PſalmusXLIX
meo deꝰ ſū: malo tuo non ſum deus tuus.Etenī deus tuꝰ: ei ꝓprie deus quē familiarius habet deꝰ: tanqͣꝫ in mācipio ſuo: tāqͣꝫin peculio ſuo. Deꝰ deꝰ tuꝰ ſū ego. Quidvis ampliꝰ? Preciū queris a deo: vt aliqͥdtibi det deus: vt qd̓ tibi dederit tuū ſit. Ecce ipſe deꝰ qͥ dabit tuꝰ eſt. Quid eo dulciꝰ?Dona q̄rebas: ip̄m donatorē habes: deusdeus tu ego ſum. Quid querit ab homīevideamꝰ deꝰ noſter: imꝑator ⁊ rex noſter.Qd̓ vectigal nobis indicit: quō voluit eērex noſter: ⁊ voluit nos eſſe ꝓuinciā ſuaꝫ?Audiamꝰ indictiōes eiꝰ: nō trepidet pauper ſub indictiōe dei. Qd̓ ſibi deꝰ dari indicit: ip̄e priꝰ donat qui indicit: vos tm̄ deuoti eſtote. Nō exiget deus qd̓ nō dedit: ⁊Alia lr̄a. omnibꝰ dedit qd̓ exigit. Quid eniꝫ exigit?rin ſacrificijs Audiamꝰ iam. Noʸ ſupra ſacrificiatua arguā te. Nō tibi dicā: quare nō mihi pinguē tauꝝ mactaſti: quare nō de grege tuo optimū hircuꝫ elegiſti: quare ariesille ambulat in ouibꝰ tuis: ⁊ in ara mea nōponit̉. Nō dicā inſpice agros tuos ⁊ curtētuā: ⁊ parietes tuoſ: querēdo qͥd mihi des.Nō ſuꝑ ſacrificia tua arguam te. Quid gͦNō acceptas ſacrificia mea. Holocauſta aūt tua ī ꝯſpectu meo ſut ſemꝑ.Holocauſta quedam de quibꝰ in alio pſalmo dr̄: Si voluiſſes ſacrificiū dediſſē: vtiqꝫ holocauſtis nō delectaberis. Et rurſusꝯuertit ſe: ſacrificiū deo ſpiritꝰ ꝯtribulatuſ:cor ꝯtritū ⁊ hūiliatū deꝰ non ſpernit. Queſūt gͦ holocauſta q̄ nō ſpernit? Que holocauſta que in ꝯſpectu eiꝰ ſūt ſemꝑ? Benigne inqͥt fac dn̄e in bona volūtate tua ſyō:⁊ edificent̉ muri hierl̓m. Tūc acceptabisſacrificiū iuſticie: oblatiōes ⁊ holocauſta.Dicit quedā holocauſta deū accepturuꝫ.Quid eſt aūt holocauſtū? Totū igne abſūptū. Cauſis incēſio eſt: holon totū eſt. Holocauſtū aūt ē totū igne abſumptū. Eſt qͥdā ignis flagrantiſſime caritatis. Animuſinflāmet̉ caritate: arripiat eadē caritaſ mēbra ī vſuꝫ ſuū: nō ea ꝑmittat militare cupiditati: vt totꝰ exardeſcat igne amoris diuini qͥ vult offerre deo holocauſtū. Talia holocauſta tua in ꝯſpectu meo ſūt ſemꝑ. Adhuc iſte iſrael forte nō intelligit q̄ holocauſta eiꝰ ī ꝯſpectu ſuo habeat ſemꝑ: ⁊ adhucd̓ bobꝰ de ouibꝰ de hircis cogitat. Nō cogitet. Nō accipiā d̓ domo tua vitl̓oſHolocauſta noīaui: iā aīo ⁊ cogitatiōe adterrenos greges currebaſ: inde pingue mihi aliqͥd eligebas. Nō accipiam de domo
tua vitulos. Prenūciat teſtamētuꝫ nouū:vbi oīa illa ſacrificia vetera ceſſauerunt.Erāt enī tūc p̄nūciantia futurū quoddamſacrificiū: cuiꝰ ſanguīe mūdaremur. Nonaccipiaꝫ de domo tua vitulos. Nęqꝫ degregibꝰ tuis hircos. Qm̄ mee glale.ſunt oēsʸ beſtie ſilue? Quid a te q̄ram fere ſiluaꝝqd̓ ego ꝯdidi? Magꝭ ne ē hoc tuū: cui poſſidere dedi: qͣꝫ meū qͥ feci? Qm̄ mee ſūt omnes beſtie ſilue. Sꝫ forte ait ille iſrl̓: Beſtiedei ſūt ille beſtie fere qͣs nō includo in curte mea: qͣs nō alligo ad p̄ſepe meū: ceteruꝫ Alia lr̄a.bos ille: ⁊ quis ⁊ hircꝰ mea ſūt hec. Pe riumēta.cora ī motibꝰ ⁊ boues. Mea ſūt illaque nō poſſides: mea ſūt iſta que poſſideſ.Si enī ſeruꝰ meus es tu: totū peculiū tuuꝫmeū eſt. Neqꝫ enī ē peculiū dn̄i qd̓ ſibi ſeruuſ cōparauit: ⁊ nō erit peculiū dn̄i qd̓ ip̄edn̄s ſeruo creauit? Ergo beſtie mee ſūt ſilue qͣs tu nō cepiſti: mea ſūt ⁊ pecora in mōtibus q̄ ſūt tua: ⁊ boues qui ſunt ad preſepe tuū: Omnia mea ſūt qꝛ ego creaui ea.Cognoui oīa volatilia celi: Quōcognouit? Appendit: nūerauit. Quis nr̄mnouit oīa volatilia celi? Sꝫ ⁊ ſi alicui deusdet noticiā oīm volatiliū celi: nō ſic ip̄e no.uit vt dat noſſe homini. Alia ē noticia dei:alia hoīs: ſic̄ alia poſſeſſio dei: alia hoīs: ideſt aliud eſt poſſidere dei: aliud poſſiderehoīs. Nō enī tu qd̓ poſſides totū habes inptāte: aut qͣꝫdiu viuat bos tuꝰ in tua ptāteeſt: aut vt nō pereat aūt paſcat̉. Apd̓ quēſūma poteſtas ē: ſūma ⁊ ſecreta cognitio:⁊ tribuamꝰ hͦ deo: laudātes deū: nō audeamus dicere: quō nouit deꝰ. Ne forte hͦ ame fratres expectetꝭ vt explicē vobis quōcognoſcat deus. Hoc ſolū dico: nō ſic cognoſcit vt hō: nō ſic cognoſcit vt angelus.Et quō cognoſcit dicere nō audeo: qm̄ etſcire nō poſſū: vnū tn̄ ſcio: qꝛ ⁊ anteqͣꝫ eēntoīa volatilia celi: nouerat deus qd̓ fueratcreaturꝰ. Que eſt illa noticia? O hō videre cepiſti volatila: poſtea qͣꝫ plaſmatus es:poſtea qͣꝫ ſenſum viuēdi accepiſti. Hec volatilia de aqua nata ſūt ad verbū dei dicētis: ꝓducant aque volatilia. Ubi noueratdeus: que imperabat vt aqua ꝓferret? Iacerte nouerat quod crearat: ⁊ anteqͣꝫ crearet nouerat. Tanta eſt ergo noticia dei vtapud ip̄m eſſent qͦdam ineffabili mō an̄qͣꝫcreata eſſent: ⁊ a te expectat vt accipiat qd̓anteqͣꝫ crearet habebat. Cognoui oīa volatilia celi que tu mihi potes dare. Quetu mihi mactaturꝰ es ego cognoui omnia.