Druckschrift 
Super IV libros Sententiarum
Einzelbild herunterladen
 

Libri primiSententiarur

Libri primiintelligat ꝙͣ aliqͥs pōt ordinate diligere ip̄aꝫeēntiā diuinā. ita ſimpl̓r diligat ꝑſonaꝫ. videt̉ verū. cuiꝰ eſt. qꝛ qͥlibet obligat̉ addiligendū illud qd̓ eſt ſūme diligēdū. ſꝫ ꝑſonadiuina ē ſūme diligēda. ita ꝑfecte diligibil̓ſicut ip̄a eēntia. eſt licitū frui eēntia diuina fruēdo ꝑſona dīna. Pret̓ea idē pōtbari nullꝰ viator pōt ordīate frui vna ꝑſona fruēdo alia. qꝛ q̄libet ꝑſona eſt eq̄ fruibilisſicut alia eq̄ diligibilis. qͥlibet/ eqͣl̓r obligatur ad fruitionē dilectōeꝫ cuiuſcūqꝫ perſoneCōtra modū ponēdi ꝯcl̓onē on̄dendo ēactus pͥmo terminatꝰ ad obiectū pͥmarium etſcd̓ariū. poſt ad obiectū p̄mariū tm̄ vel ecōuerſo. pͥmo. qꝛ impoſſibile eſt trāſire a ꝯͣdictorio ad ꝯdictoriū ſine mutatōe niſi forte ꝓpt̓ſolā tranſmutationē tꝑis in actu vel foret ſitp̄s coexiſteret vtriqꝫ ꝯdictorioꝝ. de quo patebit in. ij. li. ſi pͥmo intelligat̉ obiectu ſcd̓ariūiſto actu. poſtea intelligat̉. vel ecōuerſo. ad verificādū illa ꝯͣdictoria ſufficiat ſolatranſitio tꝑis. oꝫ ſit aliqͣ mutatio. cum ſitmanifeſtū ſit aliqͣ mutatio localis. opꝫ ſit mutatio aliqͣ acqͥſitiua vel deꝑditiua alicuiꝰ formal̓r inherētꝭ. ex quo pōt ꝓductionec deſtructio alicuiꝰ ſe exn̄tis. Et tūc queroaut eſt mutatio ad aliquod abſolutum aūt adaliquod reſpectiuum. non ad abſolutuꝫ. quianon poſſet poni niſi habitus: vel actus: velſpēs vel paſſio. ſed manifeſtū eſt illd̓ acqͥſituꝫ vel deꝑditū nec eſt hītus nec ſpēs nec paſſio. oꝫ ſit actus. ꝯn̄s hr̄ ꝓpoſitū ēſemꝑ idē actus numero. nec pōt dici eſt mutatio ad aliqd̓ reſpectiuū. qꝛ nullꝰ reſpectꝰ acq̄rit̉ de nouo niſi ꝓductionē vel deſtructōeꝫabſoluti alicuiꝰ. vel motū localē. naturalit̓. ſit motꝰ localis oꝫ aliqd̓ abſolu vel deſtruat̉ vel ꝓducat̉ hr̄ ꝓpoſitū. Sil̓rſi ſit mutatio ad relationē. aut ad relōeꝫ realēaut ad relationē rōnis. pͥmo mo. qꝛ relatiorealis ẜm iſtū doctorē pōt reſpcū entꝭſꝫ poſſibile eſt illud obiectū qd̓ ponit ſcd̓ariuꝫ ſit ſimpl̓r nōens. qꝛ ponit creature etiāexntes vidēt̉ in ꝟbo tāꝙͣ obiecta ſcd̓aria. illeactꝰ hꝫ reſpectū realē ad illa obiecta ſcd̓aria. ꝯn̄s erit mutatio ad reſpectū realeꝫ. pōt eſſe mutatio ad reſpectū rōnis. qꝛ talis ſit nouo niſi nouū actū. oporteisret eēt aliqͥs actꝰ nouꝰ. dico aliter adq̄onē pͥmo nec licite nec illicite ꝯtingit fruieentia fruēdo ꝑſona. nec in via nec in pr̄iaCuiꝰ eſt. qꝛ nūqͣ de eadē re debent concediꝯͣdictoria niſi habeāt̉ in ſcriptura ſacra. vl̓ exdet̓minatōe eccl̓ie vel euidēter ꝯn̄a formaliex talibus inferant̉. manifeſtū eſt illa nec

habent̉ ex ſcriptura ſacra: nec ex det̓minatiōeeccl̓ie nec ſequūtur euidēt̓ formal̓r ex talibꝰ iſta ſūt ꝯcedēda. ſcꝫ aliqͥs fruat̉ eēntia ꝑſona. Haior videt̉ ſatis manifeſta. qꝛ ſicut declarabit̉ diſt. ſe. Difficillimū ē intelligere aliqͣ ꝯͣdictoria verificari de eadeꝫ re. nec eſt ponendū niſi ꝓpt̓ ſolā fidē. ē ponēdūniſi vbi fides ꝯpellit. ſed fides non ꝯpellit adaliqͥd ponendū niſi qd̓ hr̄ ex ſcriptura ſacra vl̓ex det̓minatōe eccl̓ie vel euidēter formal̓r īfert̉ ex talibꝰ. Ideo dico vl̓r quicqͥd ꝟificat̉de dīna eēntia ꝟificat̉ de ꝑſona ecōuerſo. niſi oppoſituꝫ habeat̉ ex fide ſupradicto. Et dico eēntia dīna pōt intelligi. nec intuitiue nec abſtractiue niſi ītellecta dīna ꝑſona. Sed ꝯͣ iſtā rōem pōt argui pͥmo qn̄ vnuꝫ eſt de intellectu alteriꝰ. e ꝯdictio vnū intelligi ſine alio. ſꝫ ꝑſona dīna eſt de intellectu qͣdditatiuo eēntie. ē ꝯͣdictio intelligat̉ eēntia intellecta ꝑſona. Pretea aliuseſt ꝯceptꝰ eēntie aliꝰ ip̄ius ꝑſone. eſt aliqͥsꝯceptꝰ eēntie eſt ꝯceptꝰ ꝑſone. ita iſta ꝯͣdictoria verificant̉ de eēntia de ꝑſona. nonobſtāte ſint vna res. Pret̓ea ph̓i habuer̄taliquā cognitionē de deo. ſꝫ penitꝰ nullā habuerūt cognitōeꝫ de qͣcūqꝫ ꝑſona dīna. obſtante īdētitate dei ꝑſone dīne pōt aliquodp̄dicatū ꝟe affirmari de deo et negari diuiaꝑſona. Pret̓ea ꝙͣuis idē poſſit affirmarinegari de eadē re. tn̄ non eſt incōueniens aliquid vere affirmari de vna re vere negari abalia. ꝙͣuis cogͦſci poſſet affirmari de eēntia ꝟe negari a ꝑſona. qꝛ ꝑſona eēntia ſunteedē res. poſſibile tn̄ erit affirmet̉ de vnaſona neget̉ de alia ex quo ſunt diſtincte res.A pͥmū iſtoꝝ dico qn̄ aliqͥd ē ītellectualterius nec idē real̓r illo pōt ip̄m intelligialio intellecto. Nūc aūt ita eſt ꝙͣuiſ relatio ſit de intellectu dīne eēntie. qꝛ p̄dicat̉ formal̓r de dīna eēntia. ē tn̄ eadē realiter dīna eēntia. pōt intelligi eēntia nointellecta ꝑſona. tn̄ aliqͥd de intellectu alicuiꝰ pōt dupl̓r intelligi. vel qꝛ pōt ītelligi:niſi illo intellecto. ſic relatio ē de intellectueēntie ecōuerſo. vel qꝛ eſt ꝑs vel ꝯſtituēs ip̄ꝫ ſic relatio ē de intellectu eēntie. tn̄ poteſt intelligi eēntia ſine relatōe ꝓpt̓ idētitatērealē inter eēntiā relatōeꝫ. ſil̓r dicēdū eſt deeēntia ꝑſona. Ad ſcd̓m pōt ꝯcēdi. oīs conceptus eentie eſt ꝯceptꝰ ꝑſone ecōuerſo oīsꝯceptꝰ ꝑſone ē ꝯceptꝰ eēntie. tn̄ aliqͥs ꝯceptꝰpͥmo d̓r de eēntie pͥmo de ꝑſona. Et eſtqꝛ eſt aliqͥs ꝯceptꝰ ꝟe d̓r de illo de quo d̓reēntia dīna de nullo alio. tn̄ ſic reſpicitaliquā ꝑſonā diuinā. qꝛ d̓r aliquo de quo no

Rn̄ſio auctor;

Cōtra ſcd̓m

Ad ſcd̓am

Pidatap

Scd̓o

Quarto

Tertio

Inſtatur pͥm

Iimmiū