Druckschrift 
Sermones de tempore et de sanctis
Einzelbild herunterladen
 

De ſancto bartholomeo.

Cum filius matreꝫ aſſumerꝫ cuiuſmodiprecor apparatibus intēdebat tota curiaangeloꝝ. quibus ve vocibꝰ ſalutis reſonabāt numeroſa tabernacula antiqͦꝝ patrūEt infra. Odieſ tanti occurſꝰ gl̓oſa. felidies tam p̄clare exultatōis. Ad quā nos In feſto ſancti Bartholomei.ſtis ciues ſct̄ōrūet domeſtici. Require in feſto ſāIicti Iacobi. De ſancto BartholomeoSermo. I. XVI.Oc eſt p̄ceptummeū vt diligatis inuicē ſic̄ dilexivos. A In his v̓bis dn̄s ſic̄apl̓os ita nos hortat ad ꝓxī dilcōeꝫ ex triplici debito. vicꝫ ex debito p̄cepti. nature.et exempli. Debitū p̄cepti inuit. cum dicitHoc ē p̄ceptū. Debitū nat̉e. dic̄. vt diligatis īuicē. Sꝫ debitū exēpli. dicit. ſicutdilexi vos Dat ergo dn̄s rariſſimeceptū noīauit. de ꝓxi dilcōne p̄ceptū. etqꝛ neceſſariū. vtile. facile. Vere neceſſariū. qꝛ ſicut ſine fundamento ꝑietes. ſicnullū meritoriuꝫ opus ſine caritate. Qd̓on̄dit apoꝰ ad Coꝝ. xiij. vbi īnuit nec bo cordiſ .ſ. fides. ꝓdeſt dicēs. ſi fidē habeāita vt mōtes tranſferā. nec bonū oris. qd̓ ēlaus dicēs. ſi linguis hoīm loqͣr āgeloꝝnec bonū oꝑis dicēs. ſi diſtribuero oēs facultates meaſ. corpꝰ meū tradid̓o ita vtardeā. Qd̓ totū on̄dit valere ſn̄ caritateUn̄ ſb̓dit. Caritatē āt habeaꝫ nihil mihiꝓdeſt. Un̄ augꝰ. dic̄. Sicut corpꝰ ſn̄ aīamortuū ē. ita aīa ſn̄ caritate. It̓ ē p̄ceptūvtile. tripl̓r. Primo qꝛ malū expellit. ꝓuer. x. Vniuerſa delicta oꝑit caritas.ſic̄ ignis oꝑit nigredinē carbonis. Scd̓ovtilis ē qꝛ bonū inducit Coꝝ. xiij. Caritas patiēs ē. benigna ē. ⁊cͣ. Terto vtilis eſtqꝛ ad ſūmū bonū .ſ. gl̓e ꝑducit. Vn̄ in can̄.Io. iij. Nos ſcimꝰ qꝛ trāſlati ſumꝰ de morte ī vitā qꝛ diligimꝰ frēs. It̓ ē p̄ceptū facile. Cōſiſtit ei in hoīs volūtate. vihil ē ī

hoīe liberiꝰ Un̄ deutero. xxxiiij. Mādatūqd̓ ego p̄cipio tibi. Et īfra. Sed iuxta te ēẜmo dn̄i ī ore tuo ī corde tuo. Vn̄ quia īcorde hoīſ ē nemo p̄t ſe excuſare de p̄ceptiadipletōe. B Scd̓o tenemur ad dilectōꝫ ꝓxi ex debito nat̉e. īnuit. dicitvt diligatis īuicē. aliud extra vos. qͣſi. d.Ad ip̄m monet nos nat̉a. vt .ſ. hoīeꝫdiligat. Omē ei aīal diligit ſil̓e ſibi Eccl̓xiij. Un̄ ſi alia aīalia ꝓpt̓ ſui ꝯuenientiā diligūt ſe. multo plꝰ dꝫ hoīeꝫ diligͦe. Penī hoī aſſimilat̉ qͣꝫ aliqͣ creatura alterPlus ꝯueīt hoīe qͣꝫ āgelꝰ āgelo. qꝛ āgelꝰ āgelo tantū ꝯͣueīt ī rōnali.ſic hocū hoīe. inſuꝑ ꝯueīt ī corporeitateſenſibilitate vegetatōe qͥbꝰ caret āgelusEt in his tribꝰ ꝯueniēs alijs aīalibꝰdiſcōuenit ab his ī rōne. Et ſic hoīemagis alijs ꝯueniūt. rōne maiorisueniētie plꝰ tenēt̉ ſe diliḡe qͣꝫ aliā creaturāOqͣnti ſūt hāc ꝯueniētiā parū attēdūt. res ꝓxīo an̄ ponūt. ip̄m ꝓpt̓ illas ꝑſequūt̉ vel occidūt Ad debitū nat̉e monꝫnos apoꝰ. Ro. xiij. Nemi q̇cqͣꝫ debeatisniſi vt īuicē diligatis. C Tertio tenediliḡe ꝓximū ex d̓bito exēpli. qd̓ tāgit dn̄s dic̄. ſic̄ dilexi voſ. Exemplū dedit nob̓vt quēadmodū ip̄e dilexit nos nos mutuo diligāꝰ Dilexit āt ip̄e nos. dulcit̉. ſapient. et fortit̉. Dulcit quiā meliꝰ qd̓ habuit ē ſeip̄ꝫ nob̓ ꝯmunicauit nrē .ſ. nat̉e ſe copulādo. vn̄ hiere. xxxj. In caritate ꝑpetuadilexi te. attraxi te. mihi .ſ. copulādo. It̓dilexit ſapient̓. qꝛ culpā cauit. peccatū eife. nec īuentꝰ ē dolꝰ ī ore eꝰ. It̓ dilexit fortiqꝛ nob̓ vſqꝫ ad mortē decertauit. Vndeip̄e dicit. Maiorē dilcōꝫ nemo hꝫ vt aīaꝫſuā po. qͥſ. ⁊cͣ. Sic nos exēplo ſuo ꝓximūdiligāꝰ. Prīo dulcit̉ ī ip̄iꝰ neceſſitate ſibinrā ꝯmunicādo. qꝛ ſicut dicit Io. j. ioh̓. iij.Si qͥs vid̓it frēꝫ ſuū neceſſitatē patientēclauſerit viſcera ſua ab eo qūo caritas d̓imanet ī illo. Dulciter diligebat dicebat.Dimidiū bonoꝝ meoꝝ dn̄e do pauꝑibꝰIt̓ diligāꝰ ſapient̓ ī dilcōe peccatū declinādo. ẜm adā. ẜm augꝰ. ne ꝯtriſtarꝫ vxo-