Dicendū ꝙ hoc nō ſequit̉. forte tn̄ ſequeret̉ ſi ſoli eccīe fieret ſatiſfactio. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉ ꝓ alia ꝑte .ſ. ꝗa adeo nō eſt dimidia venia ſꝑanda ⁊cͣ. dd̓m ꝙ tūc veniā dimidiat̉ qn̄ vnū mortale dimittit̉ alio n̄ dimiſſo. ⁊ hͦ ē incōueniēs pone̓. ꝙ deꝰꝗ iuſtus ē pōt ꝯfederari ⁊ recōciliari homī in ſua iniuſticia ꝑmanēti: qꝛ ſic eēt illiꝰ inimicꝰ⁊ amicꝰ: aduerſariꝰ ⁊ illi placatus. nō ſic aūt ē de aliqͣntula pena tꝑali. qꝛ obligatio ad penā n̄ facit iniuſticiamin eo ꝗ vult ſoluere. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝙ tanta p̄t eſſeꝯtritio ꝙ nō eſt deo ſatiſfactio faciēda: ⁊ tn̄ eccīe. dd̓m ꝙhoc verū eſt. ideo debꝫ imponi a ſacerdote ſatiſfactō. Saūt ſacerdoti ꝯſtaret: reputaret ſibi oīno ſatiſfactū. ⁊ tūcpenā nō imponeret ſꝫ abſolutū abſolueret. nūc aūt ī alibus decipit̉. ſꝫ deceptio ē fructuoſa: qꝛ ſꝑ merita cumulātur ⁊ eccīe imponēti: ⁊ homī vlteriꝰ ſatiſfaciēti. Qn̄ eniꝫvltra debitū impēdit̉ ſatiſfactio: ī theſauris eccīe repoīt̉.¶ Ad vltimū dd̓m. ꝙ ꝯfeſſio fit homī ꝓpt̓ recōciliatōꝫ cūeccīa. ſꝫ ſatiſfactio fit in emendā illi cui principal̓r iniuriatū eſt. ſcilꝫ deoQueſtio. lxxxv. de ſatiſfactōis vtilitaOnſequenter querit̉ de fructuoſitate ſatiſfactōis. Primeigit̉ q̄rit̉. ſi tenet̉ penitēs ſatiſface ī caritate. Scd̓o. ſi in aliqͦ iterāda ē pnīa ꝯpleta. Tercio. an ſit vtil̓ ad aliqͦd facta exͣcaritatē. Quarto. an ſatiſfactio facta ꝓ alio ſit ſibi vtil̓.Quinto. an ſit alicuiꝰ vtilitatis ꝑs pene iniūcte que excedit condignaꝫ.Membrū primūIrca primū ꝓcedit̉ ſic ad ꝑteꝫ negatiuaꝫ.Illa ſola placēt deo q̄ facta ſunt ī caritate.Heb̓. xj. Sine fide impoſſibile ē place̓ deo.⁊ loꝗt̉ ibi de fide formata. qd̓ pꝫ ꝑ hͦ quodibidē ſeꝗt̉ poſt. Sancti ꝑ fidē vicerūt regna: oꝑati ſūt iuſticiā: adepti ſunt repromiſſiōes. ꝑ fidē .n. informē nullꝰadeptus ē vitā eterna ꝓmiſſaꝫ. ſꝫ nll̓a ē ſatiſfactio q̄ n̄ placet deo. gͦ nulla ē q̄ n̄ fit ī caritate. ¶ Itē ſatiſfactio eſt perquā reſtituūt̉ q̄ ſunt amiſſa ꝑ pct̄m mortale. hmōi auteꝫreſtitutio n̄ fit niſi aſſiſtēte gr̄a ⁊ caritate. ⁊ ita vt prius.¶ Itē ī ieiunijs q̄ corpꝰ penitētis macerāt offerimꝰ corꝑanr̄a deo. Sic̄ dr̄ Ro. xij. Obſecro vos ꝑ miſcd̓iam dei vtexhibeatis corꝑa vr̄a hoſtiā viuentē. ſanctā. deo placēteꝫ.rōnabile obſequiū veſtrū. gͦ ſatiſfactio dꝫ eē hoſtia viuēsſancta deo placēs. ſꝫ ſi debeat place̓: oꝑtꝫ ꝙ fiat ī caritate.¶ Itē deꝰ n̄ reſpicit quātū ſꝫ ex quāto. nō gͦ quātitatē facti ſꝫ radicis qͣntacūqꝫ. gͦ ſic ſatiſfactio n̄ reſpicit̉ a deo ſine radice .i. caritate. ¶ Itē. j. Coꝝ. xiij. Si diſtribuero incibos paupeꝝ oēs facultates meas: caritatē aūt n̄ habuero nihil mihi ꝓdeſt. ¶ Itē nullꝰ damnat̉ niſi ꝓpt̓ culpāſꝫ ꝓ culpa ꝓ qͣ ſatiſfacit ꝗs n̄ dānat̉. ſꝫ nullꝰ euadit dānatōnē niſi ſit ī caritate. gͦ nullꝰ ſatiſfacit niſi ꝗ ē ī caritate.¶ Cōtͣ. ſatiſfactō quā iniūxit eccīa totā exterior ē. gͦ n̄ exigit ad eē ſuū qd̓ ē interiꝰ .ſ. caritatē ⁊ fidē. ¶ Itē ſatiſfactio iſta q̄ iniūgit̉ a ſacerdote: ad hͦ iniūgit̉ a ſacerdote vtꝑ illā diſſoluat̉ obligatio q̄ ē ad penā in foro dei. gͦ tal̓ ſatiſfactio debꝫ eē penal̓. ⁊ qͣntomagis penal̓ tātomagis ſatiſfactio. ſꝫ magis ē penal̓ exͣ caritateꝫ. caritas .n. oīa ſuffert. gͦ magis ē ſatiſfactio exͣ caritatē ꝙͣ ī caritate. ¶ Itemcū ꝗs n̄ ꝯtritꝰ ꝯfitet̉ pct̄a ſua. ſi cras ꝯterit̉: n̄ oꝑtꝫ iteꝝ cōfiteri. valet igit̉ ꝯfeſſio facta ī mortali. ſil̓r videt̉ de ſatiſfactōe. ¶ Itē aliꝗs ꝯmiſit duo mortalia. vnū rapīe: ⁊ aliud adulterij. penitet de rapina ⁊ ꝯfitet̉ ⁊ reſtituet qd̓ rapuit: ⁊ n̄ de adulterio. Cū poſt penitet ⁊ ꝯfitet̉ adulteriūq̄rit̉ an debeat reſtituere iteꝝ qd̓ rapuit: an n. Si n̄: gͦ ſatiſfactio ī mortali valet. Si ſic: videt̉ ꝙ rapinā oꝑtꝫ ī duplū reſtitue̓. qd̓ n̄ ē veꝝ. ¶ Itē baptiſmꝰ receptꝰ ab exn̄tiin mortali: vtpote ficte accedēte. valꝫ illi qn̄ peītet d̓ mortali ⁊ recedit illa fictio. ſil̓r videt̉ de ſatiſfactōe fct̄a ī mortali ꝙ valeat qn̄ penitet de mortali. ¶ Itē actio dū fit eſt.qn̄ v̓o facta ē: ne. qpꝰ igit̉ factū ī caritate qn̄ factū ē: ē nōens ⁊ mortuū ſic̄ factū ī mortali. gͦ eqͣlis pōderis ē ſatiſfactio facta ī mortali ⁊ ī caritate. ¶ Itē date elemoſinam ⁊oīa mūda ſunt vobis Luc̄. xj. ꝯſtat ꝙ ibi loꝗt̉ d̓ pct̄oribꝰ.p̄t ſatiſface̓ ꝗs ꝑ elemoſinā ſine gr̄a. ⁊ hocip̄ꝫ hr̄ Dan̄.iij. dixit daniel nabuchodonoſor. pct̄a tua elemoſinis redime. ⁊ ꝯſtat ꝙ ille erat pct̄or magnꝰ. ¶ Itē Tren̄. iij. venatione ceper̄t me. Glo. etſi fides deeſſꝫ: pena ſatiſface̓t.ſꝫ vbi n̄ ē fides n̄ ē caritas. gͦ ⁊cͣ. ¶ Itē ad p̄ceptū diuinuꝫnō tenet̉ hō ī caritate. ſiue .n. ꝗs loco ⁊ tꝑe honorat parētes n̄ exn̄s ī caritate: vel ſabbatū obẜuat: n̄ peccat. gͦ ml̓tominꝰ tenet̉ mādatū ſacerdotis imple̓ ī caritate. ¶ Iteꝫſi tenet̉ ī caritate ſatiſfacere. cū nullꝰ ſciat: vtꝝ ſit ī caritate. nūqͣ pōt ſcire vtꝝ ſatiſfecerit. gͦ ſꝑ dꝫ ſatiſfacere. Sidicat̉ ꝙ ꝯcluſio ſit vera. gͦ ſi ſit impoſitū alicui dare cētūmarcas. nō ſufficit ſemel dare: ſꝫ oꝑtꝫ frequent̉ dare. īmoqͦuſqꝫ ꝯſtiterit ꝙ dederit ī caritate. qd̓ cōſtare nō pōt.Rn̄ſio. dici pōt ꝙ ſatiſfactio etiā quantuꝫ ē de vi noīsimportat diuinā acceptatōꝫ ⁊ recōciliatōeꝫ cū deo. ⁊ qſine gr̄a gͣtūfaciēte impoſſibile ē ꝑſonā placere deo vl̓ ēoꝑa acceptari: id̓o nec ſatiſfacere ē ſine caritate. poſſibꝰtn̄ ē quē exͣ caritatē p̄ꝑare ſe ad caritatē hn̄dā ⁊ ſatiſfactionē faciendā. ⁊ ſic dꝫ intelligi ꝯſiliū Daniel̓ datū nabuchodonoſor. vt ſcꝫ p̄ꝑaret ſe erogatōe elemoſinaꝝ ad gratiā ſuſcipiendā: qͣ ſuſcepta multiplicādo elemoſinas peccata ſua ſatiſfaciēdo redimeret. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. date elemoſinā ⁊cͣ. ſic p̄t dici. ꝙ oīa mūdat elemoſina diſponēdo ⁊ p̄ꝑando ad mūdatōꝫ. vel pōt dici ꝙ elemoſina cōmuniori mō ſumit̉ ibi ꝙͣ ẜꝫ ꝙ ē vna ꝑs ſatiſfactōis. ¶ Adilld̓ qd̓ pͥmo obijcit̉. ꝙ ſatiſfactō iniucta ē exterior ⁊cͣ. Dicendū ꝙ lꝫ ſit exterior: ſeꝗt̉ tn̄ fundam̄tū interiꝰ. qd̓ ē pͥncipal̓r deo acceptū ī ſatiſfactōne. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. ꝙmagis ē penal̓ ſatiſfactō exͣ caritatē ⁊cͣ. dd̓m ꝙ etſi opupenale reꝗͥrit̉ ī ſatiſfactōe: illd̓ tn̄ n̄ ſufficit ſine fundamēto caritatis. Sine .n. fundam̄to nihil ē acceptū deo: qꝛ ſolutio debita ſine illa: ē ſic̄ debitū ſolutū ꝑ monetā reprobā. Un̄ ſatiſfaciētibꝰ ī mortali p̄t dici illd̓ Hiere. vj. Fruſtra ꝯflauit ꝯflator .i. ſacerdos iniūgens ſatiſfactōꝫ: malicie eoꝝ n̄ ſunt ꝯſumpte. argētū reprobū vocate eos. ¶ Adhͦ qd̓ obijcit̉. ꝙ ꝯfeſſio facta ī mortali valet ⁊cͣ. dd̓m ꝙ int̓cauſas ꝓpt̓ qͣs nccͣia ē ꝯfeſſio ē vna ⁊ potiſſima: vt ꝯfeſſorſciat in qͦt ⁊ qͣntis penitēs deliq̄rit. vt ꝑ hͦ ꝯgruā ſciat apponere medicinaꝫ. qꝛ gͦ pct̄a alicꝰ pn̄t innoteſci ꝯfeſſori ſidicāt̉ exͣ caritatē: ſuffic ꝯfeſſio q̄ fct̄a ē a n̄ ꝯtrito. ꝙͣtuꝫ adhͦ n̄ oꝑtꝫ iterari ꝯfeſta ꝯtrito. ꝙͣtū aūt ad fructū ml̓tiplicē ꝗ accidit ī ꝯfeſſiōe plꝰ valet facta in caritate. vtpoteerubeſcētia q̄ ē magna ꝑs ſatiſfactōis: erubeſcētia pnīe ēmaioris fructꝰ. īmo forte nulliꝰ ē facta exͣ caritatē. nec gͦtia auget̉ nec plura ꝯmoda aſſeꝗt̉: ſic̄ ſi ꝯfeſſus eēt ī caritate. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉ de reſtitutōne rapine ī mortali⁊cͣ. dd̓m ꝙ qn̄ ꝗs rapit: deo ē iniurioſus ⁊ ꝓxīo dānoſus.vt aūt ſatiſfaciat exigūt̉ duo. reſtitutio damni ꝓxīo: ⁊ honor deo. Reſtitutio fieri pōt ī mortali: qꝛ fit immodo ꝓximo ⁊ ſoluit̉ ſufficiēt̉: lꝫ ſit ī mortali. de qͦ n̄ ꝑtinet ad ꝓximū iudicare. Sꝫ deꝰ honorari n̄ p̄t vt dꝫ: niſi ab exn̄tibꝰin caritate. nec ei ſatiſfieri ab iniuria ſibi illata. Ecc̄i. v.Nō ē ſpecioſa laus ī ore pct̄oris. pͣs. pct̄ori aūt dixit deꝰ.jͣre tu ⁊cͣ. ⁊ id̓o homī ſatiſface̓ p̄t ī moriali: ꝗ n̄ vidꝫ cor.ſꝫ deo n̄ p̄t. quē .n. honorē acceptaret deꝰ ab aliqͦ: dū maetin eiꝰ iniuria. ¶ Ad alid̓ qd̓ obijcit̉. dd̓m ꝙ n̄ ē ſil̓e in ſatiſfactōe ⁊ baptiſmo. Baptiſmꝰ .n. n̄ ē ꝓprie opꝰ baptizati ſꝫ dei. Io. j. Ip̄e ē ꝗ baptizat. Sacerdos .n. n̄ baptiꝫatniſi mīſterio: iō baptiſmꝰ n̄ ſꝑ ē opꝰ hn̄ti caritatē. iō valep̄t recipiēti ī mortali qn̄ peītet. ſic n̄ ē de ſatiſfactōe. eſt etopꝰ ip̄iꝰ penitētis. Ideo lꝫ ſatiſfactio bōa ſit: tn̄ inutil̓ eſtexn̄ti ī mortali. nec vnꝙͣ ei ꝓdeſt ad vitā eternā. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉ de glo. Tren̄. iij. Dicēlū: fides dr̄ ibi ꝯſciētia pct̄i. aliqn̄ .n. hn̄s grām ꝑ penā volūtariā ſatiſfacit deculpa: cuiꝰ nōnemoriā. vn̄ tātū valet dice̓: ſi fides de
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten