Druckschrift 
4 (1482) In hac quarta pte summe Alexandri
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

et illuꝫ eundē abſoluere. ergo ſi nullus pt̄ ſeip̄m abſoluēa vinculo hmōi: igit̉ nec ligare. Itē pt̄as clauiū extendit̉ ad forū pnīe ad forū iudicij. ſꝫ in foro penitētie nonreciprocat̉ pt̄as clauis in habēte: ſil̓r videt̉ nec in foroiudicij. nullus pt̄ abſoluere ſeip̄m a pct̄is ſuis. Iteexcoīcatio ē medicina quedā ꝯtra malū culpe. quia ēmortalis ſꝫ medicinalis. Ut em̄ habet̉. xj. q. iij. Audi.ius delictū manifeſtū ē pellit̉ ab eccl̓ia: vt notatus abbus erubeſcat ꝯuerſus ſpūs eius ſaluus fiat. Alie ſil̓rſunt medicine ꝯͣ pct̄a .ſ. baptiſmus penitētia: ſꝫ nulli debet dari nec pt̄ de iure medicina baptiſmatis vel penitētie a ſeip̄o: nec ſimiliter medicina excoīcatōis. Rn̄ſio. ad hoꝝ euidētiā nota. ē forū ꝯſcīe in idē pōt reus. teſtis iudex. Aug. in li. de peni. Cōſtituto in cordeiudicio: aſſit accuſatrix cogitatio. teſtis ꝯſcīa. carnifex timor. inde quidē ſanguīs aīe cōfitētis lacrimas ꝓfluat 5poſtremo ab ip̄a mēte talis ſnīa ꝓferat̉: vt ſe indignūiudicet ꝑticipatōe corꝑis et ſanguīs dn̄i. Eſt et̄ forū penitētie vbi idē pōt reus et teſtis: ſꝫ iudex. penitēs qn̄ qin foro hoc ſe reū ꝯfitetur: ꝯͣ ſeip̄m ꝑhibet teſtimoniumEſt etiā forū iudiciale in nec idē pt̄ iudex ſui nec teſtis: ẜm iura decernūt. Excoīcatio at̄ ad forū ſpectat iudiciale. excoīcans aūt iudex ē reſpectu excoīcati.pter qd̓ nullus pt̄ ſeip̄m excōīcare directe vt dicūt ꝗdāAlij dicūt ſimpliciter pt̄. Et licet inter hos verbotenus cōtrouerſia appareat: forte nulla ē in re. quia om̄sponūt excoīcantes coīcantes excoīcatis ſiue ponat̉ ſint ligati maiori excoīcatōe. vtpote qn̄ excoīcant̉ ſauores coīcatores. ſiue minori: ſua ſentētia ligari ſedſentētia iuris. excoīcatōeꝫ aūt inflictā a iure in hmōi caſu ponūt aliqui directe illatā. vtpote qn̄ ille excommūicat aliquē cui coīcat: vel forte cui fauet in crimine.ex hoc incurrit excoīcatōnem a iure. qꝛ ꝯͣ ordinē iuris etrōis eſt. excoīcet̉ a ſeip̄o directe: lꝫ dicat̉ indirecte a ſeip̄o excōicari. Dicēdū excoīcās aliquē. ſiue quia coīcet illi in crimine: ſiue quia ē fautor illius excoīcati: ſiuequia alio coīcat illi: ē excoīcatus a ſe: ē tn̄ excommūicatus a iure. niſi ponat̉ excoīcatio illata a iure ſitinflicta ſibi a ſeip̄o indirecte. vtrū aūt aliquis qui excoīcat aliquē cui cōicat ꝓpter illā ſnīam ſit excoīcatus a iure maiori excoīcatōe: hꝫ cōtrouerſiam inter iuriſꝑitos Ad illas rōes que ponunt̉ prima ꝑte pt̄ rn̄deri.excoīcās aliquē ſi coīcet illi ē excoīcatꝰ .ſ. a iure a ſe indirecte ẜm quoſdā. Sꝫ qꝛ rōes iſte vident̉ cōcludere.excoīcatur a ſe: iuriſꝑiti dicūt ꝯtrariū. ꝗbꝰ etiā aſſētit: pt̄ aliter rn̄deri ad obiecta ꝯͣ hec. Et primo ad primū obijcitur. vnuſquiſqꝫ pōt efficaciꝰ ſibi mereri demereri ⁊cͣ. Poteſt dici qui excoīcat ſeip̄m de facto vn̄ incurrit excoīcatōem de iure: grauius peccat excoīcādo ſeꝙͣ peccat alius qui excoīcatur iuſte ab eodē. Primū argumētū valet. ſicut nec iſtud. iſte facilius pt̄ demereriſibi excoīcādo ſe ꝙͣ alij excoīcādo illū. Similiter nec ſecūdū argumētum aliquid valet .ſ. hic tradere pt̄ ſe ſathane oꝑando hoc: oꝑando illo: et tn̄ cōcluſio vera eſtquia qui excōmunicat ſe facto peccat mortaliter: vndepeccādo mortaliter tradit ſe ſathane. Ad quod queritur quare ſequitur. pōt dici primus modꝰ tradēdi ſe ſathane: ꝯuenit ꝑſone cuilibꝫ inqͣtuꝫ ē ꝑſona ſingularis: ſꝫ modus ſecūdus cōuenit alicui niſi inꝙͣtum ēiudex et habēs iuriſditōem reſpectu alterius. Ad illd̓qd̓ obijcit̉ qui coīcat alicui in crimine debꝫ coīcare inpena ⁊cͣ. Dicēdum verū ē de pena in genere ē in pena aliqua hac vel illa: ita ē in ꝓpoſito. nec ex ſequitur debet coīcare in hac. Preterea. excoīcatio ē penabita huic vel illi: ſꝫ magis ꝯtumacie ſiue incorrigibilitati criminoſi. ſꝫ ſi criminoſus ſtatim facta denunciatōneexcoīcatōis inferēde illi ſatiſfaceret crimīe ſequeretur excoīcatio. Ad illud qd̓ obijcit̉ ſi excoīcat ſe reportat cōmodū ⁊cͣ. dd̓m ſequit̉. quia puniet̉ maiori pena et grauius peccat ꝙͣ ille qui excōmūicat̉ ab illo. Ad vltimū dicenduꝫ. ē ſimile de alio qui contrahit forū rōe delicti ſic fit ſubditus eius qui damnauit:et de ip̄o qui ē iudex. quia ꝯͣ ius et rōem ē aliquis īꝓpria ſit iudex et reus. lꝫ quis excoīcat̉ ſuis fauoribꝰ coīcatoribꝰ: ſic pari vinculo anathematis conſtat principaleꝫ et fautores illius coīcatores fore aſtrictos vt dicit ius: tn̄ in hoc caſu cuꝫ nullus ſua ſententialigari poſſit locum non habet: ſed talis cōtrahit excoīcationem a iure.Membrum ſeptimumEquit̉ de abſolutōe ab excoīcatōe. Et primo querit̉ vtruꝫ aliꝗs inuitus pt̄ abſolui.Secūdo vtrū excoīcatꝰ pluribus ſentētijspoſſit abſolui vna abſolutōe ſufficiēti proalijs. Tercio vtrū excoīcatus pt̄ abſolui ab illo excommunicauit coīcauit ip̄i excoīcato.Articulus primusIrca primū ꝓcedit̉ ſic ad ꝑtem affirPater carnalis multa beneficia pt̄ p̄ſtare filio carnali inuito: ſimiliter vt videt̉ pr̄ ſpūal̓pt̄ filio ſpūali. vtpote beneficiū orōnis: diſcipline: inſtructōis: ſimiliter abſolutōis ab excoīcatōe. Iteꝫ iudexordinarius de iure pt̄ excoīcare inuitū. ſimiliter vt videt̉īmo rōne fortiori abſoluere. videt̉: exquo lex diuinamagis ꝑſuadet ad oꝑa miſericordie ꝙͣ ad opera iuſticie. Iteꝫ excoīcatio ē pena medicinalis mortalis. ij. q. j.Multi. poteſt exerceri niſi quatenꝰ medicina ē. ſialiꝗs obſtinatꝰ in malicia ſua efficeret̉ deterior ex illataexcoīcatōe. vn̄ excoīcatio fieret illi mortalis: videt̉ ta et̄ inuitū debēt pius iudex abſoluere: pt̄. Itē poſito aliquis ꝓpter delictū ſuū optat et vult tradi ſathane vtſpūs ſaluus fiat. alius obſtinatꝰ et ꝯtumax in excoīcatōne vult abſolui. pt̄ ſic argui. velle. nolle ſunt oppoſta. excoīcari et abſolui ſil̓r. ſꝫ ſi oppoſitū de oppoſito:poſitū de ꝓpoſito. ſi aliꝗs volūtarius pt̄ excoīcari: etoppoſitū inuitꝰ pt̄ abſolui de iure. Itē ī pt̄ate iudicisē excoīcare criminoſum ſiue velit ſiue nolit. nec ꝯpellitura iure excoīcare talē vel diſſimulare poſito alquit in iudicē. ꝓpter qd̓ pt̄ iuſte excoīcare. ea. rōe ē īpt̄ate iudicis abſoluere illū ſiue velit ſiue nolit: nec ī aliquo p̄iudicat iuri ſi abſoluat illū inuitū vel inuolūtariū Cōtra. in foro penitētiali nec pt̄ nec debet abſolui inuitus: ſimilit̓ nec in foro iudiciali. Itē dictū fuit petro. Quodcūqꝫ ligaueris ſuꝑ terrā ⁊cͣ. Et qd̓cūqꝫ ſolueris ſuꝑ terrā ⁊cͣ. ex patet ligatio et abſolutio in terris et in celis ſe habet ꝯſequēter: ſꝫ in celis nullus inuitꝰ eſt abſolutus. neqꝫ pt̄ abſolui. nec ſimiliter in terris. Itē manēte cauſa manere debet effectus. ſꝫ ꝓpt̓ quaꝫinfligitur excōīcatio ē ꝯtumacia rebellio: ſꝫ ꝙͣdiu excōmunicatꝰ vult abſolui ē ꝯtumax rebellis. inuitꝰdebet abſolui. Itē excoīcatio ē a cōmunione fideliū ſeꝑatio. Itē excoīcatio ē a qualibet licita coīone vel licitoactu ſeꝑatio: ſꝫ aliqͦ inuito abſoluto ē ſeꝑatus a coīone fideliū neqꝫ ab actu quolibet licito vel illicita coīone.īmo fideles pn̄t illi ſine offenſa coīcare. ē vere abſolutus. Rn̄ſio. dd̓m. ē loqui de pt̄ate clauiū duplicitervel ꝓut pt̄ ī actꝰ ꝯmunicādi abſoluēdi de iure vel de facto. Multū differūt facere: de iure facere. pt̄ aliꝗsexcoīcatꝰ abſolui de iure: aliquis de facto. iure abſolui pt̄ niſi ceſſet ꝯtumacia. de facto pt̄ ẜm voluntatē iudicis in cuius pt̄ate fuit ſententiam differre vel diſſimulare. ſi talis abſoluat̉: ex peccat nec qui illo coīcatē excōīcatꝰ. ſiue ligatꝰ ſnīa iuſta ſiue iniuſta. verūta talis abſolui debet ſi ſit iuſte excoīcatus. Si at̄ fuiſſet excōīcatus iniuſte: poſſet iudex abſoluere etiā inui: ſꝫ hoc ꝓpter ſuū meritū: ſꝫ ad ꝓpriū errorē reuocāduꝫ. Ad illud qd̓ obijcit̉. pater carnalis pt̄ beneficiaꝯferre filio inuito ⁊cͣ. Dicēdum eſt ſimile. qꝛ beneficia tꝑalia p̄ſtita filijs carnalibꝰ inuitis a ꝑentibꝰ ſuis. nꝯferunt̉ ex aliqua caritate ſiue iuſticia ex ꝑte ſuſcipien-