LibriQuartiF
delectatio p̄t eſſe ꝑ ſe obiectū alicuiꝰ dilectōiscuiꝰ ip̄a dilectio nō eſt ꝑ ſe oppoſitū. igr̄ diſtingunt̉. ꝯn̄a ptꝫ: qꝛ ſic̄ illi actꝰ nō ſūt ijdē realiternec idē obiectu realit̓: ita nec illa ſunt eiuſdeꝫrōnis q̄ nō ſūt obiecta eiuſdeꝫ actꝰ. an̄s ꝓbat̉vl̓r ſic ꝙ qͥcqͥd eſt obiectū deſiderādi ſine aliqͣreflexiōe ī actū deſiderādi ſuꝑ ip̄ꝫ actū p̄t eſſeobiectū actꝰ amoris: qꝛ hō pn̄te obiecto ſine alia reflexiōe ī ipſo actu amoris. qꝛ ẜm Augꝭ. ix.de tri. ca. vltīo. Appetitꝰ inhiantꝭ ⁊ deſiderātꝭfacit amor fruentꝭ delectabili voluntas ſine oīreflexiōe. iō ſolū deſiderat obiectū delectabile: ſꝫ pōt deſiderare delectari ī ip̄o delectabilicū fuerit pn̄s delectabile. igr̄ eodē mō p̄t volūtas diligere delectabile pn̄s actu amoris vtdiſtīguit̉ ꝯactū deſiderādi ⁊ delectari in eo ſine oī reflexione: qꝛ delectatio eſt obiectū. iſtocaſu poſito actꝰ amoris ⁊ dilectio ſiue ip̄emetactꝰ amoris nō eēt obiectū ſuijp̄iꝰ. igr̄ ⁊c̄. Sꝫiſta rō nō ꝯcludit: qꝛ lꝫ ꝯn̄a ſit bona: tn̄ an̄s eſtfalſum ẜꝫ aduerſariū: qꝛ ipſe diceret ꝙ licet delectatio de aliquo volito qd̓ euenit ſic̄ ē volitūnō p̄t eē obiectū alicuiꝰ d̓lectatōis: niſi d̓lectatio illa rctū voliti ī effectu ſit obiectū rctū eiuſdē dilectōis: qꝛ idē ſūt ẜꝫ eū. ⁊ qn̄ ꝓbat̉ ꝑ actūdeſiderādi ⁊cͣ. diceret aduerſariꝰ ꝙ illa ꝓpō aſſūpta eēt māifeſte falſa: qꝛ ꝑ actū deſiderij ſineoī reflexiōe poſſū deſiderare actū amoris mihiineſſe qͥ abn̄s eſt. tn̄ nō p̄t ſine reflexiōe diliger̄actū amoris pn̄tē ſic̄ māifeſte ptꝫ. igr̄ eodē mōdicēdo ꝯn̄ter hr̄et dicere ꝙ lꝫ ꝑ actu deſiderandi ſine aliquo actu reflexo poſſim d̓ſiderare delectatiōeꝫ. tn̄ delectatōem pn̄tē ⁊ hītā nō poſſum diligere ſine actu reflexo dilectiōis: qꝛ ẜmeū dilecto illa ⁊ delectatio idē ſunt. ⁊ ꝑ ꝯn̄s ſic̄dilectio hīta nō p̄t diligi niſi ꝑactū reflexū: itanec delectatō p̄t diligi niſi ꝑ actū reflexū. ⁊ exiſto ſeqͥtur vltͣ ꝙ nulliꝰ actꝰ nec deſiderādi necdiligēdi p̄t delectatio eē obiectū niſi eiuſdē actus ſit dilectio illa obiectuꝫ que ē rctū volitiiā poſiti ī effcū: qꝛ ẜm aduerſariū ſi deſidero illā dilectōeꝫ deſidero illā d̓lectatōeꝫ: ⁊ ecōuerſo. Ad aucͣtē Augꝭ. dico ꝙ ītelligit ꝑ illd̓ appetitꝰ ⁊cͣ. ꝙ oē qd̓ ē obiectu deſiderādi p̄t eē obiectu actiuū diligēdi ſiue fruēdi. Sꝫ ex hͦ nō ſeqͥtur. igr̄ ſi aliqͥd p̄t eē obiectū actꝰ deſiderādi ſine actu reflexo p̄t eodē mō eē obiectū dilectionis ſine actu reflexo. ſic̄ pꝫ ex dictꝭ. Sic igr̄ ptꝫꝙ Ioh̓. facit octo rōnes ad ꝓbādū diſtīctōemint dilectōeꝫ ⁊ delectatōeꝫ: q̄rū due ꝯcludūt ⁊alie ſex nō concludunt vt oſtenſum eſt prius.2Sꝫ qꝛ oppoſita opinio probatur ab alijs perquattuor rationes. ideo reſpōdeo ad eas. quarum prima ē. fruitio ⁊ delectatio ſunt eiuſdeꝫpotētie ⁊ actus circa ideꝫ obiectū, igr̄ ſūt idē
actꝰ. Sꝫ iſta rō nō ꝯcludit: qꝛ maior fl̓m accipit: ſcꝫ ꝙͣ actꝰ eiuſdē obiecti: qꝛ dilectio ē actꝰelicitꝰ: ſꝫ delectatio ē q̄dā paſſio cāta naturalit̓a dilectōe: ⁊ dato ꝙ eēt actꝰ adhuc fl̓m accipitꝙ ſūt actꝰ rctū eiuſdē obiecti: qꝛ vl̓ delectationō hꝫ obiectū ꝓpͥe loq̄ndo: qꝛ ſolū ē q̄dā qͣlitasabſoluta ꝯn̄s natural̓r actum diligēdi: vl̓ ſi hꝫobiectū ſuū erit dilectio vl̓ cognitio obiecti dilecti. ⁊ rō ē: qꝛ delectatō ē ſꝑ de re hīta formal̓rſic̄ ptꝫ alibi. Nūc aūt cognitio ſiue delectatioꝓpͥe hꝫ formal̓r ⁊ nō obiectū dilectū. igr̄ n̄ hn̄tīdē obiectū. Sil̓r adhuc dato ꝙ een̄t actꝰ rctūeiuſdē obiecti. adhuc nō ſeqͥt̉ ꝙ ſint idē actusqꝛ ſic̄ alibi pꝫ rctū eiuſdē p̄t tā ītellectꝰ ꝙͣ volūtas hr̄e pl̓es actꝰ alteriꝰ rōis. pꝫ de cognitōe ītuitiua ⁊ abſtractiua. pꝫ etiā de actu nolēdi ⁊volēdi. Scd̓a rō ē: qꝛ īmediate ſequūt̉ ad eū 5dē actū cogͦſcēdi ⁊ nō vnū mediāte alio. gͦ ſūtidē. Sꝫ iſta rō non valet: qꝛ fl̓m accipit. qꝛ ſic̄dicit Io. ⁊ bn̄ lꝫ delectatō ſenſibilis poſſit īmediate ſeq̄ ſenſatōem. ⁊ illa ē ſola ẜꝫ eū ⁊ ẜꝫ veritatē ita ꝙ nullꝰ actꝰ ē elicitꝰ ab appetitu ſēſitiuo qn̄ cāt̉ ī eo delectatō: ſꝫ īmediate illa d̓lectatio cāt̉ ab app̄hēſiōe ſenſibili ſic̄ dic̄ ſcotꝰ Io.⁊ ptꝫ exp̄ſſe ī dubitatōibꝰ p̄dictꝭ. tn̄ delectatōvolūtatꝭ cāt̉ īmediate a dilectōe: ita ꝙ dilectōcāt̉ a cognitiōe ſic̄ a cā ꝑtiali. ⁊ delectatio cāt̉īmediate a dilectōe. Tertia rō ē: qꝛ odiū ⁊ triſtitia q̄ ſūt oppoſita dilectōis ⁊ d̓lectatōis ſūteadē. igr̄ ⁊cͣ. Sꝫ iſta rō aſſumit fl̓m: qꝛ pͥus ꝓ 3bat̉ ꝙ odiū ⁊ triſtitia diſtīgunt̉: qꝛ ſi aliqͣ eēnteadē maxīe nolle ſiue odiū qn̄ euenit oppoſitūnoliti ⁊ triſtitia een̄t eadē: ſꝫ illa nō ſūt eadē: qꝛſeparant̉ ī āgelis bonis q̄ nolūt aliqͣ: quoꝝ tn̄oppoſita eueniūt ſine oī triſtitia. ſic̄ nolūt homines peccare ⁊ tn̄ peccāt. Quarta rō eſt: qꝛhn̄t eūdē effectū ꝑ ſe ⁊ īmediate .ſ. ꝑficere oꝑatōem. igr̄ ſūt idē ⁊c̄. Sꝫ iſta rō aſſumit fl̓m: qꝛdilecto ē ip̄a oꝑatio: ⁊ nō ꝑficit oꝑatōem: ſꝫ ſolū ꝑficit aīaꝫ. delectatio ē qdā qͣlitas ꝯn̄s dilectōeꝫ ſic̄ effectꝰ cām nō tn̄ ꝑficit dilectōeꝫ: ſꝫ ipſaꝫ aīaꝫ. Alit̓ arguit Pe. ꝑ tres rōes: qͣrū pͥmaeſt. q̄re alibi. Ad qͥntū dubiū vr ꝙ difficultasilliꝰ dubij ꝯſiſtit ī hͦ. vtrū actꝰ exterior hēat ꝓpriam bonitatē ⁊ diſtīctā ab actu īteriori. ⁊ ẜꝫiſtā viā vr̄ ꝙ dotes corꝑis ſic̄ aīe nō ſūt p̄miuꝫſoliꝰ actꝰ volūtatꝭ: ſꝫ alioꝝ actuū in corꝑe vel inalijs potētijs electoꝝ: qꝛ iuſtuꝫ ē ꝙ vnuſqͥſqꝫ actꝰ meritoriꝰ hēat ſuū p̄miū. ⁊ ẜm ꝙ plus vl̓ minus ꝑticipat de merito ẜm hͦ plꝰ vl̓ minꝰ hēatde p̄mio. Et iō ex quo ẜꝫ iſtā viā actꝰ potētiaꝝexecutiuarū ⁊ ītellectꝰ: ⁊ vl̓r oīꝫ potētiarū qͣrūactꝰ īꝑant̉ a volūtate ſūt meritorij ꝓpͥo ⁊ diſtīcto merito ab actu volūtatꝭ. vr̄ ꝙ dotes viſio ⁊talia q̄ nō ſūt ſubiectiue ī volūtate ſunt p̄mia
RPrima rō alteriopinionis
Improbatur
Improbat̉
UQuarta rō alioꝝ
UQuarta rō alioꝝ
Tertia rō alioꝝ
Tertia rō alioꝝ
Ad qͥn am dubitatōem
Improbat̉
Secūda rō alior
Secūda rō alior
Improbat̉
Improbat̉
Auilutꝰ