Qrimi ſententiarunPrologi
di. xlv. q. iij. vbi duas predictas concluſionesexpreſſe ponit videlꝫ ꝙ ītellectꝰ noſter intuitiue cognoſcit ſenſibilia: ⁊ etiā cognoſcit mere ītelligibilia. Un̄ dicit ꝙ qͥa ꝑs intellectiuahabet actū recordādi ꝓprie dictū: ⁊ ꝑ ꝯn̄s ꝙ ītuitiue cōiūgit actū: virtute cuiꝰ poſtea recordat̉ tāꝙͣ obiecti ꝓximi. dicit ſic de ꝟbo ad verbū. Dico gͦ quātū ad illū articulū ꝙ intellectiua eſt memoria: ⁊ actꝰ recordādi ꝓprie dictus. ſuppoſito em̄ ꝙ ītellectus nō tm̄ cognoſcat vniuerſalia (qd̓ qͥdē verū ē de ītellectiōeabſtractīa de qua loquit̉ ph̓s: qꝛ ſola iſta ē ſcientifica) ſꝫ etiā ītuitiue cognoſcit illa q̄ ſēſuscognoſcit: qꝛ ꝑfectior ⁊ ſuꝑior cognitiua in eodē cognoſcit id qd̓ īferior: ⁊ etiā ꝙ cognoſcatſenſatiōes. et vtrūqꝫ ꝓbat̉ ꝑ hoc ꝙ cognoſcitꝓpoſitiones cōtingētes veras. et ex eis ſillogiſat. formare aūt ꝓpoſitōes ⁊ ſillogiſare ꝓpͥūē ītellectꝰ. illarū aūt ꝟitas ē de obiectis vt ītuitiue cognitꝭ ſub rōne .ſ. exn̄tie: ſub qua cognoſcit̉ a ſenſu: ſequit̉ ꝙ ītellectu pn̄t īueniri oēscōditiōes pͥus dicte ꝑtinētes ad recordationē. pōt em̄ ꝑciꝑere tp̄s et hr̄e actū poſt tp̄s etſic de ceteris ⁊ pōt breuit̓ etiā cuiuſcūqꝫ obiecti recordari cuiꝰ pōt memoria ſenſus recordari: qꝛ pōt illū actū qͥ ē ꝓximū obiectū ītuitiuecognoſcere qn̄ ē ⁊ ita recordari p̄t poſtꝙͣ fuit.pōt etiā recordari multoꝝ obiectoꝝ ꝓximoꝝquoꝝ nō pōt ſenſitīa recordari: vt pote ītellectiōis p̄terite ⁊ volitiōis. Ꝙ em̄ taliū recordetur ho. ꝓbat̉ qꝛ alias nō poſſꝫ penitere prudēter de malis volitōibꝰ: nec pn̄tē ītētionē vt p̄teritā ad futurā cōferre. nec per ꝯn̄s ex illo ꝙiſta ſpeculatꝰ ē ordinare ſe ad ſpeculādū aliaſequētiā ex iſtis. ⁊ breuit̓ deſtruimur ſi intellectionū et volitionū p̄teritarū nō recordamurIſtarū aūt nō pōt aliqͥs ſēſus recordari: qꝛ nōcadūt ſub obiecto alicuiꝰ ſenſus: gͦ recordatioilla ē ꝓpͥa ītellectui. ⁊ hoc rōne obiecti ꝓximiEſt etiā alia ꝓpͥa nō ſolū reſpectu ꝓximi obiecti: ſꝫ remoti vt ē recordatio q̄ ītēdit ī neceſſariū vt nō neceſſariū vt ī obiectū remotū cuiꝰmōi ē recordatio habēs ꝓ obiecto remoto triangulū hr̄e. iij. Nā obiectū ꝓximū recordationis cuiuſlibet actꝰ tēdēs ī tale obiectū nō p̄teē niſi actꝰ ꝑtis ītellectiue. Sic gͦ pꝫ ꝙ aliquarecordatio ē ꝓpͥa ītellectui ex rōne vtriuſqꝫ obiecti .ſ. tā ꝓximi ꝙͣ remoti etiā ī rōne obiecti ꝓximi ē ita ꝓpͥa ītellectui: ꝙ non pōt cōuenireſenſui. aliqua aūt ex rōne obiecti ꝓximi cōuenit ītellectui: ⁊ tn̄ pōt ꝯuenire ſenſui: vt putaſi ītellectꝰ ītuitiue ītelligeret me videre albū⁊ poſtea ītelligit ītellectꝰ vl̓ recordat̉ me vidiſſe albū. hͦ qͥdē obiectū ꝓximū ⁊ remotū poſſeteē obiectū recordatōis ſenſitiue: ſꝫ etiā pōt eē
yobiectū recordatōis ītellectiue. vt qn̄ collatōſit ex tali recordatione ꝑ diſcurſū ad aliqd̓ ſyllogiſtice ꝯcludendū alicuiꝰ tn̄ ſenſitiue vt pote ſuprema ſenſatio p̄terita. Nā nō pōt eē ꝓximū obiectū: niſi recordatiōis ītellectiue vt tactū ē ī articulo p̄cedēti: nec tn̄ recordatio ꝑtinet ad ītellectu īqͣtū p̄ciſe abſtractiue ē ītelligēs. Ex iſtis pꝫ ꝙ iſte doctor nō tm̄ ſententialiter: ſꝫ etiā ꝟbaliter ponit ꝙ ītellectꝰ ītuitiue cognoſcit ſenſibilia: ⁊ etiā aliqͣ mere ītelligibilia Et ſi dicat̉ ꝙ iſte loquit̉ de aīa ſeꝑata: pꝫ manifeſte ꝙ nō ſolū loquit̉ de aīa ſeꝑata: ſꝫ etiā ꝓ ſtatu iſto. Loquit̉ em̄ ſic̄ ptꝫ ītuētide aīa q̄ pōt penitere ⁊ q̄ p̄t ſe ordinare ad ſpeculādū aliqua ex pͥmis ſpeculatis. Similit̓ loquit̉ de aīa recordāte de ſenſationibꝰ ⁊ hmōi⁊ illa maxime ⁊ p̄ciſe ꝯueniūt aīe ꝓ ſtatu iſto.Et ſi dicat̉ ꝙ alibi ponat oppoſitū parū memouet: qꝛ ego nō allego eū tāꝙͣ autore: nec dico p̄dictā opinionē: qꝛ ip̄e eā ponit: ſꝫ qꝛ reputo verā: ⁊ iō ſi alibi dixit oppoſituꝫ nō curo. h̓tn̄ tenuit eā: iō ſeqͣces ſui nō debēt eā cōtēnere tanꝙͣ nouā. Circa ſcd̓m articulū dico: ꝙCdeꝰ d̓ potētia ſua abſoluta pōt tali duplici nolititia cognoſci: ita ꝙ vna ſit ītuitīa: alia abſtractiua. tn̄ difficile ē hͦ ꝓbare: p̄t tn̄ ꝑſuaderi: qꝛſi nō pōt abſtractīe cognoſci. vl̓ hͦ ē ꝓpter idētitatē eiꝰ cū ſua exiſtētia. aut qꝛ nō pōt app̄hēdi ī ſe niſi cognoſceret̉ actualit̓ exiſtere: aut qꝛſibi repugnat ꝙ iſta īꝑfecta cognitio ad ip̄mtermīet̉. pͥmū nō īpedit: qꝛ ip̄amet exn̄tia pōtex natura ſua abſtractiue cognoſci. Nec ſcd̓mqꝛ forte talis poſſet dubitare rē ip̄am eē: ita ꝙnō cognoſcit̉ eē niſi ꝑ diſcurſuꝫ. Similit̓ poſito ꝙ āgelus nō poſſit dubitare ſe eē: tn̄ poſſetſe cognoſcere abſtractiue ſicut ⁊ alius āgeluspōt cognoſcere illū abſtractīe ita ergo pōt cognoſcere deū abſtractiue ꝙͣuis nō poſſit dubitare deū eſſe. Nec tertiū īpedit: qꝛ iꝑfecta notitia ī potētia īperfecta cognitiua nullā īperfectionē pōt ponere ī obiecto. Preterea oīaītelligibilia incōplexa p̄nt cōſimili cognitōecognoſci: gͦ ſicut creatura pōt intuitiue ⁊ abſtractiue cognoſci ita ⁊ deꝰ. Circa articulūtertiū dico ꝙ vtraqꝫ illarū cognitionū reſpectu dei ē ab altera ſeꝑabilis. Quia nō eſſētialiorē ordinē neqꝫ cōnexiorē habēt iſte notitiereſpectu vnius obiecti ꝙͣ reſpectu alteriꝰ. Sꝫreſpectu creature ē vna ab alia ſeꝑabilis: gͦ etreſpectu dei. Preterea ſi abſtractiua nō poſſꝫcēſine ītuitiua dei: gͦ ītuitiua dei eēt cauſa eſſentialis reſpectu abſtractiue ẜ nō niſi extrinſeca. ⁊ qͥcqͥd pōt deꝰ mediāte cā extrīſeca pōtīmediate ꝑ ſe: gͦ pōt hr̄i abſtractiua ſine ītuitiua. Quarto ꝯcludo ex p̄dcīs ꝙ notitia dei
L
IrnSecūdus artici-
OꝑTertiꝰ articulus.
PPCuartus arii r
PPyartus artici
MM