Libri primiSententiarur
Libri primiintelligat ꝙͣ aliqͥs pōt ordinate diligere ip̄aꝫeēntiā diuinā. ita ꝙ ſimpl̓r nō diligat ꝑſonaꝫ.nō videt̉ verū. cuiꝰ rō eſt. qꝛ qͥlibet obligat̉ addiligendū illud qd̓ eſt ſūme diligēdū. ſꝫ ꝑſonadiuina ē ſūme diligēda. ⁊ ita ꝑfecte diligibil̓ſicut ip̄a eēntia. gͦ nō eſt licitū frui eēntia diuina nō fruēdo ꝑſona dīna. Pret̓ea ꝑ idē pōt ꝓbari ꝙ nullꝰ viator pōt ordīate frui vna ꝑſonanō fruēdo alia. qꝛ q̄libet ꝑſona eſt eq̄ fruibilisſicut alia ⁊ eq̄ diligibilis. gͦ qͥlibet/ eqͣl̓r obligatur ad fruitionē ⁊ dilectōeꝫ cuiuſcūqꝫ perſoneCōtra modū ponēdi ꝯcl̓onē on̄dendo ꝙ nō ēactus pͥmo terminatꝰ ad obiectū pͥmarium etſcd̓ariū. ⁊ poſt ad obiectū p̄mariū tm̄ vel ecōuerſo. pͥmo. qꝛ impoſſibile eſt trāſire a ꝯͣdictorio ad ꝯdictoriū ſine oī mutatōe niſi forte ꝓpt̓ſolā tranſmutationē tꝑis in actu vel q̄ foret ſitp̄s coexiſteret vtriqꝫ ꝯdictorioꝝ. de quo patebit in. ij. li. gͦ ſi pͥmo intelligat̉ obiectu ſcd̓ariūiſto actu. ⁊ poſtea nō intelligat̉. vel ecōuerſo.cū ad verificādū illa ꝯͣdictoria nō ſufficiat ſolatranſitio tꝑis. oꝫ ꝙ ſit aliqͣ mutatio. gͦ cum ſitmanifeſtū ꝙ nō ſit aliqͣ mutatio localis h̓. opꝫꝙ ſit mutatio aliqͣ acqͥſitiua vel deꝑditiua alicuiꝰ formal̓r inherētꝭ. ex quo nō pōt eē ꝓductionec deſtructio alicuiꝰ ꝑ ſe exn̄tis. Et tūc queroaut eſt mutatio ad aliquod abſolutum aūt adaliquod reſpectiuum. non ad abſolutuꝫ. quianon poſſet poni niſi habitus: vel actus: velſpēs vel paſſio. ſed manifeſtū eſt ꝙ illd̓ acqͥſituꝫ vel deꝑditū nec eſt hītus nec ſpēs nec paſſio. gͦ oꝫ ꝙ ſit actus. ⁊ ꝑ ꝯn̄s hr̄ ꝓpoſitū ꝙ nō ēſemꝑ idē actus numero. nec pōt dici ꝙ eſt mutatio ad aliqd̓ reſpectiuū. qꝛ nullꝰ reſpectꝰ acq̄rit̉ de nouo niſi ꝑ ꝓductionē vel deſtructōeꝫabſoluti alicuiꝰ. vel ꝑ motū localē. ⁊ hͦ naturalit̓. gͦ cū nō ſit h̓ motꝰ localis oꝫ ꝙ aliqd̓ abſolutū vel deſtruat̉ vel ꝓducat̉ ⁊ hr̄ ꝓpoſitū. Sil̓rſi ſit mutatio ad relationē. aut ad relōeꝫ realēaut ad relationē rōnis. nō pͥmo mo. qꝛ relatiorealis ẜm iſtū doctorē nō pōt eē reſpcū nō entꝭſꝫ poſſibile eſt illud obiectū qd̓ ponit ſcd̓ariuꝫꝙ ſit ſimpl̓r nōens. qꝛ ponit ꝙ creature etiā n̄exntes vidēt̉ in ꝟbo tāꝙͣ obiecta ſcd̓aria. gͦ illeactꝰ nō hꝫ reſpectū realē ad illa obiecta ſcd̓aria. ⁊ ꝑ ꝯn̄s nō erit h̓ mutatio ad reſpectū realeꝫ. Nō pōt eſſe mutatio ad reſpectū rōnis. qꝛcū talis nō ſit d̓ nouo niſi ꝑ nouū actū. oporteisret ꝙ eēt h̓ aliqͥs actꝰ nouꝰ. Iō dico aliter adq̄onē pͥmo ꝙ nec licite nec illicite ꝯtingit fruieentia nō fruēdo ꝑſona. nec in via nec in pr̄iaCuiꝰ rō eſt. qꝛ nūqͣ de eadē re debent concediꝯͣdictoria niſi habeāt̉ in ſcriptura ſacra. vl̓ exdet̓minatōe eccl̓ie vel euidēter ⁊ ꝯn̄a formaliex talibus inferant̉. ẜ manifeſtū eſt ꝙ illa nec
habent̉ ex ſcriptura ſacra: nec ex det̓minatiōeeccl̓ie nec ſequūtur euidēt̓ ⁊ formal̓r ex talibꝰgͦ iſta nō ſūt ꝯcedēda. ſcꝫ ꝙ aliqͥs fruat̉ eēntia⁊ nō ꝑſona. Haior videt̉ ſatis manifeſta. qꝛ ſicut declarabit̉ diſt. ſe. Difficillimū ē intelligere aliqͣ ꝯͣdictoria verificari de eadeꝫ re. nec eſthͦ ponendū niſi ꝓpt̓ ſolā fidē. gͦ hͦ nō ē ponēdūniſi vbi fides ꝯpellit. ſed fides non ꝯpellit adaliqͥd ponendū niſi qd̓ hr̄ ex ſcriptura ſacra vl̓ex det̓minatōe eccl̓ie vel euidēter ⁊ formal̓r īfert̉ ex talibꝰ. Ideo dico vl̓r ꝙ quicqͥd ꝟificat̉de dīna eēntia ꝟificat̉ de ꝑſona ⁊ ecōuerſo. niſi oppoſituꝫ habeat̉ ex fide mō ſupradicto. Etiō dico ꝙ eēntia dīna nō pōt intelligi. nec intuitiue nec abſtractiue niſi ītellecta dīna ꝑſona. Sed ꝯͣ iſtā rōem pōt argui pͥmo qn̄ vnuꝫnō eſt de intellectu alteriꝰ. nō e ꝯdictio vnū intelligi ſine alio. ſꝫ ꝑſona dīna nō eſt de intellectu qͣdditatiuo eēntie. gͦ nō ē ꝯͣdictio ꝙ intelligat̉ eēntia nō intellecta ꝑſona. Pretea aliuseſt ꝯceptꝰ eēntie ⁊ aliꝰ ip̄ius ꝑſone. gͦ eſt aliqͥsꝯceptꝰ eēntie qͥ nō eſt ꝯceptꝰ ꝑſone. ⁊ ita iſta ꝯͣdictoria verificant̉ de eēntia ⁊ de ꝑſona. nonobſtāte ꝙ ſint vna res. Pret̓ea ph̓i habuer̄taliquā cognitionē de deo. ſꝫ penitꝰ nullā habuerūt cognitōeꝫ de qͣcūqꝫ ꝑſona dīna. gͦ nō obſtante īdētitate dei ⁊ ꝑſone dīne pōt aliquodp̄dicatū ꝟe affirmari de deo et negari d̓ diuiaꝑſona. Pret̓ea ꝙͣuis idē nō poſſit affirmari ⁊negari de eadē re. tn̄ non eſt incōueniens aliquid vere affirmari de vna re ⁊ vere negari abalia. gͦ ꝙͣuis cogͦſci nō poſſet affirmari de eēntia ⁊ ꝟe negari a ꝑſona. qꝛ ꝑſona ⁊ eēntia ſunteedē res. poſſibile tn̄ erit ꝙ affirmet̉ de vna ꝑſona ⁊ neget̉ de alia ex quo ſunt diſtincte res.A pͥmū iſtoꝝ dico ꝙ qn̄ aliqͥd nō ē d̓ ītellectualterius nec idē real̓r cū illo pōt ip̄m intelligialio nō intellecto. Nūc aūt ita eſt ꝙ ꝙͣuiſ relatio nō ſit de intellectu dīne eēntie. qꝛ nō p̄dicat̉ formal̓r de dīna eēntia. ē tn̄ eadē realitercū dīna eēntia. ⁊ iō nō pōt intelligi eēntia nointellecta ꝑſona. tn̄ aliqͥd eē de intellectu alicuiꝰ pōt dupl̓r intelligi. vel qꝛ nō pōt ītelligi:niſi illo intellecto. ⁊ ſic relatio ē de intellectueēntie ⁊ ecōuerſo. vel qꝛ eſt ꝑs vel ꝯſtituēs ip̄ꝫ⁊ ſic relatio nō ē de intellectu eēntie. nō tn̄ poteſt intelligi eēntia ſine relatōe ꝓpt̓ idētitatērealē inter eēntiā ⁊ relatōeꝫ. ſil̓r dicēdū eſt deeēntia ⁊ ꝑſona. Ad ſcd̓m pōt ꝯcēdi. ꝙ oīs conceptus eentie eſt ꝯceptꝰ ꝑſone ⁊ ecōuerſo oīsꝯceptꝰ ꝑſone ē ꝯceptꝰ eēntie. tn̄ aliqͥs ꝯceptꝰpͥmo d̓r de eēntie ⁊ nō pͥmo de ꝑſona. Et rō eſtqꝛ eſt aliqͥs ꝯceptꝰ qͥ ꝟe d̓r de oī illo de quo d̓reēntia dīna ⁊ de nullo alio. ⁊ tn̄ nō ſic reſpicitaliquā ꝑſonā diuinā. qꝛ d̓r d̓ aliquo de quo no
Rn̄ſio auctor;
Cōtra ſcd̓m
Ad ſcd̓am
Pidatap
Scd̓o
Quarto
Tertio
Inſtatur pͥm
Iimmiū