Prologi
PrologiCimi ſententiarumO
Prologigētē de eis. Iſtud nō valet qꝛ ad notitiā alicuius ꝟitatꝭ cōtigētis nō ſufficit notitia ītuitiua ſēſitīa: ſꝫ opꝫ ponere p̄ter illā etiā notitiāītuitiuā ītellectiuā: ⁊ iō ſi ītellectꝰ hꝫ notitiāīcōplexā extremoꝝ vl̓ ſignificatoꝝ ꝑ extremaiſtiꝰ ꝟitatis aſſentit illi qn̄ extrema vel ſignificata extremoꝝ ſētiūt̉: ⁊ qn̄ nō ſētiūt̉ illi nonaſſētit: qͣre oꝑꝫ ꝙ aliā notitiā īcōplexā heat d̓illis qn̄ ſētiūt̉: ꝙͣ qn̄ nō ſētiūt̉. Hoc ptꝫ ex oībꝰp̄ambulis. qꝛ dictū ē pͥus: ꝙ formatio ꝓpoſitionis ī ītellectu p̄ſupponit notitiā incōplexātermīoꝝ ẜꝫ cometa. gͦ eadē rōe notitia euidēstalis ꝟitatis: p̄ſupponit notitiā ītuitiuā ī ſe:⁊ nō ſufficit ſolū notitia ītuitiua ſēſitiua. Sic̄nec ad formationē .ſ. ītellectiue ꝓpoſitiōis ſufficit ſola notitia ſēſitiua termīoꝝ vl̓ ſignificatoꝝ ꝑ termīos. Sil̓r pꝫ: ꝙ nullꝰ actꝰ potētie ſēſitiue ē cā ꝓxima ⁊ īmediata reſpectu actꝰ iudicatiui: gͦ ſi ītellectꝰ pōt mō iudicare rē eē vl̓nō eē qn̄ ſeſibilit̓ ſētit̉ ſēſibile ⁊ al̓r nō pōt: oꝫꝙ aliqͥd ī ſe hēat p̄uiū illi iudicio qd̓ pͥus nonhabuit: ⁊ illud nō pōt eē niſi notitia aliqͣ quāpriꝰ nō habuit ⁊ mō hꝫ: gͦ. Cōfirmat̉ hͦ ꝑ comētatorē. iij. de aīa cōmēto. xxij. ī pͥncipio vbi ſicdicit. Si iſta ſingularia ītellecta fuerit rerū q̄ſūt nate eē ſub tꝑe: ī p̄terito tꝑe vel futuro tꝑetūc ītellectꝰ cū illis rebus ītelligit tp̄s: ī quoſūt. poſtea cōponit ip̄ꝫ cū eis. ⁊ iudicat: ꝙ iſteres erūt vel fuerūt: ſic iudicat ꝙ dyamet ē aſſimitri coſte: ⁊ poſt ſubdit. ⁊ ꝟitates ⁊ falſitates nō accedūt ſolū illis ꝓpoſitiōibꝰ ī qͥbꝰ p̄dicatū ē nomē: ſꝫ etiā ī qͥbꝰ p̄dicatū ē ꝟbū. Exiſtis aucto. pꝫ: ꝙ ſola notitia ītuitiua ītellectiua ſufficit ad iudiciū tāꝙͣ cā ꝓxima: ita ꝙ ītellectꝰ ita hꝫ cognoſcere ſingularia .ſ. tp̄s huiꝰ ⁊huiꝰ: ſic̄ ſēſus. ⁊ hͦ nō pōt eē ſine notitia ītuitiua ſicut alias declarabit̉: gͦ. Per hͦ pꝫ ad oēsaucto. ꝙ tales ꝟitates cōtigētes nō p̄n̄t ſciride iſtis ſēſibilibꝰ niſi qn̄ ſūt ſb̓ ſēſu: qꝛ notitiaītuitiua ītellectīa corꝑū ſēſibiliū ꝓ ſtatu iſton̄ pōt hr̄i ſine notitia ītuitīa ſēſitia ip̄oꝝ: ⁊ iōſēſitia n̄ ſuꝑfluit ꝙͣuis ſola notitia ītuitia ītellecta ſufficeret ſi eēt poſſibile eaꝫ naturalit̓ eēꝓ ſtatu iſto ſine notitiā ītuitīa ſēſitiua: ſic̄ ē īāgelis ⁊ aīa ſeꝑata. vbi ad notitiā euidētē taliū ꝟitatū nō reqͥrit̉ alia notitia ītuitīa ſēſitīaſic̄ poſt dicet̉. Si dicat̉ ꝙ notitia ītuitīa ītellectiua nō deſtruit̉ ad ceſſationē alicuiꝰ actꝰſēſitiui: ⁊ ꝑ ꝯn̄s poſſet aliqͣ ꝟitas ꝯtīgēs eē nota euident̓ de aliquo ſēſibili ſine ſenſatōe illiꝰſēſibilis Solutio: dico ꝙ ſic̄ nō ē incōueniēsad aliquā trāſmutatione corꝑalē: puta īfirmitatē vel ſomnū ītellectū ceſſare ab oī actu ītellectꝰ: ita n̄ ē īcōueniēs ad ceſſationē actꝰ .ſ. ſēfatiōis ſenſus exterioris: ceſſare notitiā ītuiti
Cimi ſententiarumOuā ītellectiuā eiuſdē. Scd̓o arguo pͥncipalit̓ ſic. oē ītelligibile a ſolo ītellectu app̄heſibile ⁊ nullo mō ſēſibile: cuiꝰ aliqͣ notitiaīcōplexa ſufficit ad notitiā euidētē alicuiꝰ ꝟitatꝭ cotīgētis de eo: ⁊ aliqͣ notitia īcōplexa eiuſdē n̄ſufficit pōt cognoſci ab ītellectu duabꝰ cognitiōibꝰ ſpē diſtīctis. Sꝫ affectiōes ītellectōesdelectatiōes triſticie ſūt ītelligibiles ⁊ nullomo ſenſibiles ⁊ aliqͣ notitia īcōplexa earū ſufficit ad notitiā earū euidētē: vtrū ſint vel nōſint: ⁊ aliqͣ earū notitia nō ſufficit: gͦ ⁊cͣ. minorpꝫ ꝙͣtū ad pͥmā ꝑtē: qꝛ qͥlibꝫ experit ī ſe ꝙ ītelligit. diligit. delectat̉. triſtat̉. ⁊ illa notitia cūſit reſpectu ꝯtigētis: nō pōt accipi ex ꝓpoſitionibꝰ neceſſarijs: gͦ opꝫ ꝙ accipiat̉ vel a notitia īcōplexa termioꝝ vl̓ ꝑ termīos īportatoꝝvl̓ ab aliqͣ notitia cōplexa ꝯtigēti: q̄ accipit̉ anotitia īcōplexā termīoꝝ vel rerū īportatarūvl̓ erit ꝓceſſus ī īfinitū ī talibꝰ ꝯtīgētibꝰ. Tertiū ē īpoſſibile: qꝛ ē dare ſtatū ī talibꝰ. Si det̉ſcd̓m vl̓ gͦ illa cōtīgēs hēbit aliquē terminū qͥpōt accipi ab aliquo ſēſibili vl̓ nullū. Primūnō pōt dari: qꝛ nulla ē ꝓpoſitio de aliquo ſēſibili ex qͣ ſeqͥt̉ neceſſario delectationē eē ī volūtate: ſic̄ alibi patebit: ⁊ ꝑ ꝯn̄s nulla ē talis ꝓpoſitio ꝯtīges ꝟtute cuiꝰ pōt euidēt̓ cognoſciꝙ ille diligit. Si det̉ ſcd̓m habetur ꝓpoſituꝫꝙ ſola notitia īcōplexa termīoꝝ mere ītelligibiliū: ſufficit ad notitiā euidētē talis ꝟitatꝭ cōtigentis. Si det̉ pͥmū habet̉ ꝓpoſituꝫ. Scd̓aꝑsͣ iſtiꝰ minoris ptꝫ: qꝛ nō ē īcōuenies ꝙ aliqͥsde aliquo ītelligibili ignoret: vtrū ſit vl̓ nō ſit⁊ tn̄ heat notitiā īcōplexā de iſto. nō plꝰ ꝙͣ dealiquo ſēſibili. Un̄ ſi ītellectꝰ pͥmo videret delectationē alteriꝰ: ⁊ ita certꝰ eēt de delectatione alteriꝰ: ſic̄ d̓ delectatōe ꝓpͥa: nō eēt dubiūqͥn poſt delectatōnē eādē: hēret notitiā de ea⁊ tn̄ dubitaret ipſā eē ꝙͣuis eēt ſic̄ ē de aliquoſenſibili pͥmo viſo ⁊ poſt ītellecto. Iſta rō ꝓbat ꝙ ītellectui ē poſſibilis duplex notitia reſpectu mere ītelligibilis. Prima aūt rō ꝓbatꝙ de facto ī ſtatu iſto ītellectꝰ hꝫ iſtas notitias reſpectu ſenſibiliū. Iſta ſcd̓a rō poſſet ꝯfirmari ꝑ beatū Augꝭ. xiij. de trini. c. i. vbi dicit fidē porro ipſā quā videt vnuſqͥſqꝫ ī corde ſuo eēſi credit vl̓ nō eē ſi nō credit alit̓ nouimꝰ: nō ſicut corꝑa q̄ videmus oculis corꝑeis: ⁊ ꝑ ip̄oꝝymagines qͣs memoria tenemꝰ ⁊ ī abſētia cogitamꝰ: ſꝫ ſic̄ ea q̄ nō videmꝰ. Ex iſta aucto. ptꝫꝙ ip̄a fides q̄ ad nullū ſenſū ꝑtinet corꝑis: ſic̄declarat. ij. c. pōt cognoſci vna notitia q̄ ſufficiēs ē adiudicādū an̄ ſit vl̓ nō ſit: ⁊ alia q̄ nō ēſufficiēs. gͦ due notitie incōplexe ſpē diſtincteſūt de ea poſſibiles Dico gͦ ꝙͣtū ad illū articulū: ꝙ īcōplexi ē duplex voritia. qͣrū vna pōt
XReſpōſto ad articulum.
Scd̓o arguitur