Druckschrift 
4 (1482) In hac quarta pte summe Alexandri
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

QueſtioAlij dicūt valꝫ ad tolerabiliorē dānatōꝫ ex ꝯn̄ti qꝛ īpediūt culpā factā aggͣuati. qꝛ retrahūt a lapſu ī freq̄ntiā. .n. peccātpct̄i: ab intēſiōe libidīs peccādi ꝯtēpqꝫ exercēt ſe ī oꝑbꝰ boſic̄ ille exex tāta libidīeo tenēda: hac tenēdū ē. valꝫ adercet ſe. Hec attolerabiliorē dānatōꝫ ꝙͣtū ad vermē: qꝛ minꝰ cruciabit̉mīorē hēbit remorſū ꝙͣ ſi oꝑa hꝰōi oīno neglexiſſꝫ. Adilld̓ qd̓ obijcit̉ pͥmo. diminuūt culpā pꝫ rn̄ſio: ꝗadiminuūt penā debet̉ pct̄o ꝯmiſſo: ſꝫ illā debēt̉ ſi oꝑahmōi feciſſet. Creuiſſet .n. pct̄m ex mora pena eternaſil̓r: ſi ceſſaſſꝫ a hoīs oꝑbꝰ. Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. oꝑahmōi ml̓tiplicata poſſent penā qͣntū ad intēſiōꝫ oīno diminuere ⁊c. dd̓ꝫ hec ꝓcedit ac ſi pone̓t̉ diminueret̉ de pena debita pct̄o ꝯmiſſo. poīt̉: ſꝫ diminuit̉ depena deberet̉ ex creſcētia culpe ſi oꝑa hmōi fierent.Ad qd̓ obijcit̉. ſuffragia eccīe ꝓſunt dānatis ⁊cͣ.dd̓m ex ſeꝗt̉. oꝑa facta ī mortali ꝓſunt: quiaſuffragia ꝓſunt intelligit̉ directe ſe. oꝑa at̄ hmōiſunt indirecte ex ꝯn̄ti: vt ex dictis pꝫ. vt ſit aliꝗd differētie: oꝑa facta ī mortali valēt ad diminutiōeꝫ pene et̓nequā incurriſſꝫ ſi hmōi oꝑa neglexiſſet. ad diminutōnēpene debet̉ culpe ꝯmiſſe. iuxͣ iſtā drn̄tiā inducte ſuntdrn̄tes rōnes ad ꝑtes diuerſas ad hmōi. tn̄ valēt ad diminutōꝫ pene et̓ne eo qͦt ē: ſꝫ ad dilatōꝫ pene tꝑalis. ſic̄ pꝫ. iij. Reḡ. xxj. de Acbi legit̉. Nōne vidiſtiAchab hūiliscorā me. qꝛ igit̉ hūiliatꝰ ē mei: inducam malū in diNembrū quartūEꝗt̉ vtꝝ ſatiſfactō vniꝰ facta alio ē invita mortali: valeat illi. ſic: vidr̄.vnꝰ p̄t ſatiſface̓ alio exn̄ti ī purgatorio. vtpote ſi iniūctū ſit alicui tantā faciat elemoſina: morte p̄uētꝰ adimple̓ p̄t: int̓ueniēte negligētia aliqͣ. de dīna boītate p̄ſumēdū ē: ſi aliꝰ faciat eaillo: abſolutꝰ ē a debito illo. Uel ſi ſit illi iniūcta pn̄īavltra mare: ī caſu aliꝰ faciat illo. ſꝫ exn̄tes ī purgatorio ſunt ita eēntial̓r de foro militātis eccīe ſic̄ exn̄tesin vita mortali. hi pn̄t ſatiſface̓ exn̄tibꝰ ī purgatorio ſunt qͣi de alio foro: multo fortiꝰ videt̉ vnꝰ p̄t ſatiſface̓ alio. ſi ſint de eodē foro .ſ. eccīe militatis. Ad hocvnꝰ p̄t ſatiſface̓ debito alteriꝰ ſi ſit et de alio foro: videt̉ illd̓. ij. Mach̓. xij. vbi legit̉ Iudas miſit hieroſolimāduodecī milia dragmas argēti offerri ea ibi pct̄is mortuoꝝ. iuſte religioſe cogitans ⁊cͣ. Itē int̓ illos ſuntde eccīa militāte vnꝰ impetrat alij grām adminꝰ pͥmā: vtdicūt. vn̄ ſuꝑ illd̓ math̓. ix. vidēs ih̓s fidē illoꝝ dixit ꝑalitico. ꝯfide fili remittūt̉ tibi pct̄a tua. vbi dic̄ glo. quātūvalet apd̓ deū fides ꝓpria: apd̓ quē ſic valet aliena. ſꝫ magis ē impetrare alicui grām pͥmā ꝙͣ ſatiſface̓ eo qͣntumud penā debitā. ita vt priꝰ. Itē in colligatōe mēbroꝝnat̉aliū qn̄ vnū mēbrū ſuffic̄ exeꝗ officiū ſibi indituꝫ anat̉a: alid̓ ſatiſfac̄ eo. ſiue illd̓ reꝑādo influētiā virtutis. ſic̄ accidit qn̄ tm̄ vnū mēbrū ē ꝑaliticū. vel exequendoofficiū ſuū ſi ſit fatigatū vel ſopituꝫ. ſil̓r videt̉ de mēbrisſpūali vincl̓o ī corꝑe eccīe colligatis. Itē hr̄ plāe vlt̄.Iob oraſſet ipſe amicis ſuis: dn̄s qͦꝫ ꝯuerſus eſt adpnīaꝫ. Itē Gal̓. vj. dr̄. alt̓ alteriꝰ onera portate. vbi īſinuat̉ lex xp̄i reqͥrit vnꝰ alteriꝰ onꝰ portet: det̓minato de vel de illo on. ex videt̉ indrn̄t̉ one qͦcūqꝫpoſſit intelligi. ita de onere ſatiſfactiōis. Cōtͣ. Gal̓.vj. Unuſꝗſqꝫ onꝰ ſuū portabit .i. penā pct̄o ſuo. exvidet̉ ncc̄e ſit vnuſꝗſqꝫ onꝰ debitū ꝓprio pct̄o ſuſtineat: ita onꝰ ſatiſfactōis de ꝓprio pct̄o. Itē culpa vniꝰ ī hmōi ē alteriꝰ: ſil̓r nec reatꝰ. ſil̓r videt̉ ſatiſfactōvniꝰ p̄t alteriꝰ: ita nullꝰ p̄t ſatiſface̓ niſi pro ſe. ſedactor culpe debꝫ actor ſatiſfactiōis. Itē nullꝰ ē reusalicꝰ culpe niſi fuerit actor alicꝰ culpe. ſi culpa tenꝫ ſuūnpietas impij ſuꝑ ip̄m erit Ezech̓. xviij. nullus ſatiſfac̄ reatu culpe niſi ſit actor eiuſdē. Itē nuligare ad penā pct̄i actual̓. dico ſimpl̓r nec obli.lxxxv.gaē aliū a pena pct̄i hmōi. nec ſatiſfacē alio. Rn̄ºſine p̄iudicō. vnꝰ p̄t ſatiſface̓ illo viuēte alio. in caſuſi ille dꝫ fieri ſatiſfactio impotēs ē vel ſit: dico cumaſſenſu clauiū. videt̉ mihi ſit rōni ꝯſonū vnꝰ ſatiſfaciat alio ꝓpria aucͣte: ſꝫ reqͥrat̉ aucͣtas clauis ſic ordinātis. Ad illd̓ qd̓ obijcit̉ ꝯͣ. vnuſꝗſqꝫ onꝰ ſuū portabit. ẜm p̄ciſiōe nitet̉: dꝫ intelligi ī ſtatu illo vbicoīcant̉ ſuffragia mēbroꝝ eccīe: ſic̄ ī īferno. ibi p̄ciſe vnꝰ.ꝗſqꝫ onꝰ ſuū portabit .ſ. ſine aliqͣ alleuiatōe ab alio fct̄a. at̄ reꝗrit mera dei iuſticia. Ad alia obijciūt̉ ꝯn̄t̉ p̄tdici. ē ſil̓e de culpa ſatiſfactōe. culpa .n. ē ꝯīcabil̓culpa mea ē tua. caritas at̄ ē diffuſiua ꝯīcabil̓. ſil̓roꝑa caritatis. ꝓpt̓ qd̓ lꝫ cl̓pa oꝑa culpe teneāt ſuas auctoritates p̄ciſe. n ſic ē de caritate oꝑbꝰ caritatis cuiꝰ ēopꝰ ſatiſfactōnis. ꝓpt̓ qd̓ p̄t alio ſatiſface̓ peccare. Ad qd̓ obijcit̉.llꝰ ē reꝰ culpe niſi actor. cl̓patenet ſuū actorē ⁊cͣ. dd̓m veꝝ ē ī foro mere iuſticie deialit̓ .n. ī foro iuſticie moderate dīna miſcd̓ia. In foro enīmere iuſticie impietas impij erit ſuꝑ. In foro iſto inmiſcd̓ia ſuꝑexaltat iudiciū alit̓ ē. Ad illd̓ qd̓ obijcit̉.nullꝰ p̄t obligare ad pena pct̄i actual̓ ⁊cdd̓m ſeqt̉.nullꝰ at̄ p̄t obligae̓ ad pena hmōi: qꝛ hec obligatō eſt tm̄ꝯmittētis pct̄m.eccīa at̄ deobligat mebcās ſeip̄ꝫ ad hāc penā obligatdeſcēdo illi oꝑa ſatiſfactōis ſiue ſatiſfaciēdo illo. De hac materia al̓s diffuſius tactū eſt.Nlembrū quintuꝫOnſequēt̉ q̄rit̉ de pēa iniūcta exceditdignaꝫ: an ſit adimplēda cꝰ ſit vtilitatis. ſit adimplēda: videt̉ illd̓ v̓bū dn̄i mathei. xxiij. dicūt facite at̄ faciūt ⁊cͣ. aūtmaxīe intelligēdū ē de ill̓ dicūt aucͣte clauiū. ex videt̉ ſi ſatiſfactio indicta a ſacerdote penitēti excedit cōdignā: faciēda ē. Itē et̄ videt̉ ex pnīe arbitrarie ſunt faciēde iuxͣ arbitriū ſacerdotū. vn̄ q̄cūqꝫ ſatiſfactio iniūgat̉: adimplēda ē. Itē ſuffic̄ ad ſalutē imple̓ minoreꝫꝯdigna: ſi iniūgat̉ a ſacerdote. vn̄ Auḡ. de pnīa ſac̓dotescōfitētibꝰ pn̄t ꝑce̓. ꝗbꝰ .n. remittūt: remittit deꝰ. ſuffic̄adimple̓ mīoreꝫ ꝯdigna ſi iniūgat̉. plꝰ ē at̄ dimitte de pēadebita pct̄o: ꝙͣ obligare ad maiorē ꝯdigna. Si at̄ p̄t illudqd̓ ē plꝰ: illd̓ qd̓ ē minꝰ. Et ita videt̉ penitēs teneturſatiſfactōꝫ maiorē ꝯdigna adimple̓: ſi iniūgat̉ ab habēteordinatā ptātē. Cōt. iniūcta pnīa maiore ꝯdigna: adimpleta illa portōne ꝯdigna ē: adimplet̉ ilid̓ v̓bū Luc̄.ij. Facite dignos fructꝰ pn̄īe. Ad plꝰ at obligat̉ penitēsī aliqͦ ſtatu. ſuffic̄ adimple̓ pnīaꝫ ſiue ſatiſfactiōꝫ dignāſiue debitā p̄ciſe pct̄o. Itē ptꝫ. ſi adimpleta pnīadignā decederet peītēs ſtatī euolaret. ſꝫ qn̄cūqꝫ ē ꝗs ī ſtatu ī ſi decederet ſtatī euolaret: tenet̉ ad aliqua pnīaꝫfaciēdā. ita vt priꝰ. Itē poſito aliꝗs adīpleta ſufficienti pnīa pct̄is adhuc ꝑſiſtat in oꝑbꝰ ꝯſil̓ibꝰ faciendis. nec in aliqͦ augmētet̉ caritas in eo. talis exercēdo talia oꝑa nec ꝓficit in remiſſiōe pene: neqꝫ ī augm̄to p̄rqd̓ adequat̉ radici. vt poſitū ē in nll̓o creuit. additioillius pnīe appoſita ꝯdigne in nullo ē vtilis. ſꝫ nullꝰ tenet̉ad qd̓ eſt illi oīno inutile. ⁊cͣ. Itē tunc errat clauisqn̄ iniūgit̉ ſatiſfactio maior cōdigna. ſꝫ nullꝰ tenet̉ adimplere iniūgunt̉ errante claue in iniūctōe pnīe. ergo ⁊cͣ. Rn̄deo ſine p̄iudicio melioris ſnīe. ꝙͣdiu ſit aliꝗsſimpl̓r de foro eccīe militātis: tenet̉ ad impletōꝫ pnīe ſibiiniucte a miſtro militātis eccīe. etiā ſi ſit maior cōdigna:dūmodo illi ſuppetat facultas adimplendi pnīam conuenient̓ iniūctam. dico datā acceptā: tn̄ dico ad qͣntūcūqꝫ maioreꝫ ſiue quantūcūqꝫ ſit maior ꝯdigna. Adillud qd̓ obijcit̉. impleta portōne pnīe iniūcte ē cōdigna: fecit dignos fructꝰ pnīe ⁊cͣ. dd̓m ſi forte fecerit dignos fructꝰ pnīe ꝙͣtū ad foꝝ dei: tm̄ ꝙͣtū ad foꝝ eccīeqd̓ reqͥrit̉ a penitēte. enī ſufficeret alicui ſua ſatiſfactioniſi iuuaret̉ ab eccīa. qd̓ adiutoriuꝫ meret̉ caritatemobediētiā.bicit .n. augꝰ. nemo pōt condigne penitere