QueſtioII
riorē. ⁊ iō ſine ea nō pōt alia cognoſci virtutenotitie entis. Cōtra. tu exponis ꝙ cōtinet ꝟtualit̓ oī alio ꝑ impoſſibile circūſcripto. gͦ circūſcripta illa paſſiōe quā ponis priorē adhuccōtinebit ꝟtualit̓. Pret̓ea. ſaltē ſequit̉ illudꝙ a nobis pro ſtatu iſto oēs paſſiones entꝭ p̄n̄teuidēter cognoſci de ente. qͥa hīta notitia entꝭq̄ nō pōt eſſe niſi diſtincta ẜꝫ iſtos. ſtatī habet̉notitia pͥme paſſiōis. ⁊ ꝑ ꝯn̄s notitia ſcd̓e paſſionis ⁊ t̓tie ⁊ qͣrte. ⁊ ſic de oībus alijs. ſꝫ illudeſt manifeſte fl̓m. qͥa nō pōt a nobis euidētercognoſci ꝙ oē ens eſt a nobis cognoſcibile intuitiue. ⁊ ſic de multis. etiā ẜm iſtū doctorē. gͦ⁊cͣ. Si dicat̉ ad oīa illa ꝙ nō ītelligit iſta opinio ꝙ notitia incōplexa ſubiecti ſit cā notitieincōplexe paſſiōis. ſꝫ intelligit de notitia ꝯplexa. Cōtra. hͨ nō videt̉ eſſe intētio ſua. qꝛ ī prīarōe ſua dicit ꝙ ꝯcluſiōes ꝯtinētur in prīcipijs⁊ certū eſt ꝙ illa ſola ꝯtinētia eſt illa q̄ eſt ītercōplexa. poſtea aūt dicit ꝙ ꝓpōes ꝯtinent̉ interminis. ⁊ ꝙ terminꝰ p̄dicatꝰ in ſubiecto. gͦ iniſto ꝓceſſu intelligit ꝙ notitia incōplexa ꝯtinet notitiā incōplexā. Sil̓r hoc pꝫ ꝑ expoſitionē ip̄ius de pͥmo ꝯtinere. qꝛ dicit illud prīo cōtinere qd̓ ſic cōtinet ꝙ ab alijs nō depēdet incōtinēdo. ſꝫ oīa alia ab ip̄o. ſꝫ hͦ nō poſſet verūeſſe niſi ip̄m ſubiectū cōtinet notitiā incōplerā paſſiōis. Pret̓ea. hͦ ptꝫ ꝑ ſcd̓am rōem ſuāqꝛ ibi accipit ꝙ ſubiectu eſt cā adequata totiꝰhabitꝰ. gͦ eſt cā notitie incōplexe paſſiōis. Similit̓ arguo ꝑ rōem ſuā aliā. qꝛ in eēntial̓r ordinatis cōtingit ſtare ad vnū pͥmū. ſꝫ notitie iſteincōplexe ordinant̉ eēntial̓r ẜm euꝫ. gͦ eſt pͥmaꝯtines aliā. Sil̓r hͦ ptꝫ ꝑ exemplū ſuū ibidē. qꝛdic̄ ꝙ yſocheles cōtinet oēs paſſiōes triāguligͦ triagulus qd̓ eſt qd̓dā incōplexū cōtinet ꝟtualit̓ ſuas paſſiōes. Pret̓ea. ī diuerſis locisaccipit iſtā ꝓpōem. ꝙ obiectu qd̓cūqꝫ cū ītellectu agēte vel poſſibili cooꝑāte ẜꝫ vltimū ꝟtutis ſue facit ſicut effectū adequātū cōceptūſuū ꝓpriū. ⁊ cōceptū oīm eēntial̓r vel ꝟtualit̓incluſoꝝ in eo: ſꝫ nō facit cōceptū alioꝝ incluſoꝝ eſſential̓r ꝑ diſcurſuꝫ qͣlis eſt iter ꝯplexa. gͦnec alioꝝ ꝟtual̓r incluſoꝝ. Et ꝙ intelligat denotitia incōplexa reſpectu notitie īcōplexe: ⁊nō reſpectu cōplexe ptꝫ. qꝛ tal̓ ꝯtinentia ſꝑ eſtꝑ diſcurſuꝫ vel ꝑ ꝯn̄am aliquā. ſꝫ ip̄e vult ibidēꝙ ꝟtual̓r incluſa ī aliquo ſb̓iecto nō cognoſcūtur ex illo ſubiecto ꝑ diſcurſuꝫ. Un̄ dicit ibidēſic. p̄ter cōceptū ſuū ꝓpriū adequatū ⁊ incluſain ip̄o altero dictoꝝ modoꝝ nihil p̄t cognoſciex ſb̓iecto niſi ꝑ diſcurſuꝫ. ſꝫ diſcurſus p̄ſupponit cognitione ſimplicꝭ ad qd̓ diſcurrit̉. Pret̓ea. ibidē īmediate accipit iſtaꝫ ꝓpōem. nulluꝫſubiectū facit in aliquo ītellectu cōceptū ſim-
plicē ꝓpriū ſibi: ⁊ cōceptū ſimplicē alteriꝰ obiecti: niſi ꝯtineat illud aliud obiectū eſſētial̓rvel virtual̓r: gͦ ẜm eū ſubiectū facit conceptūſimplicē illiꝰ qd̓ ꝟtual̓r īcludit ī eo: ſꝫ cōceptꝰſimplex vl̓ ē notitia īcōplexa vel cognoſcit notitia īcōplexa. Cōtra ſcd̓m ꝙ ſubiectū nō ſemper īcludat ꝟtual̓r ip̄am paſſione: qꝛ ſi ſic: hocnō ē niſi vl̓ qꝛ cauſat aliquā rē real̓r diſtīctā ſibi inherētē vl̓ qꝛ cauſat cōceptū iſtiꝰ rei. Nonpōt dici ſcd̓o mō: qꝛ nūqͣ pōt cāre cōceptū reiniſi cauſet notitiā rei ſꝫ nō ē cā notitie ſic̄ ꝓbatū ē gͦ nec ꝯceptꝰ. nec p̄t dici prīo mō qꝛ ſꝑ paſſiones ille nō ſūt res abſolute real̓r diſtīcte ẜꝫiſtos: qꝛ creatiuū: verū bonū: ⁊ hmōi ſūt paſſiones aliquoꝝ: ⁊ tn̄ nō ſunt res ab eis diſtincte:Preterea aliqn̄ paſſio īportat aliqͥd ꝑfectiꝰſubiecto: ſic̄ eē ī potētia ad formā: qͥ ē ꝑfectiorip̄a materia: ſꝫ ꝑfectiꝰ iſto mō nō cōtinet̉ in iꝑfectiori: tūc em̄ notitia imꝑfectioris cōtineretvirtualit̓ notitiā ꝑfectioris ꝯeos. Ideo ꝙͣ-tū ad iſtū articulū dico pͥmo ꝙ vl̓r nunꝙͣ notitia vniꝰ rei extra incōplexa ē cāſufficiēs etiācū intellectu reſpectu pͥme notitie incōplexealteriꝰ rei. Scd̓o ꝙ ſubiectū nō ſēꝑ continetvirtual̓r ſuā paſſionē. Tertio ꝙ non ſēꝑ notitia diſtīcta ſubiecti incōplexa ⁊ notitia diſtincta paſſiōis ſufficiūt ad notitiā ꝓponis cōpoſite ex illo ſubiecto et iſta paſſione. Quartooſtēdā qͥd ſit de rōe ſubiecti pͥmi. Primū declarat̉ ꝑ exꝑiētiā: qꝛ qͥlibet experit̉ in ſe ꝙ quātūcūqꝫ cognoſcat intuitiue ⁊ ꝑfecte aliquā rēnūqͣ ꝑ hoc cognoſcit aliā rē niſi prehēat notitiā illiꝰ alteriꝰ rei. Uerbi gr̄a ſi cognoſcā iſta īferiora: ⁊ nūqͣ vidiſſeꝫ corꝑa ſuꝑiora: nullā notitiā habere de ſole ⁊ luna ⁊ ſtellis ⁊ hmōi corporibꝰ. Et rō eſt: qꝛ oīs notitia abſtractiua alicuiꝰ rei ī ſe: vl̓ notitia ſimplex ꝓpͥa alicuiꝰ reinatural̓r loquēdo p̄ſupponit notitiā ītuitiuāeiuſdē rei. ſꝫ notitia ītuitiua alicuiꝰ rei nūqͣ p̄thri natural̓r niſi effectiue vl̓ mediate vl̓ īmediate ab illa re: gͦ nec notitia abſtractiua eiuſdē⁊ ꝑ ꝯn̄s nulla. maior pꝫ ⁊ maxīe de notitia acqͥſita ꝙͣuis al̓r poſſet fieri ꝑ diuinā potētiā: qꝛſic̄ argutū ē. inter cām ⁊ effectū ē ordo ⁊ depedētia maxime eſſētial̓: ⁊ tn̄ ibi notitia īcōplexa vniꝰ rei nō cōtinet notitiā īcōplexā alteriꝰrei: ⁊ hͦ etiā qͥlibet ī ſe exꝑit̉: qꝛ quātūcūqꝫ ꝑfecte cognoſcat aliquā reꝫ nūqͣ cogitabit cogitatione ſimplici ⁊ ꝓpria de alia re: quā nunꝙͣpͥus app̄hēdit nec ꝑ ſenſū nec ꝑ ītellectū. ſic̄ ſialiqͣs ītuitiue videret ſubſtātiā: nūqͣ ꝑ hͦ diſtīcte cognoſceret aliqd̓ accidēs ī ꝑticulari. Sidr̄ ꝙ ſi ſubiectū cognoſceret̉ ẜm om̄e ſuū eē ꝙtūc cognoſcerēt̉ om̄s paſſiōes: puta ſi cognoſceret̉ ẜm eē ẜm qd̓ ē ſubiectū iſtiꝰ paſſiōis co
d ij
Improbatio-
Prima cōcluſio.