Diſtinctionis XLu-
inctioni. ..LIIIQueſtio II
pͥmū pͥncipale dico ꝙ deꝰ aliquo mō intelligēdo ſe ītelligit alia. qͣliter tn̄ hͦ ſit ītelligēdū nōē ad ꝓpoſitū. ⁊ ita aliquo mō ſub bono ītellectu volēdo ſe vult alia. al̓r tn̄ ⁊ al̓r. qꝛ deꝰ ītelligēdo ſe intelligit alia neceſſario. ſꝫ deꝰ volēdoſe vult alia ꝯtīgēt̓. ⁊ iō nō ē ſil̓e. Ad ſcd̓ꝫ. ꝙnulla ꝑfecto ſimpl̓r q̄ iō d̓r̄ ſimpl̓r ꝑfectio. qꝛ illa nō īfert illud eē niſi īꝑfectū de quo verificatur. ſi nō ꝯnotaret aliqd̓ īꝑfectū repugnat alteri qn̄ illi duo cōceptꝰ de eodē ꝟificēt̉. ſꝫ ſi cōnotat aliqͥd īꝑfectu. nō opꝫ ꝙ vna n̄ repugnetalteri ⁊ ita ē ī ꝓpoſito. nā poſſe creare īportatcreaturā q̄ ē ſimpl̓r īꝑfecta. ⁊ iō nō oꝫ ꝙ potēscreare poſſit neceſſario creare. Ad aliud dico ꝙ diſcurſus nō valet. qꝛ ꝙͣuis deꝰ nō poſſitfacere niſi qd̓ iuſtū ē fieri. aliqͥd tn̄ p̄t eē iuſtūfieri qd̓ nō fit a deo. ⁊ iō tal̓ mixtio ex poſſibili⁊ in eē noyalꝫ. cām tn̄ nō oportet mō diſcutere. qꝛ hͦ magꝭ ꝑtinet ad logicū. Queſtio ſcd̓aEcundo quero.Utrū pͥus cōueniat deo nō poſſe8facere impoſſibile. ꝙͣ īpoſſibili nōij poſſe fieri a deo. Ꝙpͥus ꝯueniat deo n̄ poſſe facere īpoſſibile vr̄. qꝛ pͥus cōuenit deo facere poſſibile ꝙͣ poſſibili poſſe fieri a deo. gͦ eodēmo pͥus ꝯuenit deo n̄ poſſe facere īpoſſibileyͣ īpoſſibile nō poſſe fieri a deo. an̄s pꝫ. qꝛ eſſeqd̓ cōuenit deo pͥus cōuenit ſibi ꝙͣ aliqͥd cōueniat creature. gͦ ꝙͣ cuicūqꝫ alteri a deo. gͦ cumdeo ꝯueniat poſſe facere poſſibile fieri pͥus hͦcōuenit ſibi ꝙͣ cōueniat cuicūqꝫ alteri poſſe fieri a deo. ꝯn̄a pꝫ. qꝛ ꝓ quocūqꝫ īſtāti vel ſigͦ cōuenit deo poſſe facere poſſibile fieri. ꝓ eodē īſtāti ſibi cōuenit nō poſſe facere īpoſſibile fieri. gͦ ⁊cͣ. Ad oppoſitū. nihil qd̓ īportat indignitatē ꝯuenit prīo deo ſn̄ poſſe facere īpoſſibile fieri īportat īdignitatē. qꝛ īportat pͥuatioa nē vel negationē. gͦ ⁊cͣ. Ad. q. dr ꝙ qn̄ aliqͥdqd̓ attribuit̉ deo ẜm rōnē ſui nōis ſignificataliqͥd qd̓ nō ē dignitatis ſimpl̓r. nō ẜꝫ ſe pͥmoattribuit̉ deo ẜ qꝛ aliqͥd qd̓ nō ē dignitatis at̄tribuit̉ crcature ex reſpectu eiꝰ ad deū. iō illd̓deo attribuit̉. ⁊ hmoi ſūt nōia q̄ dicunt reſpectū ī deo ad creaturas. q̄ iō deo attribuūt̉. qͥacreature hn̄t reſpectū ad ip̄m ẜm ꝙ deo attribuit̉ eē dn̄ꝫ. qꝛ ex tꝑe hꝫ ẜuū ⁊ iō attribuit̉ deopoſſe aliqͥd actiue ſuꝑ creaturā qꝛ creatura ē īſe poſſibil̓ accipere actionē creatoris Dicit̉ tn̄ꝙ poſſe tā actiuū dei ꝙͣ paſſiuū creature p̄t duplicit̓ cōſiderari .ſ. reſpectu ſui ſubiecti ⁊ reſpectu ſui obiecti. Si poſſibile dei ꝯſiderat̉ pͥmomō. ſic ē pͥus ꝙͣ poſſe creature qͣlit̓cūqꝫ cōſideret̉. qꝛ poſſe ſic ꝯſideratū dic̄ dignitatē ſimpl̓rScd̓o mō nō dic̄ dignitatē ſimpl̓r. ⁊ iō nō cō-
petit: niſi qꝛ poſſe paſſiuū cōpetit creature reſpectu dei. iō dicit ꝙ abſolute loquēdo nō eſtpoſſe paſſiuū ī creatura niſi qꝛ eſt poſſe actiuūi deo. vt cū qͣttuor ſint reſpectꝰ ẜm poſſe .ſ. duoẜm poſſe actiuū. vnꝰ .ſ. quo poſſe dei cōꝑat̉ addeū vt cuius eſt. aliꝰ vt cōꝑatur ad creaturā vtad quā eſt. ⁊ duo ẜꝫ poſſe paſſiuū .ſ. vnꝰ quo cōparat̉ ad creaturā cuiꝰ eſt. aliꝰ ẜm quē cōꝑaturad deū vt ad quē eſt. In ip̄is eſt talis ordo ꝙ apoſſe dei actiue ẜm ſe eſt poſſe paſſiuū in creatura ẜm ſe. qd̓ cōcomitat̉ poſſe paſſiuū creature reſpectu dei. et ex poſſe paſſiuo creature reſpectu dei dicit̉ deꝰ actīe poſſe reſpectu creature. Contra. iſtā opinionē pōt argui ꝑ ip̄m.met alibi. qꝛ ſic̄ non dicit̉ deū īpoſſibile aliqͥdˡfacere. qꝛ illud īpoſſibile eſt fieri. ſꝫ ecōuerſo. qꝛīpoſſibile eſt deū hͦ facere. iō īpoſſibile eſt hocfieri. ita d̓r in affirmatiua. ꝙ qꝛ poſſibile ē deūhͦ facere. iō poſſibile eſt hͦ fieri. et nō ecōuerſo.qꝛ nō iō dicit̉ poſſe deū hͦ facere: qꝛ hͦ poſſibileeſt fieri. Ex iſto ptꝫ. ꝙ priꝰ cōpetit deo poſſe facere reſpectu creature. ꝙͣ ꝯpetat creature poſſe paſſiuū reſpectu dei. gͦ eodē mō priꝰ cōuenitdeo nō poſſe facere īpoſſibile ꝙͣ īpoſſibili nonpoſſe fieri a deo. Et ex iſto pꝫ manifeſte. ꝙ ip̄ehꝫ dicere ꝙ nō qd̓libꝫ qd̓ dicit reſpectū ad creaturā attribuit̉ deo. qꝛ creature habent reſpectū ad ip̄m ſꝫ magis ecōuerſo. iō attribuūt̉ creature talia relatīa. qꝛ alia relatiua attribuunt̉deo. Pret̓ea. nō magꝭ attribuit̉ deo aliqͥd qd̓dicit reſpectū ad creaturā. qꝛ creatura habꝫ reſpectū ad ip̄m. ꝙͣ aliqͥd attribuit̉ cāe create. qꝛeffectꝰ ſuꝰ hꝫ reſpectu ad ip̄aꝫ. ſꝫ tale qͥd n̄ attribuit̉ cāe create. qꝛ effectꝰ eiꝰ hꝫ reſpectū ad ip̄ꝫgͦ ⁊cͣ. Hinor ptꝫ. qꝛ cū cā creata ẜm ip̄m hēatreſpectū realē. ſequit̉ ꝙ priꝰ mutaret̉ cā ad reſpectū realē ꝙͣ effectus ꝓduceret̉. Si dicat̉ ꝙnō eſt ſimile de cā creata ⁊ de d̓o. deꝰ nō refert̉real̓r. ſꝫ tm̄ ẜm rōem. ſꝫ cā creata refert̉ realit̓. ⁊iō nō eſt ſil̓e. Hoc nō ſuffic̄. qꝛ nō plꝰ repugnatreſpectui reali oriri ex alio reſpcū ꝙͣ reſpectuirōis. gͦ nō plꝰ repugnat ꝙ ex reſpctū effectꝰ oriatur reſpectꝰ cae create ꝙͣ dei. cū minus tā ẜmrē ꝙͣ ẜꝫ rōem recipiat deꝰ a creatura ꝙͣ cū creatura ab effectu ſuo. Sil̓r ſi ex vno reſpectu reali nō orit̉ reſpectꝰ realis ſibi corrn̄dēs eadē rōeex reſpectu rōis nō orit̉ reſpectꝰ rōis ſibi corrn̄dēs. ſꝫ reſpectꝰ creature ad deū ē reſpectꝰ rōis.qꝛ nō realis. qꝛ illud qd̓ nō eſt nō refert̉ real̓r. gͦex iſto reſpectu nō orit̉ reſpectꝰ rōis dei ad creaturā. Pret̓ea. contra illud qd̓ d̓r ꝙ poſſe deiactiuū eſt priꝰ poſſe creature paſſiuo et qd̓ dic̄dignitatē ſimpl̓r. Cōtra. īpoſſibile eſt actiuūqͣlit̓cunqꝫ cōſideret̉ dūmō ſit actiuū qͥn reſpcūalicuiꝰ dicat̉ actiuū. gͦ nccͣrio illd̓ poſſe actiuū
hh iiij
In oppoſitum
Aa. q. opi. prºo
Queſtio II
Argumētū prin.
Queſtio
Id tertium
Ad ſecūdum
Ad o opi. im
ECōtra opi. arguiur.