Sententiarum5
Libri priminō pōt ſciri ꝓ illo tꝑe quo nō ē in ſe verū. ſꝫ futurū continges depēdens ſimpliciter a potētia libera non eſt in ſe verū qꝛ nō pōt ẜm eumaſſignari rō qͣre plꝰ vna ꝑs ē ꝟa ꝙͣ alia. ⁊ ita vl̓vtraqꝫ ꝑs ē ꝟa vl̓ neutra ⁊ n̄ ē poſſibile ꝙ vtraqͣꝫ ꝑs ſit ꝟa. ⁊ ꝑ ꝯn̄s neutra ſcit̉. Iſta rō nō cocludit ẜm viā ph̓i. niſi de hijs q̄ ſūt ī ptāte volūratis. ī hijs aūt q̄ nō ſūt ī ptāte volūtatꝭ. ſꝫ depēdēt ſimpl̓r a cauſis naturalibꝰ nō cōcluditſic̄ ꝙ ſol oriet̉. ⁊ ſic de alijs. ⁊ hͦ ē cā natural̓ determinat̉ ad vnā ꝑtē. nec p̄nt oēs cāe naturales īpediri niſi ꝑ cām liberā. ꝑ quā tn̄ pn̄t īpediri reſpectu vniꝰ effectꝰ det̓mīati. lꝫ nō reſpectu cuiuſlibet. Iſta tn̄ rōe nō obſtāte tenēdūē ꝙ deꝰ euidēt̓ cognoſcit oīa futura cōtigētia.ſꝫ modū expͥmere neſcio Pōt tn̄ dici ꝙ ip̄e deꝰvl̓ diuina eēntia ē vna cognitio ītuitiua tā ſuiipſiꝰ ꝙͣ oīm alioꝝ factibiliū ⁊ īfactibiliū. tā ꝑfecta ⁊ tā clara ꝙ ip̄a etiā ē notitiā oīm p̄teritoꝝ futuroꝝ ⁊ pn̄tiū ita ꝙ ſic̄ ex notitia ītuitiua ītellectiua nr̄a extremoꝝ p̄t ītellectꝰ nr̄ euidēter cognoſcere aliqͣs ꝓpōēs ꝯtingētes. itaip̄a diuina eēntia eſt ꝗͥdā cognitio ⁊ notitia qͣnō tm̄ ſcit̉ verū neceſſariū ⁊ cōtingēs de pn̄tiſꝫ etiā ſcit̉ qͥ ꝑs ꝯͣdictiōis erit ꝟa ⁊ q̄ erit falſa.⁊ hͦ forte nō ē ꝓpt̓ determinationē ſue volūtatis. ſꝫ etiā poſito ꝑ īpoſſibile ꝙ ip̄a diuina cognitiōe exn̄te ita ꝑfecta ſic̄ mō ē. nō eēt cā effectiua nec total̓ nec ꝑtial̓ effectuū ꝯtingētiūadhuc eēt notitia qͣ euidēt̓ ſciret̉ a deo qͥ ꝑs ꝯͣdictiōis erit falſa ⁊ q̄ erit ꝟa. ⁊ hͦ nō eēt qꝛ futura cōtingētia eēt ſibi p̄ſentia. nec ꝑ ideas tāꝙͣ ꝑ rōnes cognoſcēdi. ẜꝑ ip̄ammet diuinā eſſentiā vl̓ diuinā cognitione q̄ ē notitia qͣſcit̉qͥd ē falſū ⁊ qͥd ē verū. ⁊ qͥd fuit verū. ⁊ qͥd fuitfalſū. ⁊ qͥd erit falſuꝫ. ⁊ qͥd erit verū. Iſta cōcluſio ꝙͣuis ꝑ rōnē naturalē nobis poſſibilē ⁊a pͥori ꝓbari nō poſſit. tn̄ ꝑ autoritates biblie⁊ ſanctoꝝ q̄ ſūt ſatis note pōt ꝓbari. ſꝫ trāſeode eis ad pn̄s. Uerūtn̄ ꝓ aliqͥbꝰ artiſtis ē. ſciēdū. ꝙ ꝙͣtucūqꝫ deꝰ ſciat de oībꝰ futuris cōtingētibꝰ q̄ ꝑs erit ꝟa ⁊ q̄ falſa. tn̄ hͨ nō ē neceſſaria. deꝰ ſcit ꝙ hͨ ꝑs erit ꝟa. īmo ē cōtingēs itm̄ꝙ ꝙͣtūcūqꝫ hͨ ſit ꝟa. deꝰ ſcit ꝙ hͨ ꝑs ꝯͣdictioniserit ꝟa. tn̄ poſſibile ē ꝙ hͨ nūꝙͣ fuit ꝟa. et ī iſtocaſu potētia ē ad oppoſitū illiꝰ ſine oī ſucceſſion qꝛ poſſibile ē ꝙ nūqͣ fuerit ꝟa. Sꝫ ſic nō ēde volūtate creata. qꝛ poſtꝙͣ voluntas creataaliquem actum habuerit. non eſt poſſibile ꝙpoſtea verū ſit dicere ꝙ nūqͣ habuit talē actuDe ꝓpōibꝰ de poſſibili dico ꝙ ſic̄ alij dicūt ꝙiſta ꝓpō ⁊ cōſil̓es diuinā volūtatē volētē a fore poſſibile ē velle nō fore a. ē diſtinguenda ẜꝫcōpoſitionē ⁊ diuiſionē. In ſenſu cōpoſito denotat̉ ꝙ hͨ ſit poſſibil̓. deꝰ volēs a fore nō vult
a fore ⁊ hͦ ē īpoſſibile qꝛ īcludit ꝯͣdictionē. Inſenſu diuiſionis denotat̉ ꝙ deꝰ volēs a fore p̄tnō velle a fore ⁊ hͦ ē verū. Et ſi dicat̉ ponat̉ īeē ⁊ nō accidet īpoſſibile. et ꝑ ꝯn̄s ille ſtāt ſil̓.deꝰ vult a fore. ⁊ deꝰ nō vult a fore. dico ꝙ poſito illo poſſibili ī eē nō ſeqͥt̉ īpoſſibile ẜꝫ nō dꝫſic poni ī eē. deꝰ volēs a fore nō vult a fore. ſꝫ dꝫſic poni in eē. deꝰ nō vult a fore. ⁊ iſto poſito ineē nullū ſeqͥt̉ īpoſſibile. qꝛ nō ſeqͥt̉ niſi iſta. deꝰnūꝙͣ voluit a fore. ⁊ iſta nō ē īpoſſibilis ſꝫ ꝯtinges. ſic̄ ſua ꝯͣdictoria ſēꝑ fuit cōtingēs .ſ. deusvult a fore. Per p̄dcā p̄t rn̄deri ad. q. ꝙ deꝰhabet ſcīaꝫ det̓miatā de futuris cōtingētibꝰqꝛ determinate ſcit ꝙ q̄ ꝑs ꝯͣdictiōis erit ꝟa ⁊qͥ falſa. ſꝫ habere ſcīam de futuris cōtingētibꝰduplicit̓ pōt ītelligi. Uel qꝛ ſcīa illa qͣ ſciūt̉ illa futura cōtingētia ſit neceſſaria. Uel ꝙ illaſcia neceſſario ſciat̉. Primo mō dico ꝙ deꝰ defuturis cōringētibꝰ hꝫ ſciam neceſſariā. qꝛ indeo ē vnica cognitio q̄ ē cōplexoꝝ ⁊ incōplexorū. neceſſarioꝝ ⁊ cōtingētiū. ⁊ vl̓r oīm ymaginabiliū. ⁊ illa ſcīa ē ip̄a diuina eſſentia queē neceſſaria ⁊ īmutabilis. Scd̓o mō ſic ītelligēdo deū habere ſciam neceſſariaꝫ de futurisꝯtingētibꝰ. ꝙ deꝰ neceſſario ſciat hͦ futurū cōtingēs. ſic nō ē cōcedēdū ꝙ habeat ſcīam neceſſariā. qꝛ ſic̄ ip̄m cōtingēt̓ erit ita deꝰ ſcit ipſum ꝯtingēter fore. Ad pͥmū pͥncipale pōt ⁊dici ꝙ altera ꝑs ꝯͣdictiōis ē det̓minate ꝟa ita pꝙ nō ē falſa. ē tn̄ cōtingēt̓ ꝟa. ⁊ ita ē ꝟa ꝙ pōteē falſa. ⁊ pōt nūꝙͣ fuiſſe ꝟa. Et ſi dicat̉ ꝙꝓpoſitio de pn̄ti ſemel vera habet aliquā ꝓponē de p̄terito neceſſariaꝫ. ſicut ſi hec ſit ſemelvera ſortes ſedet. hec erit poſtea ſꝑ neceſſariaſortes ſedit. gͦ ſi hec ſit mō vera. a eſt verū. ſit atalis ꝓpo cōtinges. hec ſꝑ erit vera ⁊ neceſſaria. a fuit verū. Dicēdū ꝙ qn̄ aliqua talis ꝓpōde pn̄ti eqͥualet ꝓpōni de futuro. vel depedeta veritate alicuiꝰ futuri. nō opꝫ ꝙ ꝓpōni verede pn̄ti correſpōdeat neceſſaria de p̄terito. etita ē in ꝓpoſito. Ad ſcd̓m pꝫ ꝙ nō ſeqͥt̉. deꝰ ꝓhabet ſciam neceſſariā de a. niſi ſcd̓o mō accipiendo habere ſcīam neceſſariā. gͦ deꝰ neceſſario ſcit a. ſꝫ accipiendo pͥmo modo habere ſciētiā neceſſariā. ꝯn̄a nō valet. Ad argumētū īoppoſitū pꝫ ꝑ p̄dcā. Diſt. xxxix. Queſtio vnicaIrca diſtinctionē triceſimā nonā q̄ro. Utrū deꝰ poſſit ſci Qcre plura ꝙͣ ſcit. Ꝙ ſic videtur. quia pōt ſcire aliqͥd qd̓ neſciti. gͦ pōt ſcireplura ꝙͣ ſcit. An̄s patet. qꝛ mō neſcit iſtā. ego
n
Ad prinū ppale
Diſt. XXXIXAQueſtio. I
Diſt. XXXIX
AQueſtio. I
Ad ſecūdum
Ad q ncn