Smo deci moUs ſide̓pluuia indigebāt irrigari: ⁊ fecūdari: ⁊ cōtranimiū plurimūqꝫ eſtū refrigerari. Nunꝗd ētꝑ calorē ſolis tūc vapores de terra ⁊ aqͣ eleuabant̉ ſic̄ nanc: qd̓ ſi ſic erat nubes vtiqꝫ tūc fiebant ſic̄ ⁊ nūc. Preterea lꝫ iſte arcꝰ pluuiaꝫexigat tꝑatā: nō tn̄ ꝑꝑ hoc ſufficiēs ſigʸē autargumētuꝫ ꝙ deꝰ nō deleat mūduꝫ ꝑ diluuiūaque vel ignis. cū dei potētia vel actio n̄ depēdeat ab acris diſpone vel nubiū: qꝛ potiꝰ taliaiudi facit ⁊ facturꝰ ē tꝑe dubio ⁊ īcerto. Aecobſtat ꝙ deꝰ illū arcuꝫ Noc ī ſigᵐ federis dederit: qm̄ tale ſigᵐ potiꝰ ē naͣle qͣꝫ ſpālis gr̄c:ſiue alicuiꝰ pacti. Pōit āt illū deꝰ ꝓ ſigº quodā ſpālis federis ſui ad noe: ⁊ ſtirpē eiꝰ. dicogͦ ſaluo ſēper iudiº meliori: ꝙ ex ſil̓itudīe arcus aeris teperiē naͣl̓r exigētis voluit clā formale ⁊ pͥncipale exēplar ⁊ ſigᵐ īuiolabilis firmitatis federis ſui ad genꝰ hūanuꝫ ſaltē qͦ adelectos ſignificar̄. Et hec firmitas ex. iiij. ortuꝫ ſumit. Fūdam̄tal̓r ab īmēſa dei pietate adgenꝰ hūanuꝫ. 4º ex īfallibili ꝟitate ſuaꝝ promiſſionū tā ſcriptaꝝ qͣꝫ īſpirataꝝ: ⁊ voce promū gataꝝ. 3º ex īmēſa charitate xp̄i ī paſſiōeon̄dēda. 4º ex magna charitate ſcōꝝ patrū: ⁊electoꝝ: qꝰ s merito xp̄i ſaluari cernebat ipſedeꝰ. vn̄ lꝫ deꝰ a nullo obiecto cālit̓ moucat̉ nidilominꝰ ī ſupdicārū reꝝ viſiōe quā habuit nōde nouo: ſꝫ ab eterno recordatꝰ ē federis: qd̓ex mera gra cuꝫ elcis pepigit. ⁊ ſic cū vēit plenitudo tꝑis: viſꝰ ē arcꝰ .ſ. cuꝫ diuītas ad infima nr̄a arcualiter .i. hūanādo deſcēdit: ⁊ brachia ī moduꝫ arcꝰ in cruce extēdit: vnā manūiuſtis: aliā pctōribꝰ porrigēs: qͣre ⁊cͣ: Aliquaſigna dicunt̉ vitioſa. Mat. vij. c. A fructibꝰeoꝝ ꝯgnoſcetiſ eos. qꝛ nō pōt arbor mala fructus bonos face̓. Aliqͣ ſigͣ ſūt gl̓oſa: Apoc̄. 12Sigᵐ magnuꝫ apparuit ī celo: mulier amictaſole ⁊ luna ſub pedibꝰ eiꝰ ⁊cͣ. ⁊ expōit̉ de ꝟgine glorioſa: vt alias on̄det̉: qͣre ⁊c̄. Et h̓ ſufficiāt ꝓ iſta itate. ¶ Ꝙtuꝫ ad tertiaꝫ ꝟi. dicoꝙ quāuis ī ſequētibꝰ dr̄am ſacr̄oꝝ noue ⁊ veteris legis cōcludamus. hec tamē: vt pōit magiſter vbi sͣ: potiſſima ē: qꝛ ſacr̄a ātique legisfigura erāt ſacroꝝ noue egꝭ. Propterca dic̄magr̄ ꝙ ſagr̄a noue legis ſignificāt ⁊ ſcīficāt.veta āt ſignificāt tm̄. Sꝫ de hͦ īfra. qͣre ⁊c̄.¶ De dr̄a ſacr̄orum ¶ Concluſio ſecunda.Ccipe ſecundā cōcluſionē vꝫ. Ex qͣſacr̄a ātique legis ſigna erāt clarū eſtꝙ nō paruꝫ differebāt: vbi tres inꝗSdluſ 38ramꝰ ꝟitates. vꝫ ¶ Prīa ꝟitas ē iſta. Anare ſacr̄a ordīata ſūt: vt ꝑ ẜſibilia fierēt. ¶ Secūda ꝟi. ē. Quid ſacr̄a ex ſua rōne ſignificēt⁊ repreſentēt. ¶ Tertia ꝟi. ē. Qūo ſacr̄a a ſeinuicē differāt. ¶ Ꝙtuꝫ ad pͥmā dico ꝙ ideoſacr̄a ſub rebꝰ ẜſibilibꝰ dant̉: vt ꝑ ẜſibilia ī diuinoꝝ cognitionē vc̄iremꝰ. Rōnales enī ſumus. ⁊ iōẜm moduꝫ intelligēdi rōniſ ītellige̓debemꝰ. modꝰ āt intelligēdi cōſeꝗtur moduꝫeēdi. modꝰ āt nr̄ eēndi quo ad aīaꝫ ē vt ſu iūcta cuꝫ re ẜſibili .ſ. cuꝫ corꝑe: qd̓ ē ẜſibile: qꝛ ēactꝰ eiꝰ vt dr̄. ij. de aīa. iō modꝰ intelligēdi nidꝫ eē ꝑ rē ẜſibilē. ⁊ hoc on̄dit ph̓s nr̄ 3. d̓ aīaNeceſſe ē ītelligētē ſentaſmata ſpeculari. ⁊ īli. d̓ ẜſu ⁊ ſen. Nihil īꝗt ē ī ītellectu ꝗn pͥuſ fuerit ī ẜſu. Quare gͦ oꝫ ꝑ ẜſibilia ad īẜſibiliuꝫꝯgnitionē deuēir̄. In Iſido. de ſū. bo. Quibuſdū īꝗt gͣdibꝰ ītelligētie ꝓgredit̉ hō ad ītelligēdū deuꝫ creatorē: qd̓ ⁊ Pau. nr̄ ꝯfirmatad Ro. i. Inuiſibilia iꝗt dei ꝑ ea que ſcā ſūtītellcā ꝯſpiciunt̉: qd̓ vt faciliꝰ fie̓t: ſacr̄a ordīataſt̉: vt ꝑ ẜſibiª fie̓nt. Et iō ẜꝫ diue̓ſa ẜſibiliadiuēſa ē acceptio ſacr̄i. aliqn̄ .n. ſacr̄m īportatrē qͣi ꝯſecrātē. ⁊ ſic paſº xp̄i dr̄ ſacr̄m: qꝛ lauitnos a pctīs nr̄is ī ſāguīe ſuo: Apoc̄. i. c. Aliqn̄ dr̄ ſacr̄m ſoluꝫ ſacꝝ ſigīficās ⁊ nō efficiēs⁊ hͦ mō ſacr̄a ātique legis dicunt̉ ſacr̄a. ſignificāt .n. que ī xp̄o geſta ſt̓: ⁊ ēt ſignif cāt ſacranoue legis. Aliqn̄ .n. ſacr̄m fac̄ qd̓ ſignificat:⁊ hͦ mō ꝓ pͥe ſacr̄a noue legis ſacr̄a dicūt̉: vtdic̄ magr̄ ī. iiij. di. i. c. ſigᵐ ī ſi. Sacr̄m .n. īꝗtꝓpe dr̄ ꝙ ita ſignū eſt gre dei ⁊ īuiſibilis grefor̄a: vt ipſiꝰ imaginē gerat: ⁊ cā exiſtat. Primū moduꝫ accipiēdi ſacr̄a nō cōſiderat magiī. 4. qn̄ de ſacr̄is loꝗtur: ſed tm̄ ẜm ⁊ tertiummodū. Tā .n. ſcd̓s qͣꝫ t̓tiꝰ modꝰ accipiēdi ſacmēta ſit ꝑ res ẜſibiles: qm̄ vnūqd̓qꝫ ſuā maͣꝫ⁊ for̄aꝫ hꝫ: vt pꝫ ꝑ ſingula diſcurrēº. Et hͦ recte: vt dcm̄ ē: qm̄ ꝑ illa ẜſbilia ī cognitioneꝫdiuīoꝝ myſterioꝝ deuēimꝰ ¶ Nec tn̄ credasoīa ẜſibiⁱ poſſe dici ſacr̄a: qͣꝫuis illa repn̄tētdiuīa: vtputa deū creatorē ſuū: vt p̄s ait. Delectaſti me ī factura manuū tuaꝝ: qm̄ de rōneſacr̄i ē nō tm̄ rē ſacrā ⁊ diuinā repn̄tare: ſꝫ rēſacrā ⁊ ſacrantē. vnde vis vocabuli ſonat. ſacramentū eſt ſacrans mentem. Res āt ẜſibiles que nō ſunt facramenta: rem ſacrā tm̄ rep̄ſentāt: ⁊ nōſacrantē. iō ꝓpͥe nō ſunt ſacr̄a. Ethāc diſtinctione ſac̄ btūs tho. ī. iiij. di. i. arti.i. q. i. ad rn̄ſione ſcd̓i argum̄ti: qͣr̄ ⁊c̄. ¶ Ꝙͣtūn 2
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten