Druckschrift 
1 (1488) Decretalium 1. P. 1
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

L

ſolus et etiā capl̓m ſe poteſt ponere generale int̓dictum in ciuitate. hoc tn̄ intellige de ꝯſuetudīe vl̓priuilegio. de iure cōi capl̓m habet ptāteminterdictū ꝓmulgandi. vt in. c. queſiuit. his fi.a ma. ꝑte ca. nec ep̄s ſine ꝯſilio vel ꝯſenſu capl̓i vtin. c. j. j. de exceſ. p̄lat. dic vt ibi. credo tn̄ ſi ep̄sp̄ſcripſiſſet in iuriſditionalibꝰ ꝯtra capl̓m qd̓ pōt.vt in. c. iij. de ꝯſue. li. vj. tūc ſolus poterit ꝓmulgare interdictū. No. ſcd̓o ſnīa cenſure appellatur neruus eccleſiaſtice diſcipline. nam quēadmodum vires hoīs cōſiſtunt in neruis ita in ſnīa cenſure cōſiſtunt vires eccleſie. vnde alibi dicit tex.ī eccl̓ia dei reꝑitur pena maior. xxiiij. q. iij. corripiant̉. Item pōt dici veriꝰ qꝛ ſicut neruꝰ flectiturſed rumpit̉ ita ſnīa cenſure. No. iij. ꝯtravires ſnīe cenſure poteſt induci ꝯſuetudo necꝯtra eccleſiaſticā diſciplinā. vnde nulla eſt ꝯſuetudo ꝯtra honeſtatē. vt in. c. decorem. de vi. ho.cle. Ultimo no. exempti tenent̉ ſeruare ſententia generalis interdicti ab ep̄o ꝓmulgatam. Ethodie religioſi etiā exempti ſeruantes interdictum eccl̓ia matrix ſeruat illud ſunt excōicati.quo dicendū vt in cle. ex frequentibꝰ. de ſen. excō.Sed ꝯtra oppo. ep̄s nullā ſententiā pōt ferretra exemptos. xvj. q. j. qꝛ frater. ergo tenenturẜuare exempti interdictū ꝓmulgatū ab ep̄o. So.dicit Io. an. ſe credere vinculū interdicti extenditur ad exemptos ex ſnīa hoīs ſed ex diſpoſitione iuris. hoc fuit inductū ne vileſceret cenſura eccleſiaſtica. hec ſol̓. bona. Naꝫ debes ſcireep̄s pōt ſpecialiter interdice̓ eccleſiā exemptamſed ferendo generale interdictū in loco tenent̉ exempti quandā ꝯſequentiā illud ſeruare. vel alit̓ẜm attentari pōt ſnīa hoīs extendat̉ ad exemptos. qꝛ ex pulſatione campanaꝝ ꝓmulgationevocū ledunt̉ exempti. ſic ratōe delicti ep̄s hꝫin eos iuriſditionē. vt in. c. j. de priuile. li. vj. hec ſecunda ſolutio placet eſſet periculoſa hodiereligioſi exempti habent priuilegiū etiā rōne delicti poſſunt puniri ab ep̄o. ſic ſequeret̉ ex ratione ceſſante hodie tales religioſi tenerent̉ſeruare ſentētiā generalis int̓dicti qd̓ oīno falſuꝫeſt. vt in. d. cle. ex frequentibꝰ. Iteꝫ rōne delicti exemptꝰ ē fficit̉ ſb̓ditꝰ nec locꝰ ſubijcit̉ ep̄o. vt no.in cle. vnica de fo. compe. lꝫ poſſint delinquentesextra locū exemptū puniri ep̄m. vnde tene pͥmāſol̓. no. tn̄ ex rōne ſna ex illicita pulſatōe campanaꝝ ſcū vocū ꝓlatione quā ledunt̉ audientes exiſtentes extra locū exemptū poſſint exempti ab ordinario loci ꝯueniri puniri rōne delicti cōmiſſiextra locū exemptū. Nam licet ipſi pulſent in loco exempto tn̄ exquo ſonus ꝓtendit̉ extra locumexemptū delictū cauſat̉ in vtroqꝫ loco. exempluꝫin eo qui ex loco exempto mittit lanceā ſeu lapidē ledit exiſtentē in loco exempto. vt no. in regula in obſcuris li. vj. in mercu. dixi. in. c. j. de p̄ſum.Oppo. ꝯtra tex. in eo papa ꝓnunciauit ſpecifice ſuꝑ ꝯſuetudine cum tn̄ hoc fuiſſet a partepetitū. ſic eſt cōtra. c. lꝫ heli. de ſimo. ſentētia em̄debet eſſe ꝯformis petitioni vt ibi. Et alibi dic̄ tex.

fatuus eſt iudex qui ſententiat ſuꝑ petitis. vtm. l. fi. C. de fideicō. lib. So. dicit Inno. papa exofficio ſuo hanc ꝯſuetudinē irritauit potius vitiaextirpando qͣꝫ ſententiādo ſolet quotidie allegari iſtud dictū. Alij aliter dicunt ſed iudicio meodiſceptatio non cadit in iſto tex. quia iſti canonicideduxerūt ꝯſuetudinē viam exceptōis ꝑemptorie. ſꝫ certū eſt licet iudex non teneat̉ ꝓnunciareſuꝑ exceptione ꝑemptoria. qꝛ ſatis ſuꝑ ea ꝓnunciat ꝓnunciando ſuꝑ principali. vt in. c. j. ordi. co.tn̄ ſi vult ſpecifice ꝓnunciare ex pōt redarguivt in. c. ioannes. fide inſtru. plene dixi in. c.j. p̄alle. Et ſi diceres ꝑs adu̓ſa allegabat pͣuitatem ꝯſuetudinis. dico exquo iudici ꝯſtat exceptionem ꝯcludere maxime defectus ꝯſiſtat īiure pōt ex officō ſuo ſupplere. vt in. c. raynaldꝰ.teſta. quod ibi dixi... eo. dilectꝰ.. C. vt quedeſunt aduo. l. j. ſicut ꝯtingit in petitōne actoris.nam ſi notorie ꝯcludit dꝫ iudex libellū lacerareex officio ſuo. xj. q. j. xp̄ianus. no. Inno. in. c. j. deoffi. vica. ita dicendū in exceptōe. no. hoc dictuꝫInno. ſic intellectū. fateor tn̄ vbi ꝯſuetudo nonfaceret ad cauſam ꝯſtaret iudici de irrationabilitate tunc ſpeciale eſt in papa vt poſſit illā tollere ſꝫalius iudex debet inchoare nouā inſtantiā ſuper illa ꝓnunciare. ſicut in ſil̓i no. Io. an. in. c.datū. s. de reſcrip.In attribuēdis officicUm Olm. is noue dignitati ſeruat̉ ꝯſuetudo vicinaꝝ ciuitatū ſi diuerſafuerit ſeruabitur magis rōnabilis alij p̄iudicās. hoc dic̄. cōis diuiſio. ſcd̓a ibi qͥcirca. No.mo archiep̄m poſſe inſtituere dignitate ī eccleſia ſua ſine licētia pape lꝫ illa dignitas ſit nouaſꝫ iamdudū creata. p̄centoria hec erat in alijs eccleſijs ſic erat noua dignitas. Sꝫ tu dic vt plenius dixi in. c. acceſſiſſent ſupͣ de ꝯſti. vbi ꝯcluſioppoſitū. ad iſtum tex. rn̄de forte capl̓mueniebat ep̄o. hoc voluit petere a papa vt euitaret opi. ꝯtrarias que in articl̓o viget. vt no. īglo. in. d. c. acceſſiſſent. No. ſcd̓o ep̄m debere nouā dignitatē vel beneficiū ꝯſtituere gͣuialterius p̄iudicio īmo videt̉ reſpectu reddituuꝫnullū p̄iudiciū pōt afferre alijs beneficiatis. quodno. de hoc.. glo. No. tertio vbi in honoribus deferendis apparet in iure nec ex ꝯſuetudine ſpeciali quid iuris recurrendū eſt ad ꝯſuetudines vicinoꝝ. Itē no. teneb̓ ſemꝑ mēti vbialiqͥd mādat̉ fieri ad īſtar alterius ſi illud inſtarreꝑitur diuerſum dꝫ ſimpliciter capi mediumnec minimū ſeu maximū ſꝫ magis rōnabile alteriminꝰ p̄iudicās. Cōtra iſtū tex. opponit̉. c. catholica. xj. di. vbi dicit̉ q̄libet eccl̓ia regit̉ ſuis ſpecialibus ꝯſuetudinibus ꝯſtitutionibus. ergo videt̉ ep̄s capl̓m poterant iſti p̄centori dignitatē certam p̄ferre tam in ſeſſionibꝰ qͣꝫ in alijs. So. dicunthic cōiter doc̄. ep̄s capl̓m hic forte non ꝯueniebant. al̓s aūt ꝓcederet ꝯtrariū qd̓ ſatis mihi placetQuidā tn̄ tenuerūt oppoſitū. qꝛ debꝫ iſta eccl̓iadeuiare a ꝯſuetudiue aliaꝝ eccl̓iarū violare con