nature: ⁊ ip̄i aīe rōnabili impreſſum. Math̓. vij. Oīa q̄cūqꝫ vultis vt faciāt vobis hoīes ea et vos facite illis. eteiꝰ negatiua Tho. iiij. Qd̓ ab alio oderis fieri tibi: videtu ne aliqn̄ alteri facias. Et diſcipline. vt illud Gen̄. ij.de ligno ſciētie boni et mali ⁊cͣ. hmōi at̄ p̄cepta nō ſūt naturaliter aīe impreſſa. nec ex inſtinctu nature adimplenda: ſꝫ ex auctoritate p̄cipiētis. Sil̓r et opꝰ ꝯſilij ſiue ſuꝑerogatōis dr̄ qd̓ cooꝑat̉ ſtatui ꝑfectōis. cuiuſmodi ē ꝓpabdicare volūtati. ꝑfecte ꝯtinere: ⁊ oīa ꝓ xp̄o r̄linq̄re cōmunit̉ ſiue noīe extēſo. ẜm qd̓ oē illud opꝰ ſine quo pt̄ eāſalꝰ aīe ſiue ſit opꝰ ꝑfectōis ſiue imꝑfectōis dūmō ſit cooꝑans merito: pōt dici opꝰ ſuꝑerogatōis. ¶ Ad illd̓ gͦ qd̓q̄rit̉. vtrū ieiuniū ſit opꝰ p̄cepti vel ꝯſilij ſiue ſuꝑerogatōnis: pōt dici ꝙ ẜm ꝙ p̄ceptū ē nature et ex inſtīctu nature nō ē p̄ceptū. Scd̓m at̄ ꝙ ē p̄ceptū diſcipline ē p̄ceptuꝫvt dicūt. Uel alit̓ ẜm ꝙ p̄ceptū coīter ſumit̉ ⁊ ad p̄ceptūnature et diſcipline ē p̄ceptū. Sil̓r ẜm ꝙ ꝯſiliū ſiue ſuꝑerogatio ꝓprie ſumit̉ nō ē ꝯſiliū. ẜm ꝙ noīe extēſo ē ꝯſiliūſiue ſuꝑerogatio. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉ d̓ verbo aug. ꝙ dominꝰ imꝑauit abſtinētiā ⁊cͣ. pt̄ ꝯcedi ꝙ p̄ceptū ē eo mō qͦtactū ē. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉ ꝙ ꝯtinētia a pct̄o carnis p̄cipit̉ et cadit ſub p̄cepto ⁊cͣ. pōt dici ꝙ nō oīa q̄ p̄cipiūpiunt̉ directe et verbis exprimētibꝰ plene qd̓ p̄ciuodāmō implicite ⁊ indirecte. vn̄ nō ē p̄ceptū dehūilitate neqꝫ ꝓhibitio directe ex v̓bis expreſſis de ſuꝑbia: ſꝫ reducunt̉ ad p̄ceptū d̓ ſct̄ificatōe ſabbati vt dicūtdoctores. in ſct̄ificatōe eī ſabbati duo ſunt neceſſaria. humilitas diſponēs et pax ꝯſumēs. ſine his eī nō pōt ꝗs deeo debito mō vacare. rōe eī vtriuſqꝫ ꝓhibet̉ ibi ſuꝑbia: īdirecte tn̄ et ex ꝯſequēti. qꝛ nō ē pax dicit deꝰ impijs Iſalvij. Sil̓r ꝓuer. xiij. Inter ſuꝑbos ſꝑ iurgia ſunt. Ibidꝓhibet̉ gula. quia ꝓuer. xxiij. Cui ve. cuiꝰ pr̄i ve. cui rixecui fouer. cui ſine cā vulnera. cui ſuffoſſio ocl̓oꝝ: nonihis ꝗ cōmorant̉ in vino et ſtudēt calicibꝰ optādis. ¶ Sꝫquerat̉ qͣre nō dat̉ exp̄ſſum p̄ceptū de abſtinētia gule ſic̄de ꝯtinētia luxurie. pōt dici ſic̄ dicūt. ꝙ p̄cepta ordinanthoīem ꝓprie ad deū et ad ꝓximū: repreſſio gule ordīat hominē in ſe et nō ita directe in ꝓximū ſicut repreſſio luxurie. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝙ oē opus virtutis cadit ſub p̄cepto. pōt dici ꝙ lꝫ hͦ ſit verū de actibꝰ p̄ceptoꝝ nature.nō tn̄ diſcipline cuiuſmodi ē ieiuniū. vn̄ rō p̄tacta nihilvalꝫ. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉ ꝙ omne illd̓ cuiꝰ trāſgreſſio ēmortale pct̄m ē opꝰ p̄cepti ⁊cͣ. pōt dici ꝙ hͦ etiā verū ē ſūpto p̄cepto noīe extēſo .ſ. ad p̄ceptū nature ⁊ p̄ceptū diſcipline. ⁊ ſic ſumpto p̄cepto: ieiuniū ē p̄ceptū ſiue actꝰ p̄cepti. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝙ ē opꝰ ſuꝑerogatōis. qꝛ nullaabſtinētia a licitis ē opꝰ p̄cepti ⁊cͣ. pōt dici ꝙ quedā ſuntlicita ī ſe et ẜm ſe: tn̄ pꝰ ꝓhibitōem de illis habitā ſunt illicita. verbigr̄a. ꝯmede̓ carnes aqͣ erāt ꝓhibite licitū fuitſimpl̓r: ſꝫ pꝰ ꝓhibitōem illicitū fuit tꝑibꝰ ꝓhibitis. inqͣtū gͦ ꝯmedere carnes ē illicitū eo mō qͦ tactū ē abſtinētiaa carnibꝰ et hmōi: ieiuniū pōt eē p̄cepti opus. ¶ Ad hͦ qd̓obijcit̉ ꝙ nullū p̄ceptū ordinat ad ſe ⁊cͣ. pōt dici ꝙ hͦ veꝝē de p̄ceptis decalogi ꝙͣtum ad actꝰ eoꝝ primos et prīcipales. ſꝫ ꝙͣtum ad actꝰ ꝯſequētes et indirectos bene pōt.nō ē aūt hoc verū de p̄ceptis diſcipline. Ad hͦ nota ꝙ p̄cepta decalogi ordinat directe et ꝑ ſe ad deū ⁊ ad ꝓximūquodāmō et ex ꝯſequēti ad ſe. vt hoc. diliges ꝓximū tuūſic̄ teip̄m. et ſic nihil impedit ieiuiuniuꝫ eē opꝰ p̄cepti ꝙͣuis ordinet ad ſe. ieiunas eī obedit eccl̓ie. Alio mō emendā facit. inqͣtū gͦ ē opꝰ iuſticie .ſ. cū ſoluit emēdā: ordinatad deū. inqͣtū ē tꝑantie .ſ. reprimēdo fomitē vel hmōi ordinat hoīem ad ſe. inꝙͣtuꝫ obedit ordinat hoīem ad ꝓximū. inqͣtū ē opus caritatis ordinat ad hec oīa. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉ ꝙ neqꝫ ē p̄ceptū prime tabule neqꝫ ſcd̓e: pꝫrn̄ſio ex dictis. lꝫ nō ſit actꝰ ꝓprius et prīcipalis alicuiusp̄cepti decalogi: tn̄ reducit̉ quodāmō ex ꝯſequēti ad p̄ceptū de ſct̄ificatōne ſabbati et etiā ad aliud: ẜm diuerſoseiꝰ actꝰ p̄tactos. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉ ꝙ aliqͦ tꝑe nō fuitneceſſe filijs dei et eccl̓ie ieiunare ⁊cͣ. pōt dici ꝙ hͦ intelligit̉ de ieiunio meroris: ⁊ hͦ ſignificat̉ verbo lugēdi cū dr̄nūqd̓ pn̄t filij ſpōſi lugere. et glo. ibidē hͦ verbo lugere exprimit̉ ieiuniū qd̓ ꝑtinet ad humilitateꝫ tribulatōis. Etalia glo. Nō pn̄t ieiunio affligi dū eos oꝫ de ſpōſi pn̄tiagratulari. eMarci. ij. dicit glo. qꝛ plus ꝓfuit eiꝰ pn̄tiainētia. nō gͦ ꝯueniebat apl̓is tūc ieiunarede apl̓is em̄uit̉ qͦs vocat filios ſpōſe. ieiunare dico ieeroris: dū oportuit illos pn̄tia corꝑali ſpōſi gratulari. Ex hͦ nō ſequit̉. ꝙ non ē precepti. cum ex ſpecialipriuilegio non oportuit illos ieiunare.Nebrum quintumOnſequēter querit̉ an ſit opꝰ medietatis.ꝙ ſic: videt̉. omne opꝰ virtutis .ſ. cardinal̓eopus medietatis. ieiuniū ē hmōi. qꝛ ē opltꝑantie. gͦ ⁊cͣ. ¶ Pre. oē opꝰ hn̄s medietatēet extrema ē viciū niſi ꝯſiſtat ī medietate. ieiuniū hꝫ medietatē et extrema: gͦ ⁊cͣ. Extrema em̄ ieiunij ſunt ſuꝑfluuꝫ⁊ diminutū. qͦꝝ vtrūqꝫ ē viciū. ¶ Pret̓ea. vt habet̉ a ph̓oij. ethicoꝝ. Quedā mox noīta dicūt malū. vt inuidia inuerecūdia. furtū. adulteriū et hmōi. Quedā eī ſunt in cbus ē plꝰ. minꝰ et equale. et pꝰ dicit ꝙ oī tali ē reꝑire mediū circa qd̓ ē virtꝰ. gͦ cū ieiuniū ſit de hmōi: nō de illis q̄mox noīata dicūt malū: ad hͦ ꝙ ſit bonū ſiue meritoriuꝫhꝫ īmediate ꝯſiſtē. ¶ Cōtra. nullū opꝰ medietatis ē ideꝫaput oēs vt ibidē dic̄ ph̓s. dicit eī ꝙ comedere ſex vntiaspanis ꝙͣuis ſit mediū ẜm rem inter duas ꝯmedere ⁊ decē: nō tamē oꝫ ꝙ ſit mediū cuilibꝫ homī. nec oportet ꝙ eicui paꝝ ē duas ⁊ ſuꝑfluū comedere decē: aſſignet̉ ꝓ medio comedere ſex. alicui eī eēt nimis vt dn̄anti gymnaſiorū. Ex hoc patet ꝙ nō ē idē opus medietatis apud oēs:ſꝫ ieiuniū inſtitutū ab eccl̓ia ē idem apud oēs. quia oportet ꝙ oēs teneāt horā comedēdi ſtatutā: ⁊ ꝙ oēs abſtineant a carnibus: et ꝙ omnes ſemel ꝯmedāt. gͦ nō eſt opusmedietatis. ¶ Pre. nullū opus de ſe indifferēs ē opꝰ medietatis. quia opus medietatis eſt bonum de natura ſui.ieiunium ē indifferēs nō bonum de ſui natura vel ẜm ſevt patet ꝑ auctoritatē theone quā recitat Caſſianꝰ vt ſupra tactū eſt. gͦ ⁊cͣ: ¶ Reſpōſio. ſicut habetur a ph̓o. xv.de animalibꝰ. duplex ē ſuꝑfluum in natura reꝑire. ſcꝫ ſuperfluū impuritatis vt ē ſudor. vrina et egeſtio ⁊ hmōiet ſuꝑfluum reſiduitatis vt lac et ſemen. que ꝙͣuis ſuperflua ſunt nutritiue: tameꝫ generatiue ſunt neceſſaria. vtad ꝓducēdam ꝓlem ē neceſſarium ſemen: lac v̓o ad illaꝫeducendā. duo autē ſunt media inter vltima extrema. vtpatet ꝯſideranti. quoꝝ vnum ē ſufficiētie: alterum excellētie. ſcꝫ lac et ſemen. et hoc mediū ſi ꝯꝑetur ad mediuꝫ ſufficientie ſiue neceſſitatis: tenet rōem ſuꝑfluitatis. tamerſuꝑflui reſiduitatis qd̓ purius ē ꝙͣ ſit medium neceſſitatis. Si v̓o comꝑetur ad ſuꝑfluum impuritatis. tenet rationem medij .ſ. medij excellentie. ⁊ ſic mediuꝫ hmōi vnomō tenet rōem medij. alio mō rōem ſuꝑflui. ꝯſil̓e ē ī mribꝰ reꝑire. vt ī hͦ ꝙ ē dare circa qd̓ habēt eē v̓tus ⁊ neceſſariū penes diminutū. ⁊ ſuꝑfluum et mediū. dare em̄ oīaq̄ debeo dare ē mediū ſufficiētie: ⁊ circa illud attēdit̉ largitas. diminuit̉ v̓o circa qd̓ ē auaricia ⁊ nō dae̓ ſꝫ retineq̄ debeo dare. Dare v̓o q̄ nō debeo dare: ē ſuꝑfluū reſpectu p̄dictoꝝ. ſꝫ illd̓ pt̄ intelligi duplicit̓. qꝛ p̄t eē negatidebiti vel debitū negatōis. vltimo mō ē ſenſus. dare q̄ n̄debeo dare .i. que teneor nō debeo dare. ⁊ hͦ qͣi ſuꝑfluumimpuritas circa qd̓ attēdit̉ ꝓdigalitas. primo mō eſt ſenſus dare q̄ nō debeo dare .i. qd̓ nō teneor dare niſi velimet ſi hͦ comꝑaret̉ ad mediū ſufficiētie ⁊ ad diminutū vicijtenet rōeꝫ ſuꝑflui reſiduitatis tamē. Si v̓o comꝑareturad ſuꝑfluū impuritatis: tenet rōeꝫ medij: excēllētie tamēſiue ſuꝑhabūdātie. ⁊ vtroqꝫ mō dic̄ actū virtutis: n̄ actuꝗ nccͣio ꝓcedit a v̓tute ſꝫ ſuꝑerogatōꝫ. ⁊ hͦ mō oīa oꝑa ſuꝑerogatōis ꝓcedūt a v̓tute: ⁊ ſunt oꝑa v̓tutis vel v̓tutū.ꝙͣuis vno mō teneāt rōem ſuꝑflui. alio mō rōeꝫ medij vtdictū ē: ſic virginitas. pauꝑtasaria ꝓ xp̄o: ſūt oꝑaicūt actuꝫ medietavirtutū et ſuꝑerogatōis. ⁊tis. Alio mō ſuꝑluitatis. Sic ī ꝓpoſito dicimꝰ d̓ ieiunio
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten