Druckschrift 
4 (1482) In hac quarta pte summe Alexandri
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

Queſtiogit̉ ſi clauis pōt in aliquā penam: pōteccleſie pena tꝑalipra penam tꝑale Contra. Hiero. in remittendiselici ſacerdotes: qd̓nēdis culpis. id iuris habent euāolim ſub lege legales. ſꝫ illi ſolūmodo on̄debant mūdatuꝫ.ita mudificabāt a cula nec abſoluebāt a pena: ergoſimiliter nec iſti. Item ip̄egat ad penā tꝑalem. cōſtat ligat ſoluit reſpectu eiuſdē. ⁊cͣ. Item ſi dn̄s dimittit culpā. obligat ad penā niſi quātū exigit ſua iuſticia. ſi aliquis remittit aliquid vlterius de illa pena: p̄iupicat diuīe iuſticie. ſꝫ nullus pōt diuine iuſticie p̄iudicare:ergo nullus de pena tꝑali ad quā obligat̉ pct̄or poteſt aliquid remittere. Item ſi ſacerdos pōt ꝑtem pene remittēſuo arbitrio: plus pōt remittere illi qui minꝰ peccauit.ecōuerſo. ſi aliquis parū peccauerit. ꝓpter quod ei parūdebet̉ de pena: videt̉ totuꝫ pōt ei dimitte̓. et ita paruopct̄o non eſſet neceſſaria aliqua penitentia iniūgenda. qd̓eſſet incōueniēs. Item ſi vnꝰ ſacerdos pōt remittē ꝑtemaliꝰ ſacerdos pōt remitte̓ aliam ꝑtem. ſic deinceps. itapoſſet totū remitti: quod competit vt videt̉ ẜm foruꝫ eccleſie. Rn̄ſio. circa hanc queſtionē diuerſi diuerſa ſentiunt. Quidam dicunt ſacerdos abſoluit a pena ſed afeſſionis: ligādo ad penā ſatiſfactōnis. ſꝫ illudmultū habet ꝓbabilitatis. qꝛ ſacerdos in abſoluēdo diolue̓ a ꝯfeſſione ſed a pct̄is. vnde a pct̄is abſoluit vl̓ꝙͣtū ad penā vel ꝙͣtū ad culpā. Itē alij dicūt ſacerdosabſoluit a pena purgatoria ligando ad penā ſatiſfactoriā.ſed ſoluit aliqua ꝑtem pene relaxādo: ſꝫ ſolū ꝯmutādo. hoc ſub ꝯditōne. ſi explet ſatiſfactōeꝫ iniūctaꝫ. ſi illa ſatiſfactio ſit ꝯdigna: abſoluit a toto ſi abſoluit a tanto.et ideo ſi pct̄or moriat̉ ante ꝯplemētū ſatiſfactōis cōdigne.oportet puniri ī purgatorio. Sed nec ſufficiēter dicit̉quia pct̄or poſt abſolutōeꝫ diuinā a culpa: magis ligat̉ad penā purgatoriā ꝙͣ aliā. hoc ptꝫ. qꝛ pōt tantū ꝯterideus totū remittit ſtatim euolabit. oportet illamutet. Et iterū ſi facit niſi ꝯmutare et ligat ad penamcondignā: nullū fructū reportat inde penites: nihilodicit. ego te abſoluo ab omnibꝰ pct̄is tuis. Itē quidā aliter dicūt. ſcꝫ ſacerdos aliquā ꝑtē pene remittit ex vi clauiū. hoc poſſumꝰ intellige̓ ſic. qꝛ vniuerſe vie dn̄i miſcd̓iaet veritas. in iuſtificatōe que eſt opꝰ miſcd̓ie: miſcd̓ia ſic remittit culpā vt iuſticie regulā non p̄tereat. ꝓpterea ad hocdetinet obligatū ad pena. illa aūt pena ad rigorē diuīe iuſticie eſt viribꝰ noſtris īproportōnabilis noſtre cognitōiignota. illo oportet ſatiſfiat deo. ꝓuidit igit̉ nobis viam miſcd̓ia diuīa. ꝯſtituit arbitrū ſacerdotē cui dedit poteſtatē arbitrādi taxandi penaꝫ manifeſtādi nobis: etꝑtem pene remitte̓ ex virtute paſſionis xp̄i. vt diuina iuſticia illa ꝑte ſolutōeꝫ ab iſto exigat. Hāc igit̉ opīoneꝫſuſtinēdo. ꝯcedendū eſt ſacerdos remittit aliquā ꝑtē pene. clauis pōt ſupra penā tꝑaleꝫ. Ad illud qd̓ obijcitur verbū Hiero. dicendū eſt on̄dere ſolā demonſtrationem ſicut on̄dit ille qui digito mōſtrat aliquid: ē oſtēdere quādam oꝑis exhibitōeꝫ vt artifex on̄dit imagineminchoatā qn̄ eam ꝯſūmat. dico Hiero. vult dicere. ſacerdos angelicꝰ ꝙͣtū ad abſolutōeꝫ a culpa abſoluit ſolumoſtendēdo .i. demōſtrando abſolutū: ſed ꝙͣtū ad abſolutōeꝫa pena on̄dit abſolutū. ſolū manifeſtādo: ſꝫ ꝑficiendoet exhibēdo. Ad illud qd̓ obijcit̉. ligat ad tꝑaleꝫ ⁊cͣ. dicendū hoc verū eſt. ſed ligat ad minorē debito: in ſoluit aliquo a debito. Ad illud qd̓ obijcit̉ ſic p̄iudicet diuīe iuſticie. dicēdū falſuꝫ ē. ſicut em̄ in baptiſmopaſſionis xp̄i meritū ſoluit̉ pct̄or a tota pena: ita in penitea eiuſdē paſſionis xp̄i virtutē ſoluit̉ a ꝑte pene. itanullo p̄iudicat̉ diuīe iuſticie. īmo verificat̉ illud in pͣs.Miſcd̓ia veritas obuiauerūt ſibi. miſcd̓ia em̄ ſuꝑerogādo preciū iuſticie: ſatiſfacit. Ad illud quod obijcit̉ ſacerdos pōt hoc ſuppoſito totū debitū dimitte̓ in ꝑuis pct̄isdicēdū miſcd̓ia ꝓprie miſeriā ꝯſiderat meritū. Undedei miſcd̓ia in hoc caſu ſubuenit miſeris. cōſiderādo in eisdemeritū. et ſubuenit meritū xp̄i remittēs ꝑtem equalemꝯmnibꝰ. dico ẜm abſolutā comꝑatōeꝫ: ſed ꝓportōnalem.lxxx.et ſi ille qui debet. c. remittat. x. illi qui debet decē remittit vnū. et ſic facit ſacerdos: errat clauis. et ita debet totū remittere in ꝑuis ſicut nec in magnis. Ad illudquod obijcit̉. ſi vnꝰ ſacerdos remittat ꝑtem ſil̓r aliꝰ ⁊cͣ.Dicendū primꝰ ſacerdos cui confitet̉ debet remitte̓ illd̓quod remittendū eſt vim clauiū. vnde aliꝰ debꝫ remittere. bonū eſt tn̄ alteri ꝯfiteri ꝓpter multas cauſas que ſupra tacte ſunt. vbi tactū eſt quare valeat ꝯfeſſio. ſpāliterꝓpter inſtructōeꝫ maiorē certitudinē audiētis interceſſionem meritum verecundie et humiliatōnem.Ayticulus ſecundusOnſequēter q̄rit̉ vtꝝ poſſint ī penā eternā. Ethoc pͥmo. Scd̓o dato. vtrum dominus abſoluit ab illa conditōnaliter vel abſolute.Queritur ergo primoᵐ. §. j.vtꝝ poſſit in penā eternā. Et videt̉ ſic: hoc qd̓ dīc Hugo de ſct̄o vic. deꝰ ſeip̄m ſoluit vinculū culpe mīſtꝫdebitū dānatōnis eterne. mīſter abſoluit a debito dānationis. a pena eterna. hoc niſi virtute clauiū. ⁊cͣ. Item eternitas ē quoddā imꝑtibile vbi in eiꝰ ratōe dicitur eſt tota ſimul. habꝫ ꝑtē extra ꝑtē. pena eternaſil̓r eſt imꝑtibilis: nec habēs ꝑtē extra ꝑtē. ecōtrario modopene tꝑali. Si dimittit̉ a deo in contritōne. non remanetpeccator debitor alicuiꝰ pene pro pct̄o mortali. pena eterna ſit ſe pena debita mortali. ſed ꝯſtat hoc eſt falſuꝫ:peccator contritꝰ accedens ad confeſſione eſt debitor peneeterne. ſed ſuꝑ penā quā deꝰ contritꝰ accedens ad confeſſionem pōt clauis. ⁊cͣ. Item iſti debet̉ pena tꝑalis tm̄ propct̄o ſuo. ſi aūt hoc dimittat̉: eſt debitor alicuiꝰ pene. ſimiliter ex alia ꝑte iſti debet̉ pena eterna pro hoc pct̄o mortali: que ſi illi dimittat̉: eſt debitor pene alicuiꝰ ita vtprius. Cōtra. pena eterna eſt inſeꝑabilis a culpa: ſolūmō ab eo remittit̉ a remittit̉ culpa. Itē pena eternaeſt infinita: pōt remitti niſi a pena infinita. a ſacerdote. Pret. ſi deꝰ remittēt culpaꝫ ſine pena eterna:aliꝗs eſſet ſine culpa reꝰ pene eterne. ſꝫ caret ꝗs culpa niſi caritatē: ſimul habe̓t caritatē reatuꝫ pene eterne. etita ſimul eſſet dignꝰ morte eterna gloria qd̓ eſt impoſſibile. ergo remittit culpā ſine pena illa eterna: ſacerdos remittit penā eterna. Rn̄ſio. claues habēt poteſtatem ſupra penam eternaꝫ. ſicut on̄dit mgr̄. iiij. ſenten. Ad illud quod obijcit̉. deus ſe mīſtrū ſoluit debitum dānatōnis ⁊cͣ. Dicendū hoc intelligit̉ de ꝯpleta ſolutione. verbigr̄a. qn̄qꝫ peccator ꝯterit̉ vellet ꝯfiterihabet copiā ſacerdotis tūc abſoluit deꝰ abſqꝫ mīſtro. qn̄qꝫ habet copiā ſacerdotis cui ꝯfiteret̉ a quo iniungit̉ ei ſatiſfactio quo ꝯpleto mīſlerio ſacerdotis cum diuina indulgentia ſimpliciter ꝯplete abſoluit̉ ab eterna. et ita et permīſtrum cum deo fit abſolutio ꝯpleta a pena eterna. Siſolutus a deo in contritōne a dānatōne eterna ſtatim decederet: adhuc intraret locū pene. ſed ꝯpleta ſatiſfactione ſibi iniuncta a ſacerdote claue errante. ſi decederet euolaret. Ad illud quod obijcit̉. eternitas eſt imꝑtibilisnec habet ꝑtem extra ꝑtem. ſimiliter pena eterna. Dicēdum eſt verū. eternitas em̄ eſt tota ſimul ẜm eſt inilla ſine eiꝰ mēſura que habet eſſe ſine pͥncipio fine. ſic ēquoddā imꝑtibile. ẜm at̄ alia denoīat ſicut penā vl̓ gaudium ſic eſt ꝑtibile. habet ꝑtē extra ꝑtē. eternitas ēin quolibet qd̓ eſt eternū ſiue in eternitate ſicut ī ſubiecto:ſed in pͥmo. hoc dico quodāmodo loquēdi. alia aūt quodāmodo denoīat. ſicut tp̄us eſt in ſubiecto illo qui pͥmo habꝫratōeꝫ mutabilitatis alia aūt denoīat ſcꝫ tꝑalia. Ad illud qd̓ obijcit̉. ſi eterna pena dimittat̉ huic: ē debitorpene alicuiꝰ ſicut de tꝑali ⁊cͣ. dicēdū dicit̉ pena et̓nadimitti penitēti qꝛ integraliter dimittit̉: ſꝫ quia infinitaspene remittit̉. eſt tn̄ debitor pene finite. Ad ſil̓itudinēinducit̉ de pena tꝑali. Dicendū eſt ſimile. qꝛ dicit̉dimittitur iſti pena eterna. hoc pōt eſſe vel quia infinitaspene eterne dimittitur: vel quia integraliter tota pena in-