Primi ſententiari3
M2OIOαIpractica. Si d̓r alit̓ ꝙ deus ē aliqͥd oꝑabile. qꝛattīgibile ꝑ oꝑatōes nr̄as. ſic̄ dic̄ pͥus opināsCōtra. iſto mō āgelꝰ ē operabil̓ a nob̓. ⁊ ſil̓r aurū ⁊ oīa intelligibilia. gͦ de iſtis erit notitia p̄ciſe practica. ⁊ vl̓r oīs notitia erit practica. qͥaoē obiectū ē atingibile a nob̓ ꝑ actū amorꝭ. Iōal̓r dico ad q̄onē ꝙͣ theo. nō eſt vna notitia velſcīa. ſꝫ hꝫ vl̓ ꝯtinet pl̓es notitias real̓r diſtīctaſqͣrū aliqͣ ſūt practice ſimpl̓r ⁊ aliq̄ ſpecl̓atiue.hͦ declarat̉. qꝛ oīs notitia q̄ nō hꝫ ꝓ obiecto ipſā praxi. nec aliqͥd oꝑatū ꝑ praxī e ſpecl̓atīa. ⁊oīs notitia q̄ hꝫ ꝓ obiecto totali vl̓ ꝑtiali ip̄aꝫpraxī vel oꝑatu ꝑ praxi. hͦ eſt t̓minū īportātempraxī vel oꝑatū ꝑ praxī. qd̓ d̓ nouo hꝫ eē ꝑ ip̄aꝫpraxī q̄ eſt magꝭ directiua operꝭ. ſiue dictatiueſiue on̄ſiue ſolū ꝙͣ ſit notitia incōplexa praxisē p̄ctica. qꝛ ꝑ hͦ diſtīguit̉ notitia ſpecl̓atīa a pͥctica. ſic̄ declaratu ē. ſꝫ aliq̄ notitie theo. ſunttales ſic̄ iſte ſūt ſpecl̓atīe. deꝰ creat mūdū. deꝰeſt trinꝰ ⁊ vnꝰ. pr̄ gn̓at ⁊ hmōi. de qͥbꝰ nō pōt eēniſi notitia ſpecl̓atiua. ⁊ aliq̄ ꝟitates ſūt p̄ctice. ſic̄ deꝰ ē diligēdꝰ ex toto corde ⁊c. ſabbatū ēſcificādū. orādū eſt ꝓ loco ⁊ tꝑe ⁊ hmōi. Dico gͦꝙ aliqͣ ꝑs theo. ē practica. qꝛ ē de oꝑibꝰ nr̄iſ. accipiēdo oꝑa nr̄a ꝓ oībꝰ q̄ ſūt in ptāte nr̄a. ſiueſint oꝑatōes ſiue oꝑata. ⁊ aliqͣ ſpecl̓atiua: qꝛ n̄eſt d̓ talibꝰ. hoc ꝯfirmat̉: qꝛ oīs notitia q̄ ē cōfeſſe ſe hn̄s appetitui rcō ē practica. ⁊ illa ſolaē practica. ſꝫ notitia huiꝰ. deꝰ ē ſūme diligēdꝰ anob̓ ē hmōi. ⁊ iſta deꝰ ē trinꝰ nō ē hmōi gͦ ⁊c̄. ſꝫſūt h̓ aliqͣ dubia. Primū. qꝛ nō vr̄ ꝙ theo. ꝯtīeat diſtīctos hītꝰ. qꝛ hītꝰ nō hn̄s euidētiā ex obiecto nō diſtīguit̉ ẜꝫ diſtīctōeꝫ obiectoꝝ. tūc.n. oporterꝫ poere duas fides īfuſaſ. ſꝫ iſte hītꝰnō hꝫ euidētiā ex obiecto. gͦ nō diſtinguit̉ ẜmdiſtīctōeꝫ obiectoꝝ. gͦ nō eſt duo hītus ꝓpterdiſtīctōeꝫ ſpeculabiliū ⁊ oꝑabiliū. Pret̓ea lꝫhͦ ꝓbabilit̓ poſſꝫ dici de the. vt tradita ē ī ſcriptura. tn̄ de theo. in ſe cuiꝰ obiectū ē dīna eēntia vt ē hͨ eēntia. nō vr̄ ꝓbabile. nā de illo ſb̓iecto cū ꝟiſſime ſit vnū cogͦſcibile nata ē hr̄i primo aliqͣ notitia ꝟe vnā. ſꝫ ſi illa det̓mīat de illiſq̄ nō ſint de ip̄o ſꝫ de alio pͥmo. illa alia nō erittheo. in ſe. Theologia gͦ ē vnꝰ hītꝰ ſimpl̓r. lꝫ fote cū ip̄a ī ſcriptura poſſit eē alia notitia q̄ ſitde alio ſubiecto. Itē ordo ſciarū ẜꝫ euidentiāſtat ad vnū tm̄. qꝛ n̄ p̄nt eē due eq̄ pͥme ſimpl̓r.Illā vnā euidētiā ⁊ ſolā dico theo. q̄ ſola pͥmoē de pͥmo ſubiecto theo. Scd̓ꝫ dubiū ē qn̄ ꝓbat̉ aliqͣ ꝯcl̓o practica ꝑ pͥncipia ſpeculatiua.ibi reſpctū totiꝰ demōſtratōis p̄t eē vnꝰ hītꝰ ſic̄⁊ vnꝰ actꝰ. tūc dubiū ē. an ille hitꝰ ſit ſpeculatiuꝰ an practicꝰ. Tertiū dubiū ē de iſto hītu practico. an ꝑtieat ad aliqd̓ genꝰ hītuū ītellectualiū. de qͥbꝰ loqͥt̉ ph̓s. vi. ethi. Quartū dubiū ēan debeat poni iſte hītus practicꝰ in ītellectu
Primi ſententiarumſpeculatiuo an practico. Quitū ē. qͥs iſtoꝝ hītuū quoꝝ vnꝰ ē ſpeculatiuꝰ ⁊ aliꝰ practicꝰ ſit noIbilior. Ad pͥmū iſtoꝝ dico ꝙ ſūt diſtīcti hītꝰqꝛ ſic̄ pꝫ ꝑ exꝑiētiā vnꝰ acqͥrit̉ an̄ aliū. ſil̓r tātaeſt diſtīctio hituū theo. nūc de fcō in viatore.ꝙͣta eēt ſi ſine oī fide infuſa acqͥreret̉ hitus intheo. qꝛ illo poſito eēt diſtincti hītus reſpcūdiſtīctoꝝ ſcibiliū ⁊ reſpcū diſtinctoꝝ creditorū. ſic̄ ſūt diſtincti actꝰ reſpcū diſtinctarū ꝯcl̓onū ẜꝫ illū doctorē qͥ fac̄ p̄dicta argumn̄ta. gͦ mōde fcō ſūt diſtincti hītus acqͥſiti de qͥbꝰ demēPret̓ea hītꝰ fidei ⁊ hītuſ ſcīe diſtīgunt̉. ſꝫ theo.ſic̄ declaratū ē pͥus reſpcu vniꝰ hꝫ hītū ſcīalē. ⁊reſpcū alteriꝰ tm̄ hītū fidei. gͦ ⁊c. Ad pͥmū in ꝯͣriū dico. ꝙ ita diſtinguit̉ hītus nō hn̄s euidentiā ex obiecto ẜm diſtinctōeꝫ obiectoꝝ ſic̄ hītus hn̄s euidētiā ex obiecto. Un̄ hr̄e euidētiāex obiecto vel nō hr̄e euidētiā ex obiecto nihilfac̄ ad diſtinctōeꝫ hītꝰ vel nō diſtīctōeꝫ. Hocpꝫ. qꝛ hereticꝰ pͥmo credēs fide acqͥſita vni articulo ⁊ poſtea alteri. poſtea t̓tio hꝫ diſtinctoſhītus reſpcū illoꝝ diſtīctoꝝ articuloꝝ. Qd̓ pꝫqꝛ error reſpcū vniꝰ articuli n̄ ſtat cū fide circaillū articulū ⁊ tn̄ ſtat cū fide reſpctū alteriꝰ articuli. Alit̓ nō poſſꝫ hr̄e hereticꝰ fidē acqͥſitamreſpcū vniꝰ articuli niſi hr̄et fidē reſpectu alterius. cuiꝰ oppoſitū ꝑ exꝑiētiā ē manifeſtū. gͦ hereticꝰ reſpectu diſtinctoꝝ articuloꝝ hꝫ diſtinctos hītus. ⁊ tn̄ ille hītus qͥ ē fides acqͥſita nōplus hꝫ euidētiā ex obiecto ꝙͣ fides acqͥſita infideli. Sil̓r ſi illa ꝓpō eēt ꝟa. ſeq̄ret̉ ꝙ idē eſſethitus fidei oīꝫ articuloꝝ ⁊ oīꝫ hiſtoriarū. ⁊ oīꝫgeſtoꝝ q̄ aliqͥs credit d̓ qͥbuſcūqꝫ. qꝛ iſte hītusnō hꝫ euidētiā ex obiecto. gͦ nō diſtinguit̉ ẜmdiſtīctōeꝫ obiectoꝝ. ſꝫ hͦ ē māifeſte falſū. gͦ hr̄eeuidētiā ex obiecto nihil fac̄ ad diſtinctōeꝫ hītus vel nō diſtīctōeꝫ. Ad ꝓbatōeꝫ qn̄ d̓r ꝙ tūcoporteret eē duas fides īfuſas. Dico ꝙ n̄ ſeqͥt̉ſꝫ bn̄ ſeqͥt̉ ꝙ op̄ꝫ pōere duas fides acqͥſitas. etcā iſtiꝰ dicet̉ ī t̓tio. Ad ſcd̓ꝫ dico ꝙ nulla ē the.in ſe ita ꝙ n̄ ſit in aliqͦ ītellectu. ſi tn̄ loqͣt̉ vocādo theologiā ī ſe illā q̄ hꝫ euidētiā ex obiecto.ſic̄ ē in br̄o. Dico ꝙ ibi ſūt hītus diſtincti. velſaltē pn̄t eē. ⁊ hͦ ſuffic̄ mihi. vn̄ nō ē ꝯͣdictio. ꝙaliqͥs btūs vidēs eēntiā dīnā nō cogſcat iſtaꝫdeus ē īcarnatꝰ. deꝰ ē in ſacͣmēto altarꝭ coledꝰ.Et ita ſi poſtea ſciat vel credat iſtam. poterithr̄e aliquē hītū quē pͥus nō habuit. ſic̄ poterithr̄e aliquē actū quē pͥus n̄ habuit. ⁊ ita ꝯcedoꝙ p̄n̄t ibi eē diſtincti hītus. Et qn̄ d̓r ꝙ theo. īſe ſb̓iectu ē eēntia dīna (yc hͨ eēntia) ꝯcedo.Sꝫ dico ꝙ de eodeꝫ ſubiecto pn̄t nē diſtinctenotitie ꝓpt̓ diſtīctōeꝫ p̄dicatoꝝ. ſic̄ d̓claratūē in p̄cedeti q̄one. qꝛ de t̓ra ꝯſiderat naͣl̓ paſſiones naͣles. ⁊ de eadē t̓ra ꝯſiderat agricola paſſiōes q̄ īportāt aliqͣ q̄ ſūt īptāte nr̄a. ita d̓ deo
Tertium
Scd̓m
Quartū
KPrimū dubiū
Opinio autoris
Id pͥmū dubit
QuintūId pͥmū dubit
Quintū
N
H
lipti pi.
xi
iq.