Queſtion Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝙ habuit eē poſt nō eē ⁊cͣ. dd̓m ꝙſꝫ veꝝ ē de eo qd̓ habuit eē ſimpl̓r. tale aūt n̄ ē malū. malū .n. nō ē potētia efficiētis ſꝫ potiꝰ ī potētia: qꝛ poſſe malū nō ē poſſe: vt vult Ar9. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. ꝙ efficiens n̄ ē mouēs ⁊ oꝑās ⁊cͣ. dd̓m ꝙ hͦ n̄ ē veꝝ ī motu ⁊ operatōe ad hͦ ꝙ res ſit: ſꝫ ī pct̄o eo mō qpct̄m ē in defectu. ⁊eiꝰ cā ē oꝑās ⁊ deficiēs. ¶ Ad hͦ qd̓ q̄rit̉. cā deficiēs a quodr̄ defice̓. dd̓m ꝙ a cālitate. nec ex hͦ ſeꝗt̉: igit̉ nō hꝫ cālitateꝫ. qꝛ defice̓ a cauſalitate dr̄ dupl̓r. vel negatiue ẜm ꝙdr̄ deficere a cauſalitate qd̓ nullo mō ē cā. vel pͥuatiue ẜꝫqd̓ dr̄ deficere a cauſalitate ꝙ cauſat deficiēdo. vn̄ augīqꝫ rn̄ſionibꝰ dicit. ꝙ arichmꝰ dr̄: vel ꝙ penitꝰ ē ſineno: vel ſine bono richmo. ſil̓it̓ deficere a cauſalitatedr̄ dupl̓r. vel qꝛ penitꝰ caret cauſalitate: vel qꝛ caret bonitate cauſe. ¶ Itē querit̉. cā deficiēs aut ē cā: aut n̄ ē cā.Si nō ē cā: tūc malū nō hꝫ cām: ⁊ eſt. igit̉ ē pͥncipiū ⁊ ſeipſo exn̄s. Sꝫ ſi ē cā: tūc ē aliqͣ qͣtuor cauſaꝝ. nō niſi efficiēs: igit̉ hꝫ cām efficientē. Itē qͥ cauſaꝝ qͣtuor ē cā deficiens? ¶ Rndeo. ſic̄ ẜm ph̓m int̓ eē ſimpl̓r ⁊ nō eē ſimpl̓reſt motus mediꝰ: eo ꝙ ē actꝰ imꝑfectōis. ſil̓r ⁊ alia q̄ ſolū hn̄t eē incōpletū. Sic dico ī gene̓ cauſaꝝ int̓ nō eē cauſam efficientē ſimpl̓r: ⁊ cām cōpletā ⁊ efficientē ſimpl̓r: ēcā deficiēs qͣi mediū. q̄ n̄ ē oīno n̄ cā: neqꝫ ꝑfct̄e ſiue oīnocā. vn̄ nulla qͣtuor cāꝝ ē ſimpl̓r. nihilominꝰ ſic̄ pͥuatiōesnō ſunt ſimpl̓r in gene̓ reducūt̉ tn̄ ad ideꝫ genꝰ ad quodhītus cuiꝰ ſunt pͥuatōes. ſic̄ cecitas reducit̉ ad idē genusad qd̓ viſio. ſil̓r ꝑ reductōꝫ cā deficiēs ꝯp̄hendit̉ ſub ea q̄dr̄ efficiens.Conſequenter que .§. j.rit̉ de hͦ qd̓ dr̄ cauſas pct̄oꝝ excide̓: qꝛ excidere cauſas eſtexcidere effectꝰ. hͦ aūt nullꝰ p̄t niſi dator gr̄e: qͣ tollit̉ peccatū. ¶ Iteꝫ in ꝑtibꝰ pnīe eſt ordo. Prima ē ꝯtritio. Secūda eſt ꝯfeſſio. Tercia ſatiſfactio. In ꝯtritiōe aūt tollit̉pct̄m. gͦ tūc excidūt̉ cauſe pct̄oꝝ. Si .n. cauſe eēt ⁊ effeiſfacere n̄ ē cauſas excide̓. ¶ Itē ꝗ ceſſat a pct̄oexcidit cauſas pct̄i qͣntū ī ſe ē. ⁊ pct̄i ſuggeſtiōibꝰ adituꝫnō p̄bet. gͦ ſi rō hec ſufficit: ceſſare a pct̄o ē ſatiſface̓. ¶ Itēꝗ cauſas pct̄oꝝ excidit eoꝝ ſuggeſtōibꝰ aditū n̄ p̄bꝫ. ⁊ itavidet̉ ꝙ vna ꝑs deſcriptōis ꝯtinet̉ ī alia. ¶ Rn̄deo. Diuidā ꝙ cauſe pct̄oꝝ dicūt̉ h̓ occaſiōes qͣs excidi neſfactōe. qd̓ nō videt̉. bn̄ .n. pōt ꝗs ſatiſface̓ ꝓnō excidit occaſiones. vt ſi ceſſet oīno a pct̄o: ⁊at oꝑbꝰ ſatiſfactōis: ingruētibꝰ nihilominꝰPropt̓ qd̓ videt̉ alit̓ dd̓ꝫ. ꝙ ad ſatiſfactōꝫ de pctis ꝯmiſſis duo reꝗrūt̉ .ſ. exercitiū in oꝑibusvirtutū: ⁊ excluſio oīmoda pcti. pͥmū notat̉ cū dr̄ pctōruꝫſubdit̉: ⁊ eoꝝ ſuggeſtionibꝰ adic .n. nō p̄bet̉ aditus ſuggeſtionibꝰ peccas illi defectꝰ excludūt̉ ꝗbꝰ ſolēt oꝑa virtutuꝫ inpct̄o degenerare: ꝓpter qͦs magis dicūt̉ deficere ꝙͣ cauſari. ⁊ eoꝝ cauſe dicūt̉ deficiētes ⁊ nō efficiētes. v̓. g. ſi iſteꝗ ſatiſfacit ꝓ pct̄is ieiunando. orando. elemoſinā dando.ita ieiunat. orat. elemoſinā dat: ꝙ iſtos actꝰ nullus defectus deformat pct̄i. vtpote ſi fiāt eo mō ⁊ ea intentōe qͣ fieri debeāt: ⁊ alia ꝯcurrāt ſil̓r q̄ reꝗrūt̉. tūc excidūt̉ cauſepct̄i. ⁊ ē ꝯueniēs ſatiſfactio. Uel cae pct̄oꝝ pn̄t dici habitualit̓ q̄ pct̄m inducerēt niſi exciderent̉. nimia .n. vini potatio ebrietatē inducit. ebrietas luxuriā. q̄ ſunt excidēdaꝑ oꝑa iuſticie ꝯͣria. Si aūt placet dicere ꝙ cāe pct̄oꝝ dicūt̉ occaſiones: tūc magis notat̉ expeditio ſatiſfactōis ꝙͣnccitas. Nō .n. video ꝙ in ſatiſfactōe nccͣia ſit exciſio occaſionū pct̄i. vtilis tn̄ eſt: ⁊ qͣi tollens impedimēta ſatiſfaciēdi. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝙ cāe pct̄oꝝ excidūt̉ ꝑ grāꝫ.Pōt dici ꝙ ē exciſio q̄dā ꝑ cautelā ⁊ p̄uentōꝫ: ⁊ ē exciſioꝑ abſolutōꝫ cāe in effectu. p̄ma aūt pōt fieri ab hoīe. ſecūda nō niſi mediāte gr̄a. ¶ Ad aliud pōt dici. ꝙ ī ꝯtritione excidūt̉ cāe pct̄oꝝ ẜm ꝙ erāt ī ſuo effectu. In ſatiſfactōne aūt excidi dicūt̉ ꝑ p̄uentōꝫ ⁊ cautelā ne deformentoꝑa ſatiſfactōis. ¶ Ad illud qd̓ obijcit̉. ꝙ ꝗ ceſſat a pct̄oexcidit ⁊cͣ. Pōt dici ꝙ ꝯtingit excidere cauſas pct̄i. Uno.lxxxiiij.pct̄m. ⁊ hec exciſiomō ꝑ abſtinentā a pct̄o ſiue fugiēnō eſt ſatiſfactōor: ſꝫ fundamētū illiꝰ. Alio mō peractōꝫ bonoꝝꝝ pct̄is. ⁊ hͦ ē ꝑſeꝗ pct̄m ⁊ curaria pct̄is: ꝓut dr̄ ꝯͣrimo mō ſumit̉ exciſioin oppoſitōe.?otificatōe. Uel itaexciſio pecī oꝑbꝰ v̓tutū ne deformēt̉ ꝑ defectint̓ ſatiſfactoria. ¶ Ado. ꝙ aliud ē excide̓ cauſas pct̄oꝝ: ⁊ alid̓ illoꝝ ſuggeſtionibꝰ ⁊cͣ. vt pꝫ ex dictis.Aeticulꝰ terciꝰequēt̉ q̄rit̉ de alia deſcriptōe q̄ ē Anſelmiq̄ ē. Satiſface̓ ē honorē debitū deo impēdere.hec aūt deſcriptio nō ꝯuertit̉ cū deſcripto. frequēt̉ .n. impēdit̉ honor debitꝰ deo ab innocētibꝰ: ⁊ alijsꝗ nō ſunt obligati ad ſatiſfaciēdū ꝓ culpa aliqͣ. Et ita frequēt̉ impendit̉ honor debitꝰ deo ꝗ nō ē ſatiſfactio. ¶ Itēex hac rōne videt̉. ꝙ ſatiſfactio fieri deo debet ⁊ n̄ eccīe. hͦetiā videt̉ ſic. qꝛ illi ꝓprie ē iniuriatū ī culpa. eiꝰ .n. imago deformat̉: ⁊ eius maieſtas ꝯtemnit̉: ⁊ eiꝰ boītas paruipendit̉. ¶ Itē ſoli deo peccat̉. pͣs. Tibi ſoli peccaui.ſoli deo dꝫ fieri ſatiſfactio. ¶ Itē ſi ſatiſfactō ſolūmō deberet fieri eccīe: tūc qn̄cūqꝫ pct̄or exiret foꝝ eccīe: nulli teneret̉ ſatiſfactōi. ⁊ ita oēs euolarēt ꝗ decederēt ī gr̄a. ergofruſtra fierēt ſuffragia eccīe ꝓ defunctis. nec pena purgatoria eēt. qd̓ ē falſuꝫ ⁊ ꝯͣ fideꝫ. ¶ Contͣ. dic̄ Augꝰ. ꝙ infidelitatis impietas ē ab eo ꝗ iuſtus ē dimidiā ſperare veniā. ſꝫ ſi hͦ ē erroneū dicere ꝙ dimidiā veniā donet. gͦ ſi dimittit tūc ꝯdonat. gͦ culpā ⁊ penā. gͦ ipſe ampliꝰ n̄ ex igit.gͦ nec ei oꝑtet ſatiſfacere. gͦ ſoli eccīe. ¶ Itē deus in cōtritōne dimittit culpā ⁊ pena eternā que excedit oēꝫ penaꝫtꝑaleꝫ improportōnabil̓r. gͦ cū ꝯtritio nō excedat ꝯfeſſioneꝫ improportionabil̓r nec ꝙͣtū ad penā nec ꝙͣtū ad meritū: multo fortiꝰ in ꝯfele abſoluit̉ pct̄or ab omni penatꝑali ꝙͣtū ad dedeus n̄ exigit amplioreꝫ ſatiſfactōnē.¶ Itē tanta pōt eē ꝯtritio ⁊ pnīa: ꝙ vt ſic ꝙͣtū ad deū nōreꝗͥrit̉ aliqͣ ſatiſfactio. ꝙͣtū ad eccīaꝫ tn̄ reꝗͥrit̉: ⁊ ita ſatiſfactio debet impēdi eccīe. ¶ Iteꝫ ꝑtes ordīate ſunt. ⁊ addit̉ ꝯtritio ꝯfeſſioni ꝓpt̓ recōciliatōꝫ eccīe. ⁊ ideo multofortius ſatiſfactio q̄ ſeꝗt̉ debet fieri homī. ¶ Rn̄deo. adprimū. ꝙ etſi omīs honor deo ē debitꝰ: maxīe honor ſatiſfactōis. tum qꝛ honor ē emēdatoriꝰ pct̄i: qd̓ ꝓprie cōmittit̉ in iniuriā dei. tum qꝛ ē de ꝑfecta recōciliatōe cum deocuiꝰ factus erat pct̄or aduerſariꝰ ꝑ pct̄m. tum qꝛ ē humiliatio ſub creatura ꝯͣ ꝯtemptū qͦ efferebat̉ peccādo ꝯͣ ſuuꝫcreatoreꝫ. tum qꝛ honor ē iniūctus ad exhibēdū deo. ⁊ ꝓpter alia multa. Cū gͦ dicit̉. ꝙ ſatiſfacere ē honorē debitūdeo impēdere. Dici p̄t. ꝙ ꝑ hͦ ꝙ dicit debitū: importat̉ modus magis p̄cipuꝰ debēdi. ꝙͣ cū dr̄ honor debitus deo: ratōne innocētie ꝯſeruate vel bn̄ficētie collate. Si gͦ ꝯſidēt̉honor debitꝰ cū rōnibꝰ ꝗbus accidit illi ꝙ ſit debitꝰ: appropriari pōt ſatiſfactōi. ¶ Ad alia dd̓ꝫ. ꝙ etſi ſatiſfactōdꝫ fieri eccīe: tn̄ magis ꝓprie ⁊ efficacia maiori dꝫ fierideo. Ad cuiꝰ euidētia nondū. ꝙ qn̄ peccat pct̄or ſe ad penā eternā obligat. cū aūt diuina miſcd̓ia eū iuſtificat: remittit oēꝫ culpā ⁊ reatū pene et̓ne ꝗ inſeꝑabil̓r adheretculpe. ſꝫ qꝛ miſcd̓ia n̄ p̄t p̄iudicare iuſticie cuiꝰ ē mala punire. ideo ſic ſoluit a culpa ⁊ pena: vt tn̄ remaneat obligatus ad aliquantulā penā tꝑaleꝫ. ſꝫ qm̄ pct̄or deū offenderat ⁊ eccīaꝫ dānificauerat: ꝯmiſit dn̄s iudiciariā ptātemſuꝑ pct̄ores rectoribꝰ eccīe. ⁊ in eos ꝯpromiſit tanꝙͣ in arbi tros: vt ſic innoteſcat volūtas dei penitētibꝰ ꝑ ſacerdotes. ⁊ ꝑ illos imponat̉ pena pct̄oribꝰ. ⁊ dn̄o ſatiſfaciāt pͥncipal̓r: ⁊ eccīe ꝑ ꝯn̄s. vn̄ ſatiſfactō ꝓprie de pct̄o fit deo: tn̄ꝑ eccīaꝫ ⁊ ī eccīa. ¶ Ad illd̓ qd̓ pͥmo obijcit̉. ꝙ ex rationeſuppoſita videt̉ ꝙ ē ſatiſfaciēduꝫ ſoli deo ⁊ n̄ eccīe. dd̓m ꝙdebitꝰ honor impēſus deo: nō excludit honorē exhibēduꝫeccīe: ſꝫ inſinuat honorē p̄cipuū exhibendū deo. ⁊ hͦ cōcludūt rōnes ſubſequētes. Illi .n. p̄cipue iniuriat̉ in culpa:illi .n. ſoli ſcꝫ p̄cipue peccat̉. ¶ Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. ꝙ ſi eccleſie fieret ſatiſfactio: oēs euolarēt qn̄ eēt exͣ foꝝ eccīe.
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten