Druckschrift 
Super IV libros Sententiarum
Einzelbild herunterladen
 

Libri primiSententiarū

Libri primireſpectu alicuiꝰ eſt poſſe actiuū: ſꝫ reſpectudei. qꝛ deꝰ cauſat nec agit deū. nccͣri eſt reſpectu creature. poſſe actiuū dei qͣlit̓cūqꝫſideret̉ d̓r reſpectu creature. cōuenit ſibiniſi qꝛ d̓r ad ip̄am. primū dictu. dicit dignitatē ſimpl̓r ſcd̓ꝫ dictū. Cōfirmat̉. qꝛ dicit ſunt hic duo reſpectꝰ ī poſſe actiuo. ſicutſunt duo ī poſſe paſſiuo. vnꝰ .ſ. reſpectu dei. tūcq̄ro quo iſte reſpectꝰ eſt reſpectu dei. autreſpectu fundamēti. aut tanꝙͣ reſpectu t̓miniSi tanꝙͣ reſpectu fundamēti. hꝫ aliquē t̓minum. niſi creaturā. ille reſpectꝰ tminat̉ad creaturā. prīo cōuenit deo nec īportatdignitatē ſimpl̓r. Si ſit reſpectu dei tanꝙͣ reſpectu t̓mini. actiuū dicat̉ ad paſſiuū ſeqͥtur deꝰ eſſet paſſiuꝰ. qd̓ eſt īpoſſibile. Et itamanifeſte ptꝫ. in iſta ꝓpoſitiōe repugnātiaincludit̉. Alit̓ dicit̉ pͥma īpoſſibiliseſt ex ꝑte dei. ſꝫ qꝛ illud eſt īpoſſibile ſimpl̓rpter repugnātiā eius vt fiat. qd̓ declarat̉ ſic.Impoſſibile ſimpl̓r īcludit incōpoſſibilia.ex rōibus ſuis formalibꝰ ſunt incōpoſſibilia:ab eo ſūt pͥncipiatiue incōpoſſibilia a quo pͥncipiatiue hn̄t rōes ſuas formales. iſte ēceſſus. pͥmo ītellectꝰ diuinꝰ ꝓducit in eſſeītelligibili in pͥmo inſtāti nature. in ſcd̓o inſtāti nature hꝫ ſeip̄o formal̓r poſſibile. ſic ſic̄deꝰ ſuo ītellectu ꝓducit poſſibile in eſſe poſſibili. ita ꝓducit vtrūqꝫ incōpoſſibiliū īcludūtur in īpoſſibili in formal̓r poſſibili. illaducta ſeip̄is formal̓r ſunt incōpoſſibilia vt nopoſſint ſil̓ vnū nec aliqd̓ t̓tiuꝫ ex eis: iſtā īpoſſibilitatē quā hn̄t ex ſeip̄is formal̓r hn̄t pͥncipiatiue ab eo ea ꝓduxit ī poſſibili. iſtāincōpoſſibilitatē eoꝝ ſequit̉ incōpoſſibilitasreſpctū cuiuſcūqꝫ agetis. ibi t̓minat̉ totꝰ iſteꝓceſſus. ad negationē poſſibilitatꝭ ī deo.vCōtra dicta prīo pōt argui. qꝛ videt̉ būdictū ītellectꝰ diuinꝰ ꝓducit creaturā ī intelligibili. qꝛ illd̓ qd̓ aliquē actū nullū formal̓r recipit. ſꝫ tm̄ de noīatur denoīatiōe extrīſeca ꝓducit̉ talē actū. ſꝫ creatura ītelligit̉ a d̓o nihil formal̓r recipit: ſꝫ tm̄ denoīatur ꝗdā extrīſeca denoīatōe. ſic̄ obiectū ītellectus creati ꝓducit̉ ītelligit̉. ſꝫ tm̄ denoīat̉ qͣdā extriſeca denoīatōe. creatura ī tali ītelligibili ꝓducit̉. Pret̓ea. aut creatura ꝓducit̉ ī ītelligibili: p̄ciſe qꝛ intelligit̉aūt qꝛ priꝰ nihil fuit. aut qꝛ priꝰ erat ītelligibile. ꝓpt̓ pͥmū. qꝛ tūc eēntia diuīa ꝟe ꝓduceret̉ ī ītelligibili ꝟe ītelligat̉. tūc qͥlibet ītelligēs deū ꝓduceret ip̄m ī ītelligibili. Nec ꝓpt̓ ſcd̓m. qꝛ etiā qn̄ ītelligit̉ creaturatūc nihil ē: ꝙͣuis ſit ītellecta. Nec ꝓpt̓ t̓tiū. qꝛeēntia diuīa an ītellectōeꝫ ſuā fuit ītelligi-

Sententiarūbilis. Pret̓ea ẜꝫ iſtū nūqͣ ꝓducit̉ aliqͥd inītelligibili niſi qꝛ aliqͥd ꝓducit̉ ī reali. ſꝫ ẜmiſtos creatura qn̄ ꝓducit̉ ītellectū diuinūꝓducit̉ niſi ī ītelligibili. aliqͥd aliud ꝓducit̉ ī reali. ſꝫ nihil p̄t dari. ſic̄ patꝫ inductiuePret̓ea qd̓ dr̄ ī pͥmo iſtāti nature ꝓducit̉ī ītelligibili ī ſcd̓o īſtāti hꝫ poſſibile.tra. accipio pͥmū iſtās nature ī quo ītellectꝰcedit ī ītelligibili creature. qͣro. Aut ī illoīſtāti creatura ē poſſibil̓. aut ē poſſibil̓. Siē poſſibil̓. ē poſſibil̓ an̄qͣ ꝓducat̉ ī ītelligibili. Si ē poſſibil̓. ſibi repugnat. Preterea qd̓ d̓r ſtatꝰ ē ī illo ꝓceſſu ad īpoſſibilitatē reſpectu cuiuſlibet agentis ſine reſpectucorrn̄dēte ī deo. Cōtra. ſic̄ ī reſpectu creature ī poſſibili ad deū corrn̄det aliqͥs reſpectꝰī deo ad creaturā ī poſſibili. ita ad negatio reſpectꝰ corrn̄debit negatio reſpectꝰ ī deoad īpoſſibile. ē ibi ſtatꝰ. Si dicat̉ reſpectui creature ī poſſibili ad deū corrn̄det reſpectꝰ ī deo. Cōtra. aut ille reſpectꝰ creature ī poſſibili ē real̓. aut ē reſpectꝰ rōis. real̓.qꝛ hꝫ fūdamētū reale. ē reſpectꝰ rōis fit actū ītellectꝰ cōꝑātꝭ creaturā ad deū ẜꝫ iſtūſꝫ ita p̄t ītellectꝰ cōꝑare deū ad creaturā ſicutecōuerſo. ita p̄t reſpectꝰ ī deo ad creaturāſic̄ ecōuerſo. ⁊cͣ. al̓r dico ad. q. gn̄al̓r relatiuo corrn̄det ſi cōueniēt̓ aſſignet̉ aliqd̓correlatiuū. ī oībꝰ relatiuis vocāt̉ relatiuaẜm poſitōeꝫ actiuā paſſiuā vl̓ cāꝫ et effectū.ſꝑ correlatīa ſūt ſil̓ natura. qꝛ ſūt ſil̓ natura mutuo ſe īferāt. neutrū ē magꝭ alteriꝰ ꝙͣecōuerſo. ſic̄ qꝛ pr̄ et filiꝰ ſūt ſil̓ natura. illo moquo loqͥt̉ ph̓s in p̄dicamētis. c. de ad aliqͥd deſil̓tate nature. n̄plꝰ filiꝰ ē filiꝰ. qꝛ pr̄ē pr̄. ꝙͣ ecōuerſo nec etiā plꝰ filiꝰ ē qꝛ pr̄ ē ꝙͣ ecōuerſo. necfiliꝰ hꝫ patre qꝛ pr̄ hꝫ filiū. nec ecōuerſo. Et itavl̓r qn̄ ē aliqͣ ꝯn̄a mutua tenēs p̄ciſe naturācorrelatiuoꝝ. ē vna ꝓpo magꝭ alteriꝰ ꝙͣęcōuerſo. Et qn̄ q̄rit̉ an pͥmo cōueniat deo ē poſſe facere īpoſſibile. ꝙͣ cōueniat īpoſſibili poſſe fieri a deo. Dico pͥus cōpetit d̓o poſſe facere ꝙͣ cōpetat īpoſſibili poſſe fieri a deo. Nec etiā pͥus cōpetit īpoſſibilipoſſe fieri ꝙͣ deo poſſe facere īpoſſibile. Eteodē dico de affirmatīs pͥus cōpetitdeo poſſe facere poſſibile vl̓ creaturā. ꝙͣ creature poſſe fieri a deo. ſꝫ ſūt ſil̓ natura eoẜꝫ ph̓m factiuū factibile ſūt ſil̓ natura. ē .npͥus ē aliqͥd factiuū ꝙͣ aliqͥd ē factibile nec ecōuerſo Et ſi dicat̉ qͥcqͥd creatura hꝫ. a deoꝰhꝫ. poſſibile cōpetit ſibi a d̓o. ſꝫ factiuūno cōpetit deo ab alio. ſꝫ a ſe. pͥus autē cōpetitaliqͥd alicui qd̓ cōpetit alicui a ſe. ꝙͣ illd̓petit ſibi ab alio. pͥus cōpetit deo factiuā

Contr.idict aat

Opinio ſecund-

Probatur

Obijcitur

Querit̉

Reſpondetur.

Reſpondetur.

Opinſo qutoi