Druckschrift 
Super IV libros Sententiarum
Einzelbild herunterladen
 

Queſtio IIIiſtinctionis 99XV71759

DiſtinctEx iſtis arguit̉ ſic. qn̄cūqꝫ aliqua paſſio competit ſe pluribꝰ nulli cōpetit pͥmo adeqͣte niſi coi p̄dicationē ad illa plura. Exēplū. qꝛ viſibile cōpetit ſe albedini nigredini. ſicalijs. nulli cōpetit adeqͣte niſi cōi. ſꝫ ītelligibile ab ītellectu diuino cōpetit ſe angelo.hoī. boui. et ſic de alijs. nulli cōpetit adeqͣteniſi cōi. Si dicat̉ ꝙͣuis omē illud a deo ſityſe ītelligibile. tn̄ ſub ꝓpͥa rōe mouet ītellectū diuinū. Cōtra. hoc ſufficit. qꝛ obiectūmouere potentiā nihil facit ad hoc ſit obiectū adeqͣtum vel ſe obiectū. ſicut ſi nihil moueret ītellectū poſſibilē niſi ītellectꝰ agēs. nihilominꝰ idē eēt obiectū ītellēctꝰ poſſibil̓. ꝙͣuis eēt idē mouēs. Sil̓r ẜm iſtos nihil mouet ītellectionē īmediate niſi ſpēs ītelligibil̓ ītellectꝰ agēs. tn̄ iſta ſunt p̄ciſe obiectūītellectꝰ poſſibilis. īmo alia ſunt eq̄ ſe obie-cta. Cōtra quartū qd̓ d̓r obiectu adequa ſemꝑ mouet potētiā. hoc eſt ſimpliciter falſum. qꝛ obiectū adequatū eſt illud de quo dr̄mo adequate app̄hendi ab illa potētia. ſꝫ tale reſpectu viſus eſt vnū cōe ad om̄es coloresvel aliqͥd cōius. ſꝫ nullū tale cōe mouet potentiā ſenſitiuā. qꝛ eſt in re. ſicut oſtenſum ēpͥus qꝛ ſenſus tm̄ ē ꝑticulariū nullo modovl̓iuꝫ. om̄e obiectū adequatū potētie mouet ip̄am potētiā. Pret̓ea illud qd̓ pͥmo mouet potētiā pͥmo app̄hendit̉ a potētia. qꝛ ẜmiſtos ſpēſſpāliſſima pͥmo app̄hendit̉ ab ītellectu pͥmitate generatiōis tn̄ non eſt obiectūadequatū. ⁊c̄. Cōtra quintū videt̉ illa vꝫ. qꝛ arguit ſic. nullū obiectū forma.liter infinitue obiectū adequātū ītellectiōisformal̓r infinite. qꝛ tūc formal̓r īfinitū depēderet a formal̓r infinito. Iſta ꝯn̄a poſſꝫ tenere niſi virtute iſtiꝰ medij. oīs intellectio depēdet a ſuo obiecto adequato. ſꝫ illud mediuꝫfalſuꝫ ē. qꝛ ī deo ītellectio a nullo depedet.nec ab obiecto adequato nec adeqͣto. qꝛ ibinulla ē depētia ſicut nec īꝑfectio. qꝛ obiectū adeqͣtū ītellectꝰ noſtri ē vnū cōe qd̓ nullācālitatē hꝫ. ꝯn̄s nihil aliud ab ip̄o depēdꝫCōtra ſextū argutū eſt pͥus. qꝛ ex quo eſſentia et ſapiētia nullo diſtinguūt̉. ſi eſſentiaſit obiectū adequatū. opꝫ ſapiētia ſit obiectū adequatū. Cōtra ſeptimū oſtēdo obiectū adequatū ꝯtinet aliqͣ formal̓r. Scd̓o virtual̓r. Primū ptꝫ. qꝛ cōtinēs formalit̓ ē ꝑs cōtēti. ſꝫ te ſuperiꝰē ꝑs īferioris. ſicutẜm iſtos genꝰ ē ꝑs ſpēi. genꝰ continet formalit̓ ſuas ſpēs. nec ꝯn̄s obiectū adequatūcōtinet formal̓r aliqua Si dicat̉ cōtinereeſt idē qd̓ ī plꝰ. ſufficit. qꝛ ī plꝰ eſtcōtinere formal̓r. tunc em̄ vox aīal cōtineret

O 12hanc vocē homo. Secundū pꝫ. qꝛ aliqn̄ paſſio importat rem ꝑfectiore ſubiecto. tuncꝯtinetur paſſio virtualit̓ a ſubiecto. Sil̓r oſtēſum eſt priꝰ nunꝙͣ ex notitia incōplexa vniꝰpōt haberi notitia incōplexā alterius. Ideodico al̓r ad queſtionē in diuinis eſt ordoꝑfectionis. plus ꝙͣ ibi eſt ordo duratiōis. ſꝫdei reſpectu alioruꝫ a ſe eſt ordo cauſalitatisordo ꝑfectiōis. In deo aūt reſpectu alicuiꝰ indeo eſt ordo originis. qꝛ hoc non eſt aliud ꝙͣ dicere vnū eſt originās aliud originatū. Eſtetiā ibi prioritas cuiuſdā cōitatꝭ. pro ꝙͣto iſtaꝯn̄a eſt bona. pat̓nitas eſt in hoc. eēntia eſtin hoc. ecōuerſo. Iſtis ſuppoſitis dicomo deꝰ eſt primū obiectū pͥmitate ꝑfectōis.Secūdo eſt primū pͥmitate adeqͣtionisillo modo quo loquit̉ ph̓s de pͥmitate .i. poſte.Tertio eſt primū primitate adeqͣtionis ẜmꝑfectione. Quarto eſt pͥmuꝫ pͥmitate originis. Primuꝫ eſt manifeſtū. qꝛ nihil eſt ꝑfectius deo ip̄e eſt ꝑfectiſſimū. Scd̓ꝫ etiā pꝫqꝛ illud qd̓ eſt primū primitate adeqͣtionis illo modo eſt illud qd̓ p̄dicatur ſe de quolibetqd̓ eſt ſe appreheſibile. ſꝫ deus eſt hmoi.⁊cͣ. Tertiū pꝫ. qꝛ nihil eſt eque ꝑfectū ſicut intellectio diuina niſi ſolꝰ deus. Et ſi dicat̉idē eſt equale ſibijp̄i. idē adequat̉ ſibi.ſꝫ deꝰ intellectio diuina vel intellectꝰ ſunt idē. vnū adequat̉ alteri. Dico ꝓprie eſt ibi adeqͣtio ſꝫ extēſiue. etiā ꝓprie loquēdo pōt dici ibi adequatio talis talis int̓ ꝑſo intellectionē qua eſt eadē formalit̓ꝙͣuis realit̓ ſit eadē. Quartū ꝓbo. qꝛ qn̄ vna eadē intellectiōe oīno indiſtincte intelligūtur plura. priꝰ intelligit̉ vnū ꝙͣ reliquū. ſedeadē intellectiōe oīno intelligit̉ deꝰ creatura. pͥus origine intelligit̉ deꝰ ꝙͣ creatura.Un̄ dico ꝙͣuis obiectū vnū ſit priꝰ alio obiecto natura ꝙͣ ꝑfectiōe etiā origine. tn̄ intellectio vniꝰ obiecti nulla pͥoritate imaginabili eſt pͥor intellectiōe alteriꝰ obiecti. qꝛ eſt ea oīno ſine diſtinctōe imaginabili. Si dicat̉ tūc creatura intelligeret̉ anteꝙͣ filiꝰduceret̉. ita creatura eſſet āte filiū ẜm aliqd̓eſſe. Dico nec an̄ nec poſtꝙͣ filiꝰ ꝓducit̉ ītelligit̉ creatura. ſꝫ ſimul intelligit̉ creatura filiꝰ ꝓducit̉. nec in aliquo ſigno intelligit̉ creatura in quo ꝓducit̉ filiꝰ. nec ecōuerſo. qꝛſunt ibi talia ſigna originis vel nature ſic̄ pͥusoſtēſuꝫ eſt. Et ſi dicat creatura ītelligatur niſi virtute eſſentie. Dico ſi intelligat̉quocūqꝫ intelligat̉ pͥus diuina eēntia.virtute illiꝰ intellectiōis poſtea ītelligat̉ creatura. eſt verū. Si tn̄ intelligat̉ intellectꝰdiuinꝰ nihil recipiēdo a creatura: ita ꝟtu-

ff

Cōtra quintū

ettyrū

Tertiū

Quartū

PrimūSecundū.

Rn̄ſio auctorisqͣttuor declarat