn̄s igr̄ nr̄ ieſus xp̄s ꝓ nob̓ motuꝰ in cruce: nos oēs reddat ꝑ ſuā gr̄aꝫ īmūc.a crimine. ſicqꝫ digna ac plena ꝯtritōe hͦ ī viavti faciat: vt pꝰ egreſſū ab hac vita ī gl̓am cele
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten