QueſtioIII
III
te perfectōis reſpectu alioꝝ ⁊ pͥmitate totalireſpectu alioꝝ .ſ. reſpectu materie ⁊ forme: ponit̉ a multis corpus naturale. Et tn̄ ẜm rei ꝟitatē nō eſt ſubiectū totiꝰ libri piſicoꝝ: ſꝫ tm̄ illius ꝑtis in qua demoſtrāt̉ paſſiones de ipſocorꝑe naturali ⁊ nō de eiꝰ cōtetis: nec de eiusꝑtibus: nec de quocūqꝫ alio. Hoc pꝫ qꝛ idē ponit̉ ſubiectū libri phi. ⁊ totius philoſophie naturalis. qꝛ in libro phi. determinat̉ de illo ī cōi⁊ in alijs libris de eiꝰ cōtētis. Sil̓r ideꝫ ponit̉ſubiectū libri pͥoꝝ ⁊ totiꝰ logice: qꝛ in libro pͥorū determinat̉ de ſillogiſmo in cōi. ⁊ in alijs libris de eiꝰ ꝯtētis: ſicut ī libro poſterioꝝ ⁊c̄. vl̓de eiꝰ partibus. ſicut in libro p̄dicamētorū etꝑiar. Et tn̄ hoc nō obſtāte: diſtinctoꝝ librorūponūt̉ ab eis diſtincta ſubiecta: ⁊ ꝑ ꝯn̄s nō hꝫtm̄ vnū ſubiectū: ſꝫ multa ſubiecta ẜm multitudinē ꝯcluſionū hn̄tiū diſtincta ſubiecta. inter q̄ tn̄ eſt vnū pͥmū vna pͥmitate p̄dicatiōisreſpectu diuerſoꝝ. Et aliqn̄ vnū ē pͥmū vna pͥmitate. ⁊ aliud pͥmū pͥmitate alia. Et iſta forte ē cā: qͣre aliqͥ poſuerūt ꝙ ens ē ſubiectū metha. ⁊ alij ꝙ deus: qꝛ inter oīa ſubiecta deꝰ eſtpͥmū pͥmitate ꝑfectiōis: ⁊ ens primū pͥmitatep̄dicatiōis. Et iō dico: ꝙ ſicut ẜm oēs phīanaturalis eſt vna ſcīa extēdēdo vnitatē: ⁊ ſil̓rmathe. ⁊ tn̄ q̄libꝫ iſtarū hꝫ diſtinctas ꝑtes habētes diſtincta ſubiecta ⁊ ꝑ ꝯn̄s nō habēt tm̄vnū ſb̓iectū: ita libri phi. ⁊ geometria. ⁊ hmōiꝑtes p̄dictarū ſcīarū habēt diſtinctas parteshabētes diſtincta ſubiecta. inter q̄ tn̄ eſt ordoſicut declaratū eſt. Et ita nec libri phi. nec libri de aīa eſt tm̄ vnū ſubiectuꝫ: ſꝫ ſūt diſtinctaſubiecta diſtinctarū ꝑtiū illarū: in qͥbus de diſtinctis aliq̄ paſſiones oſtēdūt̉. Et ita aliud ēſubiectū illius ꝑtis in qͣ determinat̉ de aīa incōi ⁊ aliud in illa in qͣ determinat̉ de aīa ſenſitiua. et aliud illiꝰ ꝑtis in qͣ determinat̉ de aīaintellectiua: ⁊ ſic de alijs. Et hͦ ꝓbat̉: qꝛ talēordinē habēt ẜm ſuꝑius ⁊ inferius aīa ⁊ aīa ītellectiua ⁊ aīa ſēſitiua: qualē hn̄t corpꝰ ⁊ corpus celeſte. ⁊ gn̓abile ⁊ corruptibile. Sꝫ iſtacorpꝰ ⁊ celeſte corpꝰ. ⁊ corpꝰ generabile ⁊ corruptibile ponūt̉ ſubiecta diſtincta diſtinctarū ꝑtiū ph̓ie naturalis: gͦ eodē mō aīa ⁊ aīa ſēſitiua ⁊ aīa ītellectiua p̄nt poni diſtincta ſubiecta illarū partiū illiꝰ ſcīe in qua de eis determinat̉. Sil̓r. ſicut aliud ē ſubiectū libri p̄dicamētoꝝ in quo determinat̉ de incōplexis q̄ ſūtꝑtes cōplexoꝝ. ⁊ aliud li. ꝑiar. in quo determinat̉ de cōplexis q̄ ſūt ꝑtes ſillogiſmoꝝ. ⁊ alid̓libri pͥoꝝ ī quo determinat̉ de ſillogiſmo ī cōicuiꝰ p̄dicta ſunt partes: ita dico eqͥ rōnabilit̓ꝙ aliud eſt ſubiectū illiꝰ ꝑtis in qua determinat̉ de materia pͥma. ⁊ aliud illiꝰ in qua deter
IIIminat̉ de cōpoſito. Ad aliud dico: ꝙ non ſicſe hꝫ ſubiectu ad ſcīam ſicut obiectū ad potētiā. qꝛ obiectū ē illud qd̓ terminat actū potentie. ſubiectū aūt nō ē illud qd̓ ſcit̉. nec terminat actū ſcīe niſi partial̓r: ⁊ iō nō eſt ſil̓e. Adaliud dico: ꝙ cōmē. accipit ibi ſcīaꝫ vnā largeet ſubiectū pͥmū ꝓ illo qd̓ eſt pͥmū inter omīaſubiecta aliqua p̄mitate. ⁊ iſto mō ens eſt ſubiectū pͥmū metha. qꝛ eſt pͥmū īter oīa ſubiectapͥmitate p̄dicationis. Et tn̄ cū hoc ſtat ꝙ diſtīctarū partiū ſint diſtincta ſubiecta. Et ita devirtute ſermonis dictū cōmē. eſt falſū qn̄ dic̄ꝙ ens eſt ſubiectū metha. qꝛ cū ens nō ſit ſubiectū omniū partiū metha. ſed vniꝰ vel aliquarū certarū partiū nō pōt dici ſubiectū totiusde virtute ſermonis: tn̄ ẜꝫ intentionē ſuā enseſt ſubiectū metha. qꝛ ꝑ iſtā ꝓponē ens eſt ſubiectū metha. intelligit iſtā ꝓpōnē. inter omīaſubiectā diuerſarū partiū metha. ens eſt pͥmūpͥmitate p̄dicatōis. Et tunc eſt ſil̓e de. q. q̄ q̄ritur: qͥd eſt ſubiectū metha. vel li. p̄dicamētoꝝ⁊ de. q. qua q̄reret̉: qͥs eſt rex mundi: vel qͥs eſtrex totiꝰ xp̄ianitatis. qꝛ ſicut diuerſa regna habēt diuerſos reges: ⁊ nullus eſt rex totiꝰ. et tn̄aliqn̄ hij reges pn̄t habere ordineꝫ inter ſe. qꝛſcilicet vnus eſt potior alio vel ditior: ita nihileſt ſubiectū totiꝰ metha. ſꝫ diuerſarū ꝑtiū ſuntdiuerſa ſubiecta. ⁊ tn̄ illa ſubiecta p̄n̄t hr̄e ordinē inter ſe: ſicut dictū eſt pͥus Ad quartū Adubiū dico: ꝙ ille habitꝰ qͥ eſt eqͥualēter intelꝰ bilectꝰ pͥncipioꝝ ⁊ ſcīa ꝯcluſiōis. ꝓ ſubiecto hꝫſubiectū ꝯcluſiōis. qꝛ opꝫ ꝙ ſubiectū ſit aliqd̓incōplexū. ⁊ p̄ter ſubiectu cōcluſiōis nō ē aliquod incōplexū niſi p̄dicatū vel mediū quoꝝneutrū ponit̉ ſubiectū ſcīe. Sil̓r dico: ꝙ ſi ſitpoſſibile ꝙ ſit aliqͥs habitꝰ vnꝰ reſpectu pͥncipioꝝ ⁊ ꝯcluſionū habētiū diſtīcta ſubiecta. illius habitꝰ nō eſt aliqd̓ vnū ſubiectū: ſꝫ habetmulta ſubiecta .ſ. oīa illa q̄ ſunt ſubiecta diſtīcta ſcīarū qͥbꝰ eqͥualet iſte vnꝰ habitꝰ. Ad Avltimū dubiū pꝫ pͥus: ꝙ de eodē ſubiecto ꝓpt̓diuerſitatē predicatoꝝ p̄nt eſſe diſtincte ſcīe.Et ſi dicat̉ ꝙ ens cōſiderat̉ in metha. inqͣtūens: ⁊ in alia ſcīa inqͣtū ſubiectū aliquarū paſſionū determinatarū. ⁊ tn̄ hic nō ſūt diſtinctepaſſiones ſꝫ tm̄ diſtincti modi cōſiderādi: gͦ ſolus modus cōſiderādi diuerſus cauſat diuerſitatē in ſcientijs. Reſpōdeo ꝙ illud qd̓ conſiderat̉ in metha. ⁊ in alia ſcīa de ente ſunt diſtincte paſſiōes: ita ꝙ ſunt diſtinctę ſcīe de illo ꝓpter diſtictionē paſſionū. qꝛ in metha. deillo oſtēdūtur paſſiōes entis: ⁊ hoc eſt cōſiderare de illo inqͣtū eſt ens. in alia aūt ſcia cōſiderāt̉ de illo ſpeciales ꝓpͥe paſſiones: ⁊ ita eſtdiuerſitas illarū ſciarū habentiū idē ſubiectūd iiij
d iiij
Ad vltimū dubiū
Ad quartum duObium.
OAd quartubium.