factioneꝫ. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝙ nullꝰ reddens decimasillas ⁊cͣ. dd̓m ꝙ reddēs decimas ſua aucͣte nō ſatiſfacit:ſꝫ ſi diſpenſatōe hn̄tis pt̄ateꝫ clauiū iniūgētis ſolutōeꝫ decimaꝝ in ſatiſfactōꝫ exeꝗtur qd̓ ē ſibi iniunctū: ⁊ illa ītentione qͣ eſt iniūctuꝫ fatiſfacit. ⁊ intendo de decimis tꝑm. etforte de alijs ē ſil̓r. Cuꝫ gͦ dic nullꝰ ſoluēs decimas ſatiſſacit. pōt dici ꝙ hec eſt vera inꝙͣtum ſoluit vt decimas: ſꝫ inꝙͣtum diſpenſatōe ⁊ ordinarij iniūctōe. cuiꝰ ē de talibꝰ ordinare ſoluit vt ſatiſfaciat nō ē vera: īmo ſic ſoluēs ſatiſfacit. ¶ Ad illud qd̓ obr̄. ꝙ ieiuniuꝫ ſtatutū ab eccīa nō eſtvolūtariū. qꝛ eiꝰ oppoſitū eſt trāſgreſſio. pōt dici vel qꝛ ꝓpoſitum eſt dictatū a nat̉a ſiue p̄ceptuꝫ nature: vel qꝛ eſt p̄ceptum diſcipline. Si oppoſitū alicuiꝰ eſſꝫ trāſgreſſio. qꝛ propoſitū eius eſſet p̄ceptū nat̉e. ſiue dictatū a nat̉a. tunc bn̄ſeq̄ret̉. oppoſitū hmōi ē trāſgreſſio: gͦ ꝓpoſitū nō eſt volūtarium. qꝛ voluntariū ſumit̉ in argumēto ẜm ꝙ voluntarium diuidit ꝯtra nat̉ale: ſꝫ oppoſitū ieiunij iniucti eſt tranſgreſſio: qꝛ ieiuniū tale ē p̄ceptū diſcipline. et ꝓpter hͦ nō ſequit̉: eius oppoſitū ē tranſgreſſio: gͦ hoc nō ē voluntariuꝫ.hoc argumentū explanabit̉ infra vbi determīat̉. vtruꝫ ieiuniū ſit nccͣium vel voluntariū. ¶ Ad illud qd̓ obr̄ ꝑ illd̓Leuitici. pͥmogenita q̄ ad deū ꝑtinent nemo ſct̄ificare poterit ⁊cͣ. dicūt quidā ꝙ nō eſt ſil̓e de voto ⁊ ſatiſfactōne: qꝛvotū opponit̉ eī qd̓ ꝗs tenet̉ ex debito p̄cepti diſcipline. etſi nō nat̉e. Pre. ē votū nccītatis: ⁊ votū volūtatis. ad primū quiſqꝫ ſe obligat ꝑ baptiſmū ꝙͣuis al̓s teneret̉. De ſecundo gͦ nō de pͥmo veꝝ ē ꝙ nullꝰ vouet qd̓ dꝫ: ſꝫ ſine p̄iudicio dico. ꝙ voto qͦ obligat̉ ꝗs debito p̄cepti diſcipline:pōt ꝗs ſatiſface̓ diſpenſatōe hn̄tis vſus clauiū in caſu. verbigr̄a. ſi aliꝗs eſſet voto obligatꝰ ad ieiuniuꝫ valde grauqd̓ nō modica difficultate poſſet ſolue̓. et caſu aliqͦ attīgeret ꝙ illi eidē ex cauſa aliqͣ deberet iniūgi pnīa gͣuis: benelice̓t ei ſatiſface̓ ieiunio cui erat aſtrictꝰ voto diſpenſatōneillꝰ cuiꝰ aucͣte illi iniūgenda eēt pnīa ſatiſfactoria. ſi iniungeret illi ꝑtem illiꝰ ieiunij ad qd̓ voto ſe aſtrinxerat.Articulus quartusOnſeq̄nter querit̉ de ieiunio aſſumpto. vtrumfactū in caritate ſit ſatiſfactoriū. Ꝙ ſic: vidr̄.qꝛ rōne qͣ eſt penale ī caritate nō ſuſtinet ſecuꝫculpam. ⁊ rōne qͣ eſt penale in caritate delet penā: gͦ in tali ieiunio ſunt duo q̄ ad ſatiſfactōeꝫ exigunt̉ et etiā ſufficiunt .ſ. ſuſtinentia pene et caritas: gͦ ⁊cͣ. ¶ Pre. iſte ieiunāsieiunio aſſūpto punit̉ tl̓i ieiunio n̄ fruſtra. exqͦ hͦ ieiuniūexercetur in caritate. exquo gͦ non ꝯſurgit duplex tribulatio. vt habet̉ Naum pͥmo. alia littera. non iudicat deꝰ bisinidipſum. relinꝗtur ꝙ iſtud eſt ſatiſfactoriū: qꝛ reddit ieiunantē indignū pena debita: gͦ ⁊cͣ. ¶ Pret̉. nihil eſt ſatiſfactoriū vel meritoriū niſi voluntariū. vnde om̄e qd̓ eſt ſatiſfactoriū vel meritoriū eſt voluntariū: ſed ieiuniū aſſumptum ꝯcernit voluntariū. nihil em̄ aſſumitur ſic niſi ſit voluntariū: ergo cum voluntariū in caritate exercituꝫ: et afflictiuū. ⁊ intentōne ordinata informatū. poſito ꝙ fiat intentōne ſatiſfaciendi deo ⁊ eccl̓ie. non videt̉ ꝙ aliquid deficiat qd̓ reꝗͥritur ad ſatiſfactōeꝫ. ¶ Pre. magis eſt mereri vitam eternā ꝙͣ pene dimiſſionē. ſed ieiuniū voluntariūfactū in caritate meret̉ vitā eternā: gͦ cum ieiuniuꝫ aſſumptum eſt afflictiuū. ⁊ ita de genere oꝑis ſatiſfactorij: vidr̄ꝙ ſit ſatiſfactoriū. ¶ Pre. tale ieiuniū eſt meritorium viteeterne: ſed vita eterna non pōt mereri niſi omnis pena dimiſſa ſit: gͦ meritoriū dimiſſionis pene. gͦ tale ē ſatiſfactorium: gͦ ⁊cͣ ¶ Contra. ordine nat̉ali ꝯtritio p̄cedit cōfeſſionem. ⁊ hec duo ſatiſfactōem: nō eſſet ꝯtritio ſufficiens. niſiſequeret̉ ꝯfeſſio in ꝓpoſito vel in re: gͦ nec ſatiſfactio. ſꝫ ieiunium aſſumptū nō eſt ordinatū ad ꝯfeſſionem: gͦ non eſt ſatiſfactoriū. ¶ Pre. ſatiſfactio fit mediantibꝰ clauibus. ieirnium aſſumptum nō reſpicit claues: gͦ ⁊cͣ. ¶ Pre. nullꝰ eſtvel eſſe debet iudex ſuipſius. gͦ aſſumpto iudicio ſuipſiusſiue a ſeipſo nullus ſatiſfacit: cum illud qd̓ facit nō fit iudicio recto nec debito: ſed in ieiunio voluntarie aſſumptoeſt aliquis iudex ſuipſius: ergo ⁊cͣ. ¶ Rn̄. poteſt dici ꝙieiunium aſſumptum in caritate factum: ⁊ ſi non ſit ſatiſfactorium ſacramentaliter: tamen eſt ſatiſfactoriuꝫ realit̓adminus in caſu. ſcꝫ precedente ꝯtritōne et ꝯfeſſione. noniniuncta ſcꝫ ſatiſfactōne ex aliqua cauſa. vel ex indiſcretione ſacerdotis vel negligentia vel incuria. ¶ Ad illud qd̓primo obijcit̉. ꝙ ieiuniū aſſumptū non eſt ordinatū ad cōfeſſionem. gͦ ⁊cͣ. pōt dici ꝙ īmo ẜm ꝙ eſt ſatiſfactorium. ꝗaad hoc ꝙ ſit ſatiſfactoriū ſupponimus ꝙ eſt ordinatum adꝯfeſſionem ⁊ ꝯtritōnem. ſi pōt haberi facultas cōfeſſoris.ſi em̄ negligat̉ vel ꝯtemnatur ꝯfeſſio: nunꝙͣ erit ieiuniū aſſumptum ſatiſfactoriū. ¶ Hic aūt notandum eſt. ꝙ cōfeſſionem ſacr̄alem ſequit̉ rite ſatiſfactio ſacr̄alis. tamen ſatiſfactio realis qn̄qꝫ ſequit̉ ſacr̄alem ꝯfeſſionem. vt in cāup̄tacto. ⁊ realis ſatiſfactio qn̄ ſequitur ꝯfeſſioneꝫ habitualem: vtpote qn̄ abſente ſacerdote manet peccator in ꝓpoſito ꝯfitendi ſacerdoti qn̄ aderit copia ſacerdotis. qn̄qꝫ cōfeſſionem ſacr̄alem que actu fit ſacerdoti. qn̄ ergo ꝗs voluntarie aſſumit ieiunium ſibi non habita ſacerdotis copia: illud ieiuniū non eſt ſolum meritoriū: ſed ſatiſfactorum in foro dei: qn̄ autē aſſumit̉ copia habita ſacerdotis.⁊ in tali caſu ponit̉ queſtio nr̄a: adhuc eſt ſatiſfactoriū inforo dei realiter: ⁊ ſi non ſacr̄aliter. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉.ꝙ ſatiſfactio dependet a clauibꝰ ⁊cͣ. pōt dici ꝙ ieiuniū aſſumptum quodāmodo dependet a clauibꝰ. quia ꝙͣtum adhoc qd̓ p̄ſupponit: ordinat̉ ad ꝯtritōnem ⁊ ꝯfeſſionem. preterea adhuc ꝗa ieiuniū aſſumptū oꝑatur ẜm fidem clauium. ¶ Ad illud qd̓ ſequit̉. ꝙ nullus eſt iudex ſuipſius ⁊cͣ.pōt dici ꝙ verū eſt ꝑ ſe loquēdo. ſcꝫ ẜm eandeꝫ rōnem. ſedẜm aliam ⁊ aliā rōneꝫ pōt ꝗs eſſe iudex ſuipſius. Hoc pꝫex glo. j. Corin. xj. ſuꝑ illud. Si noſmetipſos diiudicaremus nō vtiqꝫ diiudicaremur ⁊cͣ. que eſt. verſet̉ an̄ oculosimago iudicij futuri: ⁊ aſcendat homo aduerſus ſe tribunal. atqꝫ ꝯſtituto in corde ſuo iudicio: aſſit accuſatrix cogitatio ⁊ teſtis ꝯſcientia. ⁊ carnifex timor. inde quidē ſanguis anime ꝯfitentis ꝑ lacrimas ꝓfluat. poſtremo talisſententia ꝓferat̉: vt ſe indignū homo indicet ꝑticipationecorꝑis ⁊ ſanguinis dn̄i ⁊cͣ. verba ſunt Aug.Articulus quintusOnſeq̄nter querit̉ de ꝯꝑatione hoꝝ adinuiceꝫEt querit̉ qd̓ hoꝝ eſt magis ſatiſfactoriū? Et¶ videt̉ ꝙ ieiuniuꝫ aſſumptū ſic: vnūquodqꝫ opquanto minus debitū tanto magis gratum: ſed ieiuniumaſſumptum eſt hmōi reſpectu alioꝝ: gͦ eſt magis gratuꝫ ⁊magis recōciliatiuum. ¶ Pre. om̄e meritoriū ſiue ſatiſfactoriū eſt voluntariū. qꝛ oportet ꝙ illud qd̓ eſt tale ꝙ a voluntate ꝓcedat. ⁊ magis voluntariū magis ē ſatiſfactoriū⁊ minꝰ volūtariū minꝰ: ſed inter iſta ieiuniuꝫ aſſumptumvidetur magis voluntariuꝫ. ergo ⁊cͣ ¶ Contra. j. li. Curdeꝰ hō. v. c. om̄is faciēs volūtarie illud ad qd̓ tenet̉: magmeret̉ ꝙͣ ſi nō teneret̉: gͦ indictū ieiuniū et etiam iniuncimagis eſt ſatiſfactoriū ꝙͣ voluntariū tm̄. Auctoritas anẜ.hec eſt. Eſt neceſſitas qua maior bn̄ficiorum gratia debet̉cum em̄ aliquid in neceſſitate ſui ſubiacet benefacit inuitus: aut nulla aut mīor debet̉ ei gr̄a. cum v̓o ip̄e ſponte ſenccītati bn̄faciendi ſubdit. nec inuitꝰ iaꝫ ſuſtinet: tunc maiorē bn̄ficij gr̄am meret̉. nō em̄ hec dicēda ē neceſſitas ſedgratia. quia nullo cogente illam ſuſcepit aut ſeruat ſed gͣtis. Nam ſi quid hodie ſponte ꝓmittis cras te datuꝝ: eadem cras voluntate das: ꝙͣuis neceſſe ſit cras te redde̓ ꝓmiſſum ſi potes: aut mentiri. non tn̄ minꝰ tibi dꝫ ille ꝓ impenſo bn̄ficio cui das. ſi nō ꝓmiſiſſes: qm̄ te debitore antetp̄s datōnis illi facere nō es coactꝰ. Tale eſt em̄ cuꝫ quisſct̄e ꝯuerſatōnis ſponte vouet ꝓpoſitum. ꝙͣuis nanqꝫ ẜuare illud neceſſitate debeat ne dānatōneꝫ incurrat. ⁊ licꝫ cōgi poſſet ſeruare ſi nolit. ſi tamen non inuitus ẜuat quodpouit: non minus ſed magis eſt deo gratus ꝙͣ ſi nō vouiſſet. qm̄ non ſolum ꝯmunem vitam. ſed et rei licentiaꝫ ſibiꝓpter deum abnegauit. nec ſancte viuere dicendus eſt neceſſitate: ſed eadē libertate qͣ vouit. ¶ Pre. bono ſimpl̓r opponit̉ malū ſimpl̓r. bono in gene̓ malum in gene̓. bono ex
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten