Druckschrift 
Super IV libros Sententiarum
Einzelbild herunterladen
 

Diſtinctionis IIOueſtio

Diſtuſibi īpoſſibile. qd̓ libꝫ pōt nolle. Pret̓ea.cūqꝫ p̄t efficacit velle ans. pōt velle ꝯn̄s ſcitūvel opinatū ꝯn̄s. ſꝫ aliqͥs pōt efficacit̉ velle eſſe. pōt ſcire euidēter. btm̄ ē ꝯn̄sad. pōt velle beatꝰ. ꝯn̄s nollebtītudine. Aſſumptū ptꝫ. qꝛ multi vtētes rōe fideles credētes vitā futurā. ꝙͣ īfideles nul vitā futurā credētes: īterfecert ſeip̄os. expoſuerūt ſe morti. volebāt eſſe. Confirmat̉. qꝛ aliqͦ fideles credentes ſe poſſe ꝯſebtitudinē ſi peccarēt. eleger̄t peccare. ſciētes ſe vel credētes ꝓpt̓ tale pct̄m̄ penā eternāhīturos. qd̓ eſſꝫ niſi tūc habuiſſent nolle reſpectubtītudinis. in cōi tm̄. ſꝫ etiā in ꝑticuolari. Scd̓a ꝯcl̓o eſt. aliqͥs p̄t nolle btītudi in ꝑticl̓ari. Et pōt ꝓbari rōes p̄cedētes.o. Tertia cōcluſio ē aliqͥs p̄t nolle btītudinēin ꝑticl̓ari creditā eſſe poſſibilē. ita p̄t nollehr̄e btitudinē. Hec cōcluſio ꝑſuadet̉. qͥa qͥcqͥdpōt dictatū a recta rōe. pōt cadere ſub actuvolūtatis. ſꝫ recta p̄t dictare iſte carebitſꝑ btitudine. pōt velle carere ſꝑbtītudīe.p̄t nolle. Cōfirmat̉. qꝛ dānatꝰ pena ſenſus ꝙͣ pena dāni poſſet ſi relinq̄ret̉ ſe cōformare diuīe volūtati ſcite ꝙͣ credite in volito.volūtas diuina vult iſtuꝫ ſꝑ carere btītudīe.pōt eſſe volitū a volūtate tali. ꝯn̄s eadērōe a volūtate viatoris. Pret̓ea quicūqꝫ vultefficacit̉ aliqͥd. vult illd̓ ſine quo credit nullo ſe poſſe ꝯſeqͥ illud volitū. ſꝫ aliqͥs fideliscredit ſe nll̓o poſſe ꝯſeqͥ btītudinē ſine bona vita. tn̄ ult bonā vitā ſanctā ſeruare. vult efficacit̉ btītudinē. ꝯn̄s eadēto rōe p̄t nolle. Quarta cōcl̓io eſt. vidēs diuinā eſſentiā: carēs fruitiōe btīfica. pōt nolle illā fruitionē. hoc ꝓbat̉. qꝛ ſic̄ pͥus dictū eſtq̄libet volūtas p̄t ſe ꝯformare volūtati diuīein volito. ſꝫdeꝰ pōt velle ip̄m ſꝑ pro ſꝑ carerefruitiōe btīfica. ⁊cͣ. Pret̓ea. qͥcqͥd p̄t volitū vel nolitū pro vno tꝑe. pro ſꝑ. ſꝫ volūtastalis p̄t nolle hrebtītudinē pro aliquo tꝑe determīato. puta ꝙͣdiu deꝰ vult hr̄e fruitio btīficā. p̄t nolle ſimpl̓r. Quīta ꝯcl̓ioeſt. talis vidēs diuinā eſſentiā. carēs potētiā diuinā abſolutā dilectiōe dei de quo patebit in. iiij. p̄t nolle deū. Hoc ꝓbat̉ vel ꝑſuadet̉ſic. incōmodū p̄t eſſe obiectū nolitōis. ſiueſit vere icōmodū ſiue eſtimatū. ſic̄ cōmodūſiue verū ſiue eſtimatū p̄t eſſe obiectū volitionis. ſꝫ deꝰ pōt eſſe tale incōmodū ſaltē eſtima. deꝰ p̄t obiectū nolitiōis. Aſſumptū pꝫqꝛ talis poſſet puniri a deo pena dāni ꝙͣ pena ſenſus. Confirmat̉. qꝛ xp̄us obſtātefuerit beatꝰ: fuit punitꝰ et ſuſcepit penas corporales. ſꝫ punitiuū vel afflictiuū alicuiꝰ p̄t

ueſtioeſſe incōmodū illi. vel verū vel eſtimatū. deꝰpōt hr̄e rōem incōmodi veri vel eſtimati.tra p̄dicta ſunt multa dubia de quibꝰ patebitin quarto libro in materia de btītudine. ideotranſeo nūc. Ex p̄dictis pōt rn̄deri ad for q̄ſtionis finis vltimus pōt accipi dupl̓rvel btītudine creata poſſibili volūtati. vl̓obiecto illius btītudīs Primo eſt lici volūtati frui vltimo fine ꝓprie loquēdo defrui. pōt tn̄ ꝯtingēter libere frui. qꝛ pōt nonfrui ex hoc ip̄o ē illicitū: pōt frui. qꝛ ſi volūtas pōt frui aliquo creato minꝰ bono. ml̓to ſortius bono ſummo creato ſibi poſſibili. Si aūtaccipiat̉ frui large actu appetēdi. ſic dicofinē vltimū ſiue on̄dat̉ in gn̓ali ſiue in ꝑticl̓ariſiue in via ſiue in patria. pōt abſolute volūtas velle vel velle vel nolle. Et ſub ſenſupoſite ſūt cōcl̓ones p̄cedētes. loquēdo de fineſcd̓o. ſic dico in via pōt obiectū volitionis nolitōis. Si aūt oſtendat̉ nude clare. deus ſuſpēdat actiuitatē volūtatꝭ reſpctūvolitōis pōt obiectū volitōis. Si auteꝫ ſuſpēdat actiuitatē volūtatꝭ. ſꝫ relinqͣt eamſue nature. ſic eſt magꝭ dubitandū. de quo dicetur in. iiij. li. Ad argumentū pͥncipale dico jvolūtas natural̓r inclinat̉ ī finē niſi accipiēdo inclinatōeꝫ naturalē ſit ẜm cōeꝫ curſuꝫ.Et de tali inclinatōe eſt verū. qͥcqͥd fit ꝯͣinclinatōnē violētat̉. Et qn̄ d̓r vnū qd̓qꝫ natural̓r inclinat̉ in ꝓpriā ꝑfectionē. Iſta eſt negāda ſtricte accipiēdo incliationē. niſi qn̄ illd̓ꝑfectibile eſt actiuū naturale. cuiuſmodi noneſt voluntas. Et hec de pͥma diſtinctōe.Queſtio prima diſtin. ſcd̓e.yIrca diſtīctōeꝫcſcd̓am ī qua magr̄ tractat de vnitate dīne eēntie trinitate ꝑſōa. Querā pͥmo de vnitate diuīeeēntie. Ad cuius euidētiā ꝓpt̓ml̓ta dicēt̉ etiā ī iſto libro ī libris ſequētibꝰQuerā pͥmo de vnitate dīne eēntie ad ꝑfectōnes attributales. ſcd̓o de idētitate diuerſitate dine eēntie ad creaturas. Et tertio de vnitate dei. Circa pͥmū q̄ro pͥmo. Utrū tanta ſit eidētitas dīne eēntie oībꝰ modis idētitatiſ exnatura rei ad ꝑfectōes attributales ip̄arumꝑfectionū attributaliū inter ſe qͣlis ē dīne eēntie ad dīnā eēntiā. Et videt̉ Primo ſic gꝯͣdictoria ꝟificant̉ ex natura rei de dīna eſſentia de ꝑfectōibꝰ attributalibꝰ. ſūt idemoībus modis ex natura rei. An̄s pꝫ. qꝛ eſt vera. ꝑfectōnes attributales demonſtrantur dediuina eēntia. hec eſt vera. diuina eēntiademr̄at̉ de dīna eſſentia. ⁊c. Pret̓ea eēntia

Prita concieſi

Cnarta cōcleſio

o concluſioTertia concluſio.

Terria cancluẜ-

v onlū ni-

Arguit̉ pͥma

Queſtio 1

Siſtinct

XAd argumēturapͥncipole

NAd foradi q̄enā