Que ſtioplex or̄o. ſupplicatioſtulatio: ⁊ inſinuatio. In ſola poſtulatōne eſt poſtulardū terminꝰ: nō in ſupplicatōne nein inſinuatōe. ¶ Ad aliud qd̓ obijcit̉. ꝙ ſine petitōne alipōt eē aſcēſus intellectꝰ ad deū ⁊cͣ. pōt dici. ꝙ cū dr̄. Oīaſcēſus nōcūqꝫ mō: ſꝫ aſcēſus ad aeſt aſcēſus ⁊cͣ. ſuiqd̓ impetrandū. ¶ Ad illd̓ qd̓ obr̄. ꝙ intellectꝰ nō aſcēdit⁊cͣ. pōt dici ꝙ vt tactū eſt. in or̄oe ſūt duo ꝯſiderāda. miſeria hūane ꝯditōis reꝑanda: ⁊ dīnā miſcd̓ia reꝑās. hec diſtant abinuicē. vn̄ vnuꝫ eſt in imo: aliud ē in ſūmo. qn̄ igit̉ſct̄i orāt. eſt aſcēſus intellectꝰ in illis ī hac duplici ꝯſideratōne. Un̄ fit aſcēſus in ꝯſideratione hūane miſerie q̄ eſt inimo: ad diuinā miſcd̓iaꝫ q̄ eſt ī ſummo. ¶ Ad illd̓ qd̓ obr̄ꝙ hec nō differt ab illa. Or̄o eſt inuiſibiliū rerū ⁊cͣ. pt̄ dici ꝙ īmo. Inꝗſitio eī ẜm ꝙ h̓ ſumit̉ dicit actū petēdi. ꝓutdetermīat̉ petēdū ẜm veritatis ꝯditōneꝫ. vel pōt dici vt taciū eſt. ꝙ inꝗſitio ⁊cͣ. dicit actū intellectꝰ ſpeculatiui: ꝙ dr̄aſcēſus intellectꝰ ⁊cͣ. dic actū practici. vel pōt dici ꝙ aſcenſus intellectꝰ ẜm qd̓ dr̄. ꝙ or̄o eſt aſcēſus talis. nō dicit inſitioneꝫ ſꝫ eleuatōeꝫ eo mō quo tactū eſt: inꝗſitō dīc inuetōneꝫ ad impetrādū. hec planiꝰ infra apparebūt ⁊ paArticulus terciusnſeq̄nter q̄rit̉ de hac diffinitōe aug. Or̄o eſtiꝰ affectꝰ mētis in deū directꝰ ſic. In omī actuē piꝰ affectꝰ in deū directꝰ. Spes eī erigit ſic dīc Aug.affectꝰ ⁊cͣ. nō ꝯuenit or̄oni: gͦ diffinitō male aſſignat̉.¶ Pre. ex ꝯſideratōe dīne bonitatis dirigit̉ affectꝰ nr̄ ī deū⁊ pie ſi ex caritate ꝓcedat. nec tn̄ iſta directio ē or̄o. qꝛ tūcq̄libet inclinatō affectꝰ ad deū ex feruore caritatis or̄o pōtdici. qd̓ nō ꝯuenit. ¶ Pre. oīs notificatio dꝫ dari ꝑ ꝓpriaſꝫ piꝰ affectꝰ nō eſt ſolū or̄ois. īmo oīs v̓tutis: gͦ incōueniēt̓or̄o ꝑ illud diffinit̉. ¶ Pre. nll̓m accidētale poni dꝫ ī diffitōne alicꝰ. ſꝫ pietas accidit or̄oni: qꝛ ē vna de qͣtuor additionibꝰ or̄oisficacis q̄ ſūt. pie: ꝓ ſe: ꝑſeuerant̉: ad ſaluteꝫ¶ Pre. cū iſte qͣtuor ꝯditōes ſūt or̄ois: gͦ eq̄ dꝫ ꝑ vnā ſic̄ ꝑalterā diffiniri. Cū igit̉ in iſta ſola diffinitōe vna ſola ponat̉ .ſ. pie: vr̄ diffinito diminutare. ſic̄ dīc Hug. de d̓tute orādi. ex ꝯſideratōe dīne miſcd̓ie ſiue boītatis dirigit̉irigit̉ in deū ꝑ oratōeꝫs. ſiue bonꝰ: igit̉ cubeāt et notificatōnibꝰ ſuis. deberetdirectꝰ in miſcd̓iam dei.pete̓ ē ex caritate petere q̄ inem. vn̄ vbi eſt actꝰ ſpei: eſt affectꝰ met ex caritatein deū directꝰ. cūes ſit ipſiꝰffectꝰ. Ex hoc ſequit̉ hͦ inſꝑare eſt orare. ⁊ ꝙ nō ſit or̄o: niſi ex vel ī caritate. ¶ Rn̄. ꝙ hec diffinitō dat̉ ex relatōe or̄ois ad potentias aīe. ¶ Ad illud qͦ petit̉ ꝗ eſtfectꝰ in deū directꝰ. dune ad hͦ ꝙ ꝯplete dirigat̉ ī deobꝰ aūt inget affectꝰ in qͣideratōe ꝓprie miſerie et dine clemētie. vn̄ hug.naͣ ad orādū negr̄a ſit hīc ſua neceſſitate compellit̉ ne tepide oret: ⁊ diffidēs illinc dei pietate ꝓuocaturIllis duabꝰ alis or̄o ſb̓leuat̉. qꝛ dū mēs alterna hoꝝ cōſideuotōeꝫ inceſſant̉ excitat: qͦdā deſiderij ſpūalis īpetu ſurſū leuata volat. ⁊ ſeꝗtur. neceſſe ē gͦ. vt ſi prudenter ⁊ vtilit̓ deū orare velimꝰ: iugi meditatiōe aīm nr̄mexerceamꝰ. ⁊ in ꝯſideratōe miſerie nr̄e diſcamꝰ qd̓ nob̓ neceſſe eſt pete̓: ⁊ in ꝯſideratōe miſcd̓ie dei nr̄i qͦ deſiderio debeamꝰ poſtulare. Meditatō igit̉ parit ſcīaꝫ. ſcīa deuotōꝫdeuoto or̄oeꝫ. Deuotō igit̉ ē ꝯuerſio in deū pio ⁊ huīli affectu. huīlis ē em̄ ex ꝯſideratōe infirmitatis ſue: piꝰ ex ꝯſideratōe dīne clemētie. hec ī ſe tres p̄ncipales v̓tutes hꝫ. fidem ſpē ⁊ caritatē. neqꝫ em̄ hō ꝑ deuotōeꝫ ſe ad deum conuerieret: niſi ⁊ crederet ſe ſaluari poſſe: ⁊ ſperaret euꝫ miſereri velle. Poſtremo niſi eū pluſꝙͣ mala ſua diligeret neuaꝙͣ illa mala fugiēs refugiū ſibi in ip̄o eligeret. Creditgͦ ſperat. ⁊ diligit. Credit potentiā: ſperat miſericordiam:amat cuſtodiā. Nihil gͦ aliud ē or̄o ꝙͣ mētis deuotō .i. conuerſio in deū ꝑ piū et humilē affectum. fide ſpe et caritateſubnixa. hec Hug. Patei igit̉ ex dictis ꝙ ex ꝯſideratōne.lxxxviij.prie miſerie et diuine clementie ſurgit in nob̓ piꝰ ⁊ humiis affectꝰ. humiliꝑationeꝫ ad nr̄am miſeriaꝫ: piꝰ addei clementiā. et hͦ ſic̄ ibi apparet fide ſie ⁊ caritate imperante. ꝯgrue gͦ hec eſt or̄o pius mentis affectꝰ in deuꝫ directus. ⁊ qͣre piꝰ iam apparet: ꝗa cōſurgit ex ꝯſideratōne diuine clemētie. credendo potentiā: ſperando miſcd̓iaꝫ. ⁊ diligendo cuſtonō q̄rit̉ ꝯͣ hāc diffiniAd illd̓tōneꝫ pt̄ dici. qꝙ pietas vno mō dr̄ cultꝰ dei. alio mō virtꝰqhō pie mouet̉tͦ circa exn̄tes in defectu. ſiue in miſeria. augͦ piꝰ affectus et ꝓut ꝑ hoc dicit̉ pius: notatur diſpoſiffectꝰ circa cultū diuinū. et ꝓut dicit diſpoſitōneꝫ affectus circa indigentiā alicuiꝰ. ſumit̉ igit̉ pius in diffinitōeiaꝫ dicta ſcd̓o mō: ſcꝫ ẜm ꝙ dīc diſpoſitōeꝫ affectꝰ in ꝯuerſione ad deum. ꝓ miſerie releuatōe obtinēda. ¶ Pre. ꝙ dico piꝰ pōt dice̓ diſpoſitōneꝫ affectꝰ formatam caritateꝫ velnō formatā. vn̄ ſumit̉ general̓r ꝓut ꝯſideratur in generalitate quadā ꝑ abſtractōneꝫ a tali mō et tali. et ſic patꝫ ꝙaliter eſt de actu ſpei et affectus exn̄tis in caritate ꝓut ſūtin directōne ad deū ꝙͣ in oratōe: qꝛ directio affectꝰ in or̄one ē ad aliqd̓ obtinenduꝫ: directō affectꝰ in ſpe ē magis adinherētia cū ſumma maieſtate. directō caritatis cū ſūmabonitate. vn̄ differēs ē directio hinc ⁊ inde. ¶ Ex his patꝫrn̄ſio ad ſcd̓m q̄ſitū. qꝛ differēs directio ẜm qd̓ ē oratōis.⁊ ẜm qd̓ eſt affectꝰ ſpei ⁊ caritatis. Preterea fortaſſis ſumit̉ pius coīter ꝓut dicit diſpoſitōeꝫ affectꝰ. ⁊ ꝙͣtuꝫ ad eaīſpectāt ad cultū dei: eo mō quo pſalmi ⁊ or̄ones eccleſieid cultū dei ſpectāt. et ꝓut dicit diſpoſitōeꝫ affectus ex cōuerſione ad defectū vel indigentiā releuandaꝫ ex efficaciaor̄onis. ⁊ ſic actꝰ ſpei vel caritatis nō ſūt ipſiꝰ affectꝰ ſic diſpoſiti. dico vt eliciti: lꝫ forte vt imꝑati. ¶ Ad illud qd̓ obiypius affectus eſt oīs v̓tutis ⁊cͣ. pōt dici ꝙ pius affectꝰn̄ deū directꝰ ad aliꝗd impetranduꝫ. ẜm ꝙ affectꝰ pius adhoc dirigit̉ eſt or̄ois ꝓpriꝰ. Pre. pius ẜm qd̓ dicit vnā cōditōeꝫ qͣ facit or̄onem efficacidicit diſpoſitōeꝫ formatamcaritate. ẜm ꝙ ponit̉ in diſitōne or̄onis dic diſpoſitōeꝫcoīter ſumpta. ſiue ſit formata ſiue informis. Un̄ ſub aliarōne ꝯſiderataIel pōt dici. ꝓut dicit̉. ꝙ qͣlit̉ hic ⁊cͣ.tuor attēdc intelligit̉ de or̄one ſatiſfactoriptā. Uel pt̄ dici ꝙ ē qd̓n̄ deū nō cā impetrādi hoc vl̓dam genꝰendi deo. Eſt aliud qd̓ ē cā impetranillud: ſedfficaciā gͦ or̄onis ſcd̓o mō ſumpta reꝗꝯditōnes .ſ. pie: ꝑſeueranter ⁊cͣ. nō autē adpͥmo mō ſumpta. ſꝫ ẜm ꝙ dr̄ ꝯratō coīter ad or̄oeꝫ ſic ſumptam: ⁊ ſic ſumptū et ſic. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝙ accidentale in diffinitione nō dꝫ poni ⁊cͣ. dd̓m ꝙ pius ẜm ꝙ dicitvnā de qͣtuoitōnibꝰ q̄ faciūt oratōeꝫ efficacē. non ponitur in diffitōe or̄onis. vt ex dictis pꝫ. Un̄ nō ponit̉ vt ēilli accidētale. ⁊ ex hͦ pꝫ rn̄ſio ad aliud qd̓ ſeꝗtur. ¶ Ad illud qd̓ obr̄. ꝙ deberet dici ꝙ ē affectꝰ directꝰ in miſcd̓iaꝫ etbonitatē dei ⁊cͣ. dd̓m ꝙ ſicut vult Hug. ꝙ ab orante nō ſolum petitur ſuppleri defectꝰ: ſed etiā a ſapiēte et potēte. ꝗavt dicit Hug. hō ad deū ſe nō ꝯuerteret ꝑ oratōneꝫ: niſi ſecredē̓t a deo ſaluari poſſe: et ſparet eū miſereri velle. Poſtremo niſi eū plꝰ ꝙͣ ſua mala dilige̓t: nequaꝙͣ illa fugiensrefugiū ſibi in ip̄o eligeret. Credit gͦ ⁊ ſperat ⁊ diligit. credit potentiā: ſꝑat miſcd̓iaꝫ: diligit ſiue amat cuſtodiā. cūigit̉ hoc noīe deꝰ dent̉ intelligi tria p̄dicta ſufficiēter. ſicutdic̄ Dam̄. j. li. c. xij. vbi on̄dit. ꝙprimū locum de deo tenethoc nomē ꝗ eſt ſecundū hoc notmē deꝰ qd̓ dicit̉ a theos qd̓eſt fouere diuerſa. vel a thetim qd̓ eſt ardēs. deus eī igniseſt ꝯſumens oēꝫ maliciā. vel a theaſte qd̓ eſt vide̓ oīa. eccetria p̄dicta. pꝫ ꝙ ꝑfectiꝰ et ꝓprius dicit̉ oīno dirigi in deuꝫꝙͣ in ſummā bonitatē vel hmōi. qꝛ gͦ in or̄one nō petit̉ ſolūmodo ſupplementū defectꝰ boni ſꝫ veri ⁊ ardui: nec ſolū ꝯſiderat adorātē dīna bonitas qͣ vult ſubuenire. vel ſapiētiaqͣ cognoſcit̉ ꝗd ab eo petit̉. vel pt̄as quā pōt ſupplere. propriꝰ et ꝯuenientiꝰ exprimit̉ directō affectꝰ in deum ꝙͣ in potentē vel ſapientē vel bonū. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. ꝙ pietasaccidit or̄oni ⁊cͣ. dicēdū ꝙ hoc nō eſt veꝝ: ſꝫ vt ex dictis pꝫſuā ſortit̉ appropriatōeꝫ ẜm qd̓ ponit̉ in diffinitōe or̄onis
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten