Druckschrift 
Super IV libros Sententiarum
Einzelbild herunterladen
 

Qrimi ſententiarunPrologi

di. xlv. q. iij. vbi duas predictas concluſionesexpreſſe ponit videlꝫ ītellectꝰ noſter intuitiue cognoſcit ſenſibilia: etiā cognoſcit mere ītelligibilia. Un̄ dicit qͥa ꝑs intellectiuahabet actū recordādi ꝓprie dictū: ꝯn̄s ītuitiue cōiūgit actū: virtute cuiꝰ poſtea recordat̉ tāꝙͣ obiecti ꝓximi. dicit ſic de ꝟbo ad ver. Dico quātū ad illū articulū intellectiua eſt memoria: actꝰ recordādi ꝓprie dictus. ſuppoſito em̄ ītellectus tm̄ cognoſcat vniuerſalia (qd̓ qͥdē verū ē de ītellectiōeabſtractīa de qua loquit̉ ph̓s: qꝛ ſola iſta ē ſcientifica) ſꝫ etiā ītuitiue cognoſcit illa ſēſuscognoſcit: qꝛ ꝑfectior ſuꝑior cognitiua in eo cognoſcit id qd̓ īferior: etiā cognoſcatſenſatiōes. et vtrūqꝫ ꝓbat̉ hoc cognoſcitꝓpoſitiones cōtingētes veras. et ex eis ſillogiſat. formare aūt ꝓpoſitōes ſillogiſare ꝓpͥūē ītellectꝰ. illarū aūt ꝟitas ē de obiectis vt ītuitiue cognitꝭ ſub rōne .ſ. exn̄tie: ſub qua cognoſcit̉ a ſenſu: ſequit̉ ītellectu pn̄t īueniri oēscōditiōes pͥus dicte ꝑtinētes ad recordatio. pōt em̄ ꝑciꝑere tp̄s et hr̄e actū poſt tp̄s etſic de ceteris pōt breuit̓ etiā cuiuſcūqꝫ obiecti recordari cuiꝰ pōt memoria ſenſus recordari: qꝛ pōt illū actū ē ꝓximū obiectū ītuitiuecognoſcere qn̄ ē ita recordari p̄t poſtꝙͣ fuit.pōt etiā recordari multoꝝ obiectoꝝ ꝓximoꝝquoꝝ pōt ſenſitīa recordari: vt pote ītellectiōis p̄terite volitiōis. em̄ taliū recordetur ho. ꝓbat̉ qꝛ alias poſſꝫ penitere prudēter de malis volitōibꝰ: nec pn̄tē ītētionē vtteritā ad futurā cōferre. nec per ꝯn̄s ex illoiſta ſpeculatꝰ ē ordinare ſe ad ſpeculādū aliaſequētiā ex iſtis. breuit̓ deſtruimur ſi intellectionū et volitionū p̄teritarū recordamurIſtarū aūt pōt aliqͥs ſēſus recordari: qꝛcadūt ſub obiecto alicuiꝰ ſenſus: recordatioilla ē ꝓpͥa ītellectui. hoc rōne obiecti ꝓximiEſt etiā alia ꝓpͥa ſolū reſpectu ꝓximi obiecti: ſꝫ remoti vt ē recordatio ītēdit ī neceſſariū vt neceſſariū vt ī obiectū remotū cuiꝰmōi ē recordatio habēs obiecto remoto triangulū hr̄e. iij. obiectū ꝓximū recordationis cuiuſlibet actꝰ tēdēs ī tale obiectū p̄t niſi actꝰ ꝑtis ītellectiue. Sic pꝫ aliquarecordatio ē ꝓpͥa ītellectui ex rōne vtriuſqꝫ obiecti .ſ. ꝓximi ꝙͣ remoti etiā ī rōne obiectiximi ē ita ꝓpͥa ītellectui: non pōt cōuenireſenſui. aliqua aūt ex rōne obiecti ꝓximi cōuenit ītellectui: tn̄ pōt ꝯuenire ſenſui: vt putaſi ītellectꝰ ītuitiue ītelligeret me videre albū poſtea ītelligit ītellectꝰ vl̓ recordat̉ me vidiſſe albū. qͥdē obiectū ꝓximū remotū poſſet obiectū recordatōis ſenſitiue: ſꝫ etiā pōt

yobiectū recordatōis ītellectiue. vt qn̄ collatōſit ex tali recordatione diſcurſū ad aliqd̓ ſyllogiſtice ꝯcludendū alicuiꝰ tn̄ ſenſitiue vt pote ſuprema ſenſatio p̄terita. pōt ꝓxi obiectū: niſi recordatiōis ītellectiue vt tactū ē ī articulo p̄cedēti: nec tn̄ recordatio ꝑtinet ad ītellectu īqͣtū p̄ciſe abſtractiue ē ītelligēs. Ex iſtis pꝫ iſte doctor tm̄ ſententialiter: ſꝫ etiā ꝟbaliter ponit ītellectꝰ ītuitiue cognoſcit ſenſibilia: etiā aliqͣ mere ītelligibilia Et ſi dicat̉ iſte loquit̉ de aīa ſeꝑata: pꝫ manifeſte ſolū loquit̉ de aīa ſeꝑata: ſꝫ etiā ſtatu iſto. Loquit̉ em̄ ſic̄ ptꝫ ītuētide aīa pōt penitere p̄t ſe ordinare ad ſpeculādū aliqua ex pͥmis ſpeculatis. Similit̓ loquit̉ de aīa recordāte de ſenſationibꝰ hmōi illa maxime p̄ciſe ꝯueniūt aīe ſtatu iſto.Et ſi dicat̉ alibi ponat oppoſitū parū memouet: qꝛ ego allego tāꝙͣ autore: nec dico p̄dictā opinionē: qꝛ ip̄e ponit: ſꝫ qꝛ reputo verā: ſi alibi dixit oppoſituꝫ curo.tn̄ tenuit: ſeqͣces ſui debēt cōtēnere tanꝙͣ nouā. Circa ſcd̓m articulū dico:Cdeꝰ potētia ſua abſoluta pōt tali duplici nolititia cognoſci: ita vna ſit ītuitīa: alia abſtractiua. tn̄ difficile ē ꝓbare: p̄t tn̄ ꝑſuaderi: qꝛſi pōt abſtractīe cognoſci. vl̓ ē ꝓpter idētitatē eiꝰ ſua exiſtētia. aut qꝛ pōt app̄hēdi ī ſe niſi cognoſceret̉ actualit̓ exiſtere: aut qꝛſibi repugnat iſta īꝑfecta cognitio ad ip̄mtermīet̉. pͥmū īpedit: qꝛ ip̄amet exn̄tia pōtex natura ſua abſtractiue cognoſci. Nec ſcd̓mqꝛ forte talis poſſet dubitare ip̄am: ita cognoſcit̉ niſi diſcurſuꝫ. Similit̓ poſito āgelus poſſit dubitare ſe: tn̄ poſſetſe cognoſcere abſtractiue ſicut alius āgeluspōt cognoſcere illū abſtractīe ita ergo pōt cognoſcere deū abſtractiue ꝙͣuis poſſit dubitare deū eſſe. Nec tertiū īpedit: qꝛ iꝑfecta notitia ī potētia īperfecta cognitiua nullā īperfectionē pōt ponere ī obiecto. Preterea oīaītelligibilia incōplexa p̄nt cōſimili cognitōecognoſci: ſicut creatura pōt intuitiue abſtractiue cognoſci ita deꝰ. Circa articulūtertiū dico vtraqꝫ illarū cognitionū reſpectu dei ē ab altera ſeꝑabilis. Quia eſſētialiorē ordinē neqꝫ cōnexiorē habēt iſte notitiereſpectu vnius obiecti ꝙͣ reſpectu alteriꝰ. Sꝫreſpectu creature ē vna ab alia ſeꝑabilis: etreſpectu dei. Preterea ſi abſtractiua poſſꝫcēſine ītuitiua dei: ītuitiua dei eēt cauſa eſſentialis reſpectu abſtractiue niſi extrinſeca. qͥcqͥd pōt deꝰ mediāte extrīſeca pōtīmediate ſe: pōt hr̄i abſtractiua ſine ītuitiua. Quarto ꝯcludo ex p̄dcīs notitia dei

L

IrnSecūdus artici-

OꝑTertiꝰ articulus.

PPCuartus arii r

PPyartus artici

MM