ri ſecundiſQueſtio
Libri ſecundiScd̓i libri ſententiarū. Queſtio prima.Irca ſecūduſentētiarū querit̉. Utrumcreatio actio qua deꝰ dicittur formaliter creās differat ex natura rei a creatore. Ꝙ ſic: qꝛ cōtradictorianō verificant̉ de ali quo ſine diſtīctōe ex natura rei: ſꝫ deꝰ eſt mō creās: ⁊ prius nō fuit: ergo.Sed hec diſtīctio nō ē ī creatura: qꝛ nōdū eſt.gͦ a deo differt creatio: igit̉ ⁊cͣ. Itē ꝓductiodiffert realit̓ a ꝓducēte ⁊ ꝓducto ſi ſit realisſꝫ creatio ē hmōi: gͦ ⁊cͣ. Itē relatio realis diſtīguit̉ tā a fūdamēto ꝙͣ a terio: ſꝫ creatio ē hmōiergo. minor pꝫ: qꝛ poſitꝭ extremis .ſ. deo ⁊ creatura nō orit̉ creatio: ſꝫ poſitꝭ extremis orit̉ relatio: ergo. Itē tria reqͥſita ad relationē realēſaluantur hic: quia hic fundamentū eſt reale:ſcꝫ eſſentia diuīa: ſꝫ diuina eſſentia ⁊ extremadiſtingunt̉ realit̓: qꝛ deus ⁊ creatura: ⁊ orit̉/ exnatura rei: qꝛ poſita creatura ſtatī dicit̉ deuscreās. Itē oī relationi reali correſpōdet terminꝰ realis: ſꝫ creature ad deū ē relatio realisergo ⁊cͣ. Itē nihil denoīat aliqͥd realit̓ niſi ſitip̄m reale: ſꝫ deꝰ d̓r realit̓ creās: gͦ ⁊cͣ. Ad oppoſitū arguit̉ ſic. Si creatio actio differt realiter a deo: gͦ eſt creatura: ꝓbatur qꝛ capit eē adeo poſt nō eſſe: ⁊ ſi ſic igit̉ ꝑ creationē. De illa creatōe q̄ro vtrū differat a deo vel non. Siſic erit ꝓceſſus ī infinitū. ſi non: ſtat̉ in pͥmo: ⁊eadē rōne diſtinguitur: ſil̓r illa creatio nō pōteē deus certū eſt: gͦ eſt alia res. Dicit̉ cōiterꝙ creatio actio dicit reſpectū rōnis: qd̓ ꝓbat̉.qꝛ qn̄ aliqͣ diſtingunt̉ ⁊ referunt̉ ita ꝙ vnū depēdet ab alio ⁊ nō ecōtra: in nō dependēte eſttm̄ relatio rōnis. ſꝫ deꝰ ⁊ creatura diſtingunt̉⁊ referunt̉: ⁊ creatura depēdet a deo: ⁊ nō ecōtra: gͦ ⁊c̄. Itē īter q̄ eſt mutua dependētia: eſtmutua relatio realis. exēplū ī qualitatibus etquātitatibꝰ: ⁊ vbi nō eſt talis depēdentia nōeſt talis relatio: ſꝫ realis in vno extremo ⁊ rationis ī alio: ſic eſt ī ꝓpoſito: igit̉ ⁊cͣ. Cōtra iſtāopinionē. qn̄ aliqͥd equalit̓ denomīatur ab aliquo ſiue ītellectꝰ ſit ſiue no: illud denoīans nōdicit formalit̓ reſpectū rōnis. Iſtud ptꝫ: qꝛ qd̓nō hꝫ eſſe niſi ꝑ aliud nō pōt denoīari niſi aliud ſit: igit̉ ꝑ oppoſitū qd̓ denoīat̉ ſiue ſit aliudſiue nō: nō pōt eſſe denoīatu ꝑ illud aliud aliquo modo: ſꝫ deꝰ de noīatur creans ſiue ītellectus ſit ſiue nō ſit: loquēdo de quocūqꝫ intellectu ꝑ impoſſibile: qꝛ lꝫ deꝰ non poſſit ꝓducereaīam rōnalē ſine intellectu: tn̄ abſolute ſi ꝑ impoſſibr le nō eſſet ītellectꝰ poſſet eaꝫ ꝓducere:igit̉ ⁊cͣ. Itē illa denoīatio q̄ orit̉ poſitꝭ extre-
mis circūſcripto oī intellectu nō dicit̉ ꝑ operationē intellectꝰ: ſꝫ poſito deo ⁊ lapide circūſcripto oī ītellectu ꝑ ipoſſibile eſt deꝰ creās: gͦ ⁊cͣ.Si dicas ꝙ dicit̉ creās: nō qꝛ in eo eſt aliqͥre:latio: ſed qꝛ terminat relationē realē creatureCōtra. Ex hoc ſe queret̉ ꝓpoſitū: qꝛ ſi ꝓpt̓ hocdicit̉ deꝰ creās: qꝛ termīat relationē realē creature: gͦ relatio nō dicit reſpectū rōis. Itē āteoēm oꝑationē intellectꝰ deus d̓r vere creās: ⁊ita poſt: ſꝫ āte oēm oꝑationē intellectꝰ quaꝫ tuponis cauſare relationē rōis denoīatur deuscreās: gͦ ⁊ poſt. Itē q̄cunqꝫ poſſunt eqͣlit̓ ꝯꝑari adinuice poſſunt equalit̓ hr̄e relatiōes rōis⁊ denoīari ab eis: ſed intellectꝰ nō pōt cōꝑarevnā creaturā ad aliā: ſed cōparat creaturā addeū: gͦ creatura pōt dici creās aliā cteaturā ſicut deus. Si dicis ꝙ vna cōꝑatio eſt falſa: etalia vera: ⁊ iō cōꝑatio vera denoīabit: nō aūtfalſa. Cōtra. Falſitas ⁊ veritas nō īpediūt relationē rōnis cauſari: qͥa ſicut cauſat̉ reſpectꝰrōnis quādo cōꝑat̉ homo ad aīal: ſicut ad genus: ita cauſat̉ relatio rōnis quādo ꝯparat̉ homo ad aſinū ꝑ ydētitatē: dicēdo hoīem eſſe aſinuꝫ: igit̉ ⁊cͣ. Itē cōcedit ꝓpoſitū: qꝛ ex hoc ꝙvna ꝓpoſitio eſt ꝟa ⁊ alia falſa: eſt ponere aliquod primuꝫ ex natura rei: quare vna eſt vera⁊ alia falſa: qꝛ ī eo ꝙ res eſt vel nō eſt ⁊cͣ. Itēnullꝰ reſpectꝰ rōnis pōt eſſe: igit̉ creatio nō dicit reſpectū rōnis. An̄s ptꝫ qꝛ ſi ſic: aut habeteē ſubiectiuū aut obiectiuū. nō ſubiectiuū: qͥatūc eſſet relatio realis. nō obiectiuū: ſicut eſſecognitū: qꝛ hoc maxīe veritatē haberet intelligēdo ꝓpoſitōeꝫ ꝯparādo ſubiectū ad p̄dicatū⁊ ibi nō oportet ponere. Probat̉ qꝛ intellectꝰītelligēdo p̄ciſe ſubiectū p̄dicatū ⁊ cōpl̓aꝫ nl̓lo alio penitꝰ ītellecto ītelligit totā ꝓpoſitioneꝫ: gͦ nō eſt talis reſpectꝰ cauſatꝰ ſubiecti adp̄dicatū. Itē ſi debꝫ poni talis relatio realisHoc maxīe eſſet ꝓpt̓ iſtas intētiones: genusſpēs: ſubiectū p̄dicatū: ſꝫ qd̓libet iſtoꝝ eſt rōisqꝛ poſſum ītelligere ꝯceptū generis: ⁊ ſpecieiq̄ tn̄ habēt eſſe obiectiue abſolute ſine aliquoreſpectu rōnis eodēmō de ſubiecto ⁊ p̄dicatoItē ꝯtra rōem poſitionis ſue: qꝛ ẜm eū cauſanō depēdet ab effectu: ⁊ tn̄ hꝫ relationē realēad effectu. Exēplū Sol n̄ d̓pedet ad vermē: ⁊tn̄ realit̓ refert̉ ad vermē: ſic in ꝓpoſito. lꝫ deꝰnō depēdeat a creatura adhuc p̄t realit̓ referri ad creaturā. Itē ꝯtra hoc qd̓ dicit: ꝙ aliqn̄cauſa ꝑficit̉ ꝑ effectu. Cōtra. Omne recipiēsinꝙͣtuꝫ tale eſt patiēs: ⁊ habet magis ratiōeꝫpatiētis ꝙͣ agent̓: igit̉ ſi q̄libꝫ cauſa naturalisrecipit reſpectū magis patit̉ ꝙͣ agat. Itē cōtra hͦ ꝙ dic̄ ꝙ actio dīna diſtīcta ē a ſua ſb̓a: etiō nō pōt eſſe alia media relatio dei ad creatu
A
A 1
nde
ionē