Libri primiSententiarū
Libri primireſpectu alicuiꝰ eſt poſſe actiuū: ſꝫ nō reſpectudei. qꝛ deꝰ nō cauſat nec agit deū. gͦ nccͣri eſt reſpectu creature. gͦ poſſe actiuū dei qͣlit̓cūqꝫ cōſideret̉ d̓r reſpectu creature. gͦ nō cōuenit ſibiniſi qꝛ d̓r ad ip̄am. ꝑ primū dictu. gͦ nō dicit dignitatē ſimpl̓r ꝑ ſcd̓ꝫ dictū. Cōfirmat̉. qꝛ dicit ꝙ ſunt hic duo reſpectꝰ ī poſſe actiuo. ſicutſunt duo ī poſſe paſſiuo. vnꝰ .ſ. reſpectu dei. tūcq̄ro quo iſte reſpectꝰ eſt reſpectu dei. aut tā qͥreſpectu fundamēti. aut tanꝙͣ reſpectu t̓miniSi tanꝙͣ reſpectu fundamēti. gͦ hꝫ aliquē t̓minum. ⁊ nō niſi creaturā. gͦ ille reſpectꝰ tminat̉ad creaturā. gͦ nō prīo cōuenit deo nec īportatdignitatē ſimpl̓r. Si ſit reſpectu dei tanꝙͣ reſpectu t̓mini. gͦ cū actiuū dicat̉ ad paſſiuū ſeqͥtur ꝙ deꝰ eſſet paſſiuꝰ. qd̓ eſt īpoſſibile. Et itamanifeſte ptꝫ. ꝙ in iſta ꝓpoſitiōe repugnātiaincludit̉. Alit̓ dicit̉ ꝙ pͥma rō īpoſſibilis nōeſt ex ꝑte dei. ſꝫ qꝛ illud eſt īpoſſibile ſimpl̓r ꝓpter repugnātiā eius vt fiat. qd̓ declarat̉ ſic.Impoſſibile ſimpl̓r īcludit incōpoſſibilia. q̄ex rōibus ſuis formalibꝰ ſunt incōpoſſibilia: ⁊ab eo ſūt pͥncipiatiue incōpoſſibilia a quo pͥncipiatiue hn̄t rōes ſuas formales. ⁊ iō iſte ē ꝓceſſus. ꝙ pͥmo ītellectꝰ diuinꝰ ꝓducit rē in eſſeītelligibili in pͥmo inſtāti nature. in ſcd̓o inſtāti nature hꝫ ſeip̄o formal̓r eē poſſibile. ⁊ ſic ſic̄deꝰ ſuo ītellectu ꝓducit poſſibile in eſſe poſſibili. ita ꝓducit vtrūqꝫ incōpoſſibiliū q̄ īcludūtur in īpoſſibili in eē formal̓r poſſibili. ⁊ illa ꝓducta ſeip̄is formal̓r ſunt incōpoſſibilia vt nopoſſint ſil̓ eē vnū nec aliqd̓ t̓tiuꝫ ex eis: ⁊ iſtā īpoſſibilitatē quā hn̄t ex ſeip̄is formal̓r hn̄t pͥncipiatiue ab eo qͥ ea ꝓduxit ī eē poſſibili. ⁊ iſtāincōpoſſibilitatē eoꝝ ſequit̉ incōpoſſibilitasreſpctū cuiuſcūqꝫ agetis. ⁊ ibi t̓minat̉ totꝰ iſteꝓceſſus. ⁊ nō ad negationē poſſibilitatꝭ ī deo.vCōtra hͨ dicta prīo pōt argui. qꝛ nō videt̉ būdictū ꝙ ītellectꝰ diuinꝰ ꝓducit creaturā ī eē intelligibili. qꝛ illd̓ qd̓ ꝑ aliquē actū nullū eē formal̓r recipit. ſꝫ tm̄ de noīatur denoīatiōe extrīſeca nō ꝓducit̉ ꝑ talē actū. ſꝫ creatura ꝑ hͦ ꝙ ītelligit̉ a d̓o nihil formal̓r recipit: ſꝫ tm̄ denoīatur ꝗdā extrīſeca denoīatōe. ſic̄ obiectū ītellectus creati nō ꝓducit̉ ꝑ hͦ ꝙ ītelligit̉. ſꝫ tm̄ denoīat̉ qͣdā extriſeca denoīatōe. gͦ creatura ī tali eē ītelligibili nō ꝓducit̉. Pret̓ea. aut creatura ꝓducit̉ ī eē ītelligibili: p̄ciſe qꝛ intelligit̉aūt qꝛ priꝰ nihil fuit. aut qꝛ priꝰ nō erat ītelligibile. Nō ꝓpt̓ pͥmū. qꝛ tūc eēntia diuīa ꝟe ꝓduceret̉ ī eē ītelligibili cū ꝟe ītelligat̉. ⁊ tūc qͥlibet ītelligēs deū ꝓduceret ip̄m ī eē ītelligibili. Nec ꝓpt̓ ſcd̓m. qꝛ etiā qn̄ ītelligit̉ creaturatūc nihil ē: ꝙͣuis ſit ītellecta. Nec ꝓpt̓ t̓tiū. qꝛeēntia diuīa an ītellectōeꝫ ſuā nō fuit ītelligi-
Sententiarūbilis. Pret̓ea ẜꝫ iſtū nūqͣ ꝓducit̉ aliqͥd in eēītelligibili niſi qꝛ aliqͥd ꝓducit̉ ī eē reali. ſꝫ ẜmiſtos creatura qn̄ ꝓducit̉ ꝑ ītellectū diuinū n̄ꝓducit̉ niſi ī eē ītelligibili. gͦ aliqͥd aliud ꝓducit̉ ī eē reali. ſꝫ nihil p̄t dari. ſic̄ patꝫ inductiuePret̓ea qd̓ dr̄ ꝙ ī pͥmo iſtāti nature ꝓducit̉ī eē ītelligibili ⁊ ī ſcd̓o īſtāti hꝫ eē poſſibile. cōtra. accipio pͥmū iſtās nature ī quo ītellectꝰ p̄cedit ī eē ītelligibili creature. ⁊ qͣro. Aut ī illoīſtāti creatura ē poſſibil̓. aut nō ē poſſibil̓. Siē poſſibil̓. gͦ ē poſſibil̓ an̄qͣ ꝓducat̉ ī eē ītelligibili. Si nō ē poſſibil̓. gͦ ſibi repugnat eē. Preterea qd̓ d̓r ꝙ ſtatꝰ ē ī illo ꝓceſſu ad īpoſſibilitatē reſpectu cuiuſlibet agentis ſine reſpectucorrn̄dēte ī deo. Cōtra. ſic̄ ī oī reſpectu creature ī eē poſſibili ad deū corrn̄det aliqͥs reſpectꝰī deo ad creaturā ī eē poſſibili. ita ad negationē reſpectꝰ corrn̄debit negatio reſpectꝰ ī deoad īpoſſibile. gͦ n̄ ē ibi ſtatꝰ. Si dicat̉ ꝙ reſpectui creature ī eē poſſibili ad deū corrn̄det reſpectꝰ ī deo. Cōtra. aut ille reſpectꝰ creature īeē poſſibili ē real̓. aut ē reſpectꝰ rōis. Nō real̓.qꝛ nō hꝫ fūdamētū reale. gͦ ē reſpectꝰ rōis qͥ fitꝑ actū ītellectꝰ cōꝑātꝭ creaturā ad deū ẜꝫ iſtūſꝫ ita p̄t ītellectꝰ cōꝑare deū ad creaturā ſicutecōuerſo. gͦ ita p̄t eē reſpectꝰ ī deo ad creaturāſic̄ ecōuerſo. gͦ ⁊cͣ. Iō al̓r dico ad. q. ꝙ gn̄al̓r ꝝoī relatiuo corrn̄det ſi cōueniēt̓ aſſignet̉ aliqd̓correlatiuū. ⁊ ī oībꝰ relatiuis q̄ vocāt̉ relatiuaẜm poſitōeꝫ actiuā ⁊ paſſiuā vl̓ cāꝫ et effectū.ſꝑ correlatīa ſūt ſil̓ natura. ⁊ iō qꝛ ſūt ſil̓ natura ⁊ mutuo ſe īferāt. neutrū ē magꝭ cā alteriꝰ ꝙͣecōuerſo. ſic̄ qꝛ pr̄ et filiꝰ ſūt ſil̓ natura. illo moquo loqͥt̉ ph̓s in p̄dicamētis. c. de ad aliqͥd deſil̓tate nature. n̄plꝰ filiꝰ ē filiꝰ. qꝛ pr̄ē pr̄. ꝙͣ ecōuerſo nec etiā plꝰ filiꝰ ē qꝛ pr̄ ē ꝙͣ ecōuerſo. necfiliꝰ hꝫ patre qꝛ pr̄ hꝫ filiū. nec ecōuerſo. Et itavl̓r qn̄ ē aliqͣ ꝯn̄a mutua tenēs p̄ciſe ꝑ naturācorrelatiuoꝝ. nō ē vna ꝓpo magꝭ cā alteriꝰ ꝙͣęcōuerſo. Et qn̄ q̄rit̉ an pͥmo cōueniat deo ēnō poſſe facere īpoſſibile. ꝙͣ cōueniat īpoſſibili nō poſſe fieri a deo. Dico ꝙ nō pͥus cōpetit d̓o n̄ poſſe facere ꝙͣ cōpetat īpoſſibili n̄ poſſe fieri a deo. Nec etiā pͥus cōpetit īpoſſibili n̄poſſe fieri ꝙͣ deo nō poſſe facere īpoſſibile. Eteodē mō dico de affirmatīs ꝙ nō pͥus cōpetitdeo poſſe facere poſſibile vl̓ creaturā. ꝙͣ creature poſſe fieri a deo. ſꝫ ſūt ſil̓ natura eo mō qͥẜꝫ ph̓m factiuū ⁊ factibile ſūt ſil̓ natura. h̓ ē .npͥus ē aliqͥd factiuū ꝙͣ aliqͥd ē factibile nec ecōuerſo Et ſi dicat̉ ꝙ qͥcqͥd creatura hꝫ. a deoꝰhꝫ. gͦ eē poſſibile cōpetit ſibi a d̓o. ſꝫ eē factiuūno cōpetit deo ab alio. ſꝫ a ſe. pͥus autē cōpetitaliqͥd alicui qd̓ cōpetit alicui a ſe. ꝙͣ illd̓ ꝙ cōpetit ſibi ab alio. gͦ pͥus cōpetit deo eē factiuā
Contr.idict aat
Opinio ſecund-
Probatur
Obijcitur
Querit̉
Reſpondetur.
Reſpondetur.
Opinſo qutoi