QueſtioII
ueſtipōt ſupponere ꝓ aliquo: nec tūc pōt eſſe ſubiectū vel p̄dicatu ſicut nec duo ſincathegoreumata: ſꝫ ſiue dicat ꝯceptū copule abſolutū velreſpectiuū ſolū ſincathegoreumaticus eſt. igit̉nō obſtāte ꝙ pōt ſigͣre reſpectū realē nō tamēp̄t ſuppone nec ꝓbari de aliquo ī prīo mō dicēdi ꝑſe. vn̄ ꝯceptꝰ cathegoreumaticꝰ ē qͥ ꝑ ſe poſitꝰ aliqͥd ſigͣt ſicut homo aīal: ⁊ talia q̄ poſſūteſſe ſubiecta ⁊ p̄dicata ī ꝓpoſitōe. Sicathegoreumata ſunt illa q̄ ꝑ ſe poſita nihil ſigͣnt ſicuteſt eē ꝑ ſe inquātū formalit̓. Et iō dico ꝙ ī iſtaꝓpoſitiōe ſorti ineſt albedo. meliꝰ eſt dicere ꝙcopula ſignificet illā inherentiā accidētalē: ⁊tūc totū cōplexū hēbit eſſe extra aīam: qꝛ tamextrema ꝙͣ copula. vel ſi cōplexū hꝫ tm̄ eſſe obiectiue ꝙ cōpula hꝫ tm̄ ꝯceptū abſolutū cōemꝑ vnionē nō ꝑ p̄dicatōeꝫ: lꝫ ille ꝯceptꝰ ſignificet reſpectū realis inherētie. ⁊ ſicut dc̄m eſt d̓ſubiecto ⁊ p̄dicato: ita dicēdū eſt de gn̓e ⁊ differētia: qꝛ genꝰ dicit ꝙ ſigͣt illū ꝯceptū ⁊ cōnotat illa plura de qͥbꝰ p̄dicat̉: ⁊ lꝫ poſſim intelligere illu ꝯceptū abſolutū p̄licabilē d̓ pluribꝰdifferētibꝰ ſpē: ita ꝙ ſignificet illū ꝯceptū ⁊ conotet illa plura de qͥbꝰ p̄dicat̉: ⁊ lꝫ poſſiꝫ ītelligere illū ꝯceptū abſolutū nō tn̄ ſub rōne gn̄ispoſſum intelligere illū ꝯceptū ⁊ illa de qͥbusīmediate p̄dicat̉: ⁊ illa a qͥbꝰ īmediate abſtrahit̉ niſi ītelligā rōeꝫ gn̓is ſiue ītelligā ea eodēactu ſiue diſtīcto actu: ſꝫ ꝓpter hͦ ꝙ ītelligo talia plura nullū habeo reſpectū rōnis: igit ⁊cͣ.Ad aliud dico ꝙ reſpectꝰ realis magꝭ fūdat̉ īre ī effectu ꝙͣ reſpectꝰ rōnis ī re cognita: qꝛ primū eſt neceſſariū ponere maxime ī illis vbi extrema abſoluta oīno poſſūt eſſe eodē mō ſeꝑarata ⁊ poſtea vnita ſine aliqͣ mutatōe vel motu ad formā vel ſine motu locali. ſicut ī vnionenature hūane ad ſuppoſitū diuinū: forme cummateria: accidētꝭ cū ſubiecto: qꝛ deus poſſet ſeparare materiā a forma: accidēs a ſubiecto: etilla ī eſſe ꝯſeruare: ⁊ eodē in loco totalit̓ ⁊ poſtreunire. opꝫ igit̉ ī illis neceſſario ponere reſpectū vnionis accidētalē: ſꝫ nunꝙͣ vbi manēt eadē abſoluta ⁊ eſt motꝰ localis: opꝫ ponere īterilla tales reſpectꝰ: ſꝫ oīa poſſūt ſaluari ꝑ negatōes. Exēplu. ignis nō pōt agere ī aquam niſiapproximatꝰ: ⁊ qn̄ approximat̉ pōt agere. hecapproximatio nō eſt reſpectꝰ realis: ſꝫ iſta ꝯͣdictoria poſſe ⁊ nō poſſe agē verificant̉ de igneſucceſſiue ꝓpter motū localē ꝓpter quē acqͥritur vna negatio ī igne q̄ pͥus nō fuit: ſcꝫ ꝙ qn̄ignis approximat̉ nō ſūt tot media īter igne ⁊aqua ſicut qn̄ nō approximat̉. vn̄ ꝑ motu locale acqͥrit̉ igni negatio multoꝝ medioꝝ ꝓpterqua pōt mo agere ⁊ priꝰ no. ſicut corpꝰ diciturnūc ī loco ī quo pͥus nō fuit ꝓpter negationeꝫ
ydētitatis corporis ꝯtinētis nūc ⁊ nō pͥus: ſcꝫꝙ corpꝰ ⁊ ſuꝑficiēs corporis nūc ꝯtinetis nō ēſuꝑficies corporis pͥus ꝯtinentis. Et ſil̓r dicit̉aliqͥd exiſtere ī iſto tꝑe ⁊ pͥus nō: qꝛ nunc coexiſtit alicui ſucceſſiue cui pͥꝰ nō coexiſtebat: ⁊ ſicde alijs vbi ſuꝑflue ponūt̉ ml̓ti reſpectꝰ. Adaliud dico ꝙ creatio nō tm̄ dicit exiſtētiā creature ſꝫ īportat ꝙ creatura nō pōt eſſe niſi diuīaeſſentia exiſtēte: lꝫ non ſequat̉ ecōtra: ⁊ hͦ ſineoī reſpectu relatōis. Ad aliud dico ꝙ creatōꝙͣtū ad ſuū totale ſignificatū non eſt pͥor creatura: ⁊ qn̄ dicit̉ ꝙ ꝓductio eſt prior re ꝓductadico ꝙ ſi ponat̉ ꝙ actio ⁊ ꝓductio ſūt reſpectꝰꝙ neceſſario erūt poſteriores ip̄o effectu ꝓdu-cto: qd̓ pꝫ ex duabꝰ ꝓpoſitōibꝰ. prīa eſt ꝙ reſpectus eſt poſterior ſuo fūdamēto ⁊ terīo. Scd̓aē ꝙ reſpectꝰ mutui ſūt ſil̓ natura ⁊ ītellectu. expria arguit̉ ſic. Fundamētū vel terminꝰ cuiuſlibet reſpectꝰ qͥ eſt īter effectū ⁊ cām: qꝛ eſt fūdamētū reſpectꝰ effectꝰ ad cām: ⁊ eſt terminꝰreſpectꝰ effectꝰ cauſe ad eſſcm̄: ſꝫ fūdamētū abſolutū ſiue terminꝰ eſt prior reſpectu fūdato inillo ſiue terīato ad illud: igit̉ iſti reſpectꝰ. ſi ponant̉ ſunt poſteriores effectu ⁊ cā ſil̓r. Ex ſcd̓aꝓpoſitōe arguit̉ ſil̓r. reſpectꝰ mutui ſunt ſil̓ natura ⁊ ītellectu: gͦ qͥcqͥd eſt pͥus vno illoꝝ ē pͥusaltero: ſꝫ effectꝰ eſt pͥor reſpectu fūdato ī eo: gͦ ēpͥor reſpectu fūdato ī cā: ⁊ hͦ eſt verū. Un̄ ē talis ordo ꝙ pͥmo eſt abſolutū ī cā ⁊ ꝓximū qd̓ ſequit̉ eſt abſolutū in effectu: ⁊ tunc ſi ſint talesreſpectꝰ ſequunt̉ illi reſpectꝰ. Ex hoc ſequit̉ ꝙbene poſſūt eſſe cā ⁊ effectꝰ ꝓducēs ⁊ ꝓductūſine oī reſpectu rōnis: qꝛ cā ⁊ ꝓductio ſignificāt naturā abſolutā cauſe ⁊ conotāt effectus:ecōtra eſt d̓ effectu ⁊ ꝓductōe paſſiua: qꝛ pͥncipalit̓ ſigͣnt effectū ⁊ ꝯnotāt cām ſine oī reſpectu rōnis. Ad pͥmū pͥncipale pꝫ ꝙ ꝯͣdictoriaverificant̉ de deo ſucceſſiue ꝓpter mutatōemalicuiꝰ abſoluti: qꝛ ꝓpter creaturā q̄ mō eſt etpͥus nō fuit. Ad aliud dico ꝙ actio nō differta ꝓducēte ꝙͣtū ad ſuū ſignificatū pͥncipale tn̄ꝙͣtū ad ꝯnotatū bene differt. Ad aliud dicoꝙ ſic orit̉ iſta denoīatio deꝰ eſt creans ex natutura rei: qꝛ qn̄ deꝰ coexiſtit creature: tuc hꝫ iſtādenoīatōem ſine oī oꝑatōe ītellectꝰ ⁊ oī relatiōe reali: ⁊ qn̄ nō ſic coexiſtit tūc nō orit̉. Adaliud dico ꝙ vbi nō eſt relatio realis: illa triaſufficiūt. hoc nō ē ī ꝓpoſito. Queſtio. ij.Tru creatio paſſio differt a creatura. Ꝙ ſic ꝓbat̉:qꝛ aliter generatū poſſet dici creatū: qꝛ ī generatōe nō īuenit̉ illud qd̓ eſt idē creationi. Itē qn̄cūqꝫ aliqͣ ſūt eadē realiter vnopoſito ponit̉ aliud: ſꝫ iſte ignis generatꝰ pōt eē
A iij
Ad ſextam
xii
ONota has ꝓpoſitiones.
Ad octauam
Ad ſeptimā
Ad primum prīcipale.
Ad tertium
Primo arguitur.
Ad ſcd̓m
AQueſtio
Scd̓o
Ad quartum