Druckschrift 
4 (1482) In hac quarta pte summe Alexandri
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

Queſtiogat a culpa virtꝰ a vicio: ſicut vnū ꝯtrarioꝝ informandoſubiectū aliqd̓: purgat illud a ſuo ꝯtrario. em̄ ꝯpatiūt̉ſeſe in eodē ſubiecto ꝯtraria: ſicut nec lux tenebra. Adhoc qd̓ obijcit̉. actꝰ oꝑatōes formaꝝ ꝯueniūt ſubiectis ita fidelis pōt purgare ſicut fides. Dicēdū intelligitur vbi aliqd̓ ꝯcertū agit in aliud mediāte ſua forma ſic̄gnis in aqua. aūt eſt reꝑire niſi aliqͣ forma agit ꝑficindo ſuū ſubiectū. aūt calor vel caliditas ꝑficit materiācalidi non ꝓpter verū eſt calidū ꝑficit materiā calidi. Ad illd̓ qd̓ obijcit̉. deꝰ ꝯtulit v̓tutē curādi a morbo corporali creature corꝑali. ſic̄ herbis lapidibꝰ ⁊cͣ. Dicēduꝫ qcreature corꝑales corꝑalia oīno curāt. ē. oīno hr̄ratōeꝫ cauſe efficiētis reſpectu ſanitatis corpoꝝ: ſꝫ potiusaut exercitant aut roborāt naturā apponūt̉. roboratamorbū expellit. vt qn̄qꝫ medicīa aſſumpta attrahit ſibi humores nociuos ſūt in corꝑe quā qͣi aūt ꝯͣriā humoribꝰattractis expellit natura vt fit ī laxatiuis. ſic efficit̉ ſanitas ī hoīe. vn̄ medicina ē cauſa efficiēs ſe: licet quodā. Pret. eſt ſimile ꝓponit̉. qꝛ deꝰ ordinauit corꝑaliaiſta vt deẜuirēt ncc̄itati hūane quātū eſt ex ꝑte corꝑis: ſꝫ ordinauit vt inter ip̄m aīaꝫ ratōnalē nihil eēt mediū ſcꝫ vtꝑficiēs effectiue. Ad alid̓ qd̓ obijcit̉. ſct̄is dat̉ pt̄as exvellēdi demōes. dd̓m dyabolꝰ dupl̓r p̄ſidet homī. ꝙͣtuꝫad corpꝰ effectū vexatōis corꝑalis aīe effectū pct̄i. licꝫem̄ p̄ſideat aīe eēntiā: p̄ſidet tn̄ oꝑatōnis effectū. expellūt igit̉ ſct̄i demōes ꝙͣtū ad effectꝰ vexatōis corꝑalis:aūt ꝙͣtū ad effectū pct̄i. ſꝫ ſolꝰ dn̄s oꝑat̉ illā expulſionētiam. Ad illud qd̓ obijcit̉. tres ſunt actꝰ hierarchici. cDicēdū oēs angeli indigēt purgatōe ꝑfectōe. in oībꝰexercet̉ actꝰ purgatōis ꝑfectōis. vel īmediate a pͥmo: velab angelis ī ordinibꝰ ꝯiūctis. Iſta aūt purgatō reꝗritinfluētiā gr̄e a purgāte neqꝫ hec ꝑfectō: qꝛ hec purgatō velꝑfectio eſt ꝙͣtuꝫ ad culpa vel penā. ſꝫ ꝙͣtū ad defectū creature ratōe qua creat̉a eſt .i. ex nihilo. Dicendū igit̉ angelus ꝙͣtuꝫ ad intellectū ꝙͣtuꝫ ad effectū eſt purgabilisadhuc ꝑfectibilis purgabilis a quadā materialitatetam ex ꝑte intellectꝰ ꝙͣ effectꝰ vltime ꝯtrariantur ꝑfectōni.Adhuc ē ītellectꝰ angelicꝰ ī paſſibilitate qͣdā reſpecturundā agnoſcendoꝝ. ſicut em̄ fuit de adam ẜm naturaꝫeiꝰ bene inſtitutā corpꝰ eiꝰ fuit materiale ſpūale. vndeindiguit purgatōne ex ꝑte corꝑis: ſil̓r ex ꝑte aīe ratōnalisquia aīa eiꝰ fuit paſſibilis reſpectu ꝯgnoſcēdoꝝ. Unde abhac pt̄ate infuit illi materialitas quedā qua indiguit purgari ꝙͣtuꝫ ad intellectiuā. Sil̓r dico ex hac ꝑte intellectꝰangelicꝰ eſt in quadā poſſibilitate adhuc. a quā ineſt eidam materialitas imꝑfectio quoꝝ indiget purgatione.Sil̓r ex ꝑte affectꝰ eſt quedā imꝑfectio. licꝫ em̄ angelusſit mutabilis in culpā: tn̄ adhuc ē in angelico quātū ad affectū quedā p̄ꝰſſibilitas ſiue materialitas reſpectu quorūdam p̄mioꝝ que illi debent̉ ex ſua mīſtratōe. ad quā tollendam indiget purgatōe. Poteſt igit̉ dici. purgatō attenditur ī amotōe hmōi materialitatis: tam ex ꝑte intellectꝰꝙͣ ex ꝑte affectꝰ. Illumīatio aūt eſt ꝙͣtum ad vlteriorē ꝯſūmationē intellectꝰ: ꝑfectio ꝙͣtuꝫ ad vlteriorē affectꝰ. Primo em̄ tollit̉ materialitas ex ꝑte intellectꝰ qd̓ eſt quoddaꝫinitiū ad ꝯſumatōeꝫ vlteriorē que inducit̉ actu vel oꝑe illuminatōis. Sil̓r pͥmo tollit̉ q̄daꝫ materialitas ab affectuque ē quaſi initiū quoddā ad ꝯſumatōeꝫ vlteriorē que īducitur actu vel oꝑe ꝑfectōis. igit̉ hec purgatō ꝑfectiofiant ſine influētia gr̄e: habet̉ argumētū ex aīe velhomī poſſit vel debeat deꝰ ꝯferre pt̄ateꝫ ꝯferendi gr̄aꝫ alij. Ad hoc qd̓ obijcit̉ de illa glo. j. Corin. j. que dicit. hecpt̄as eſt pt̄as remittēdi pct̄a. Dicēdū dicit pt̄ateꝫ remittēdi pct̄a: intelligit̉ de pt̄ate inuocatōis. hoc ē vt ad inuocatōeꝫ noīs petri vel alteriꝰ remitterēt̉ pct̄a ī baptiſmo:ſicut ad inuocatōem noīs xp̄i. hāc potuit dare: ſꝫ noluit.Uel intelligi pōt de pt̄ate efficiētis ꝓut eſt ſicut cauſa efficiens caracteres qua mediāte illumīat̉ aīa. eoip̄o tollitquaſdā tenebras que ſunt reliquie pct̄i. ſil̓r alia que ſūtpene pct̄i. Unde dicit̉. habet pt̄atē remittēdi pct̄a: intelligitur ꝙͣtuꝫ ad penā aliquā vel ꝙͣtuꝫ ad culpā ſicut cauſa.xv.ſine qua. Ad illud qd̓ dicito. potuit eis dare auctoritatē baptiſmi quibꝰ dedit mīſteriuꝫ. intelligit̉ ibi ſubauctoritas qd̓ patet ex glolit̉ que eſt. ita ip̄e pͥncipalis auctor exiſterēt. aūt pt̄as hec de qua loquit̉ auguſ. eſt pt̄as inuocatōnipatet ex quadā glo. ſuꝑ illud. j.Corin. j. Ne quis dicat in noīe meo baptizati eſtis. queeſt hec. Poterat quidē vt dictū eſt dn̄s ih̓s ſi voluiſſet baptiſmi ſui poteſtatē dare alicui vel aliquibꝰ p̄cipuis ſeruisſuis. vt quēadmodū virgā florentē demōſtratꝰ eſt aaronſacerdos: ita aliqd̓ demōſtrarent̉ excellentioris dignitatis mīſtri diſpenſatores mīſterioꝝ. qui ſoli baptizare deberent. Sed ſi hoc fieret: ip̄oꝝ iam baptiſmꝰ diceret̉: ꝙͣuiseis a dn̄o attribuit̉ hec glo. Eius em̄ ꝓprie dicit̉ baptiſmꝰin cuiꝰ noīe baptizat̉. ita videt̉ loqui de pt̄ate inuocationis. eo em̄ nomīs inuocatō innoteſcit: ita auctoritas Ad hoc videt̉ aug. intelligit de pt̄ate remittēdi pct̄a.dicit em̄ ſuꝑ Ioh̓. hanc pt̄atē quā xp̄c ſolꝰ retinuit ſibi inneminē mīſtroꝝ trāſfudit. ꝙͣuis miniſtros baptizare dinatus ſit. hac inquā ſtat vnitas eccl̓ie que ſignificat̉ inolūba de qua dictū eſt. vna eſt colūba mea. vj. Canti. Sꝫhanc (dicit augu) potuit dare diſcipulis. Sꝫ pt̄as qua ſtatvnitas eccl̓ie eſt illa qua dimittit̉ pct̄m gr̄a ꝯfert̉. Prete. incidēter querit̉. quō vnitas eccl̓ie ē illa dimittit̉ peccatū gr̄a ꝯfert̉. Pret. incidēt̓ querit̉ quō vnitas eccl̓ie ēa caritate a fide a baptiſmo? Dicēdū reuera licꝫ vnitas eccl̓ie ſit a fide caritate: nihilominꝰ ē a ſacramēto baptiſmatis. filij ire fiūt filij regni incorꝑant̉ xp̄o. vt. iij.ad tytū lauacrū regeneratōis renouatōis ſpūſſct̄i quēeffudit ī nos habūde ih̓m xp̄m ſaluatorē nr̄m: vt iuſtificati gr̄a ip̄iꝰ heredes ſumꝰ. Et Canti. vj. dicit̉ de hac vnitate ibi. Una eſt colūba mea ꝑfecta mea. Una mr̄i ſue electa ⁊cͣ. glo. mater nr̄a regeneratrix gr̄a. Gr̄a aūt regeneratrix ē gr̄a baptiſmalis ꝓprie loquēdo mr̄ igr̄ colūbe vniꝰ .i.eccl̓ie ē vna gr̄a que ē regeneratrix .i. baptiſmalis. ſic apt̄ate remittēdi pct̄a ꝯferēdi gr̄aꝫ: ē vnitas eccl̓ie. vnitasdico ꝯnexionis vinculatōis ſcꝫ mēbroꝝ eccl̓ie adinuicē capite. Itē vt dīc aug. ſuꝑ Ioh̓. v̓bo baptiſmꝰ ꝯſecrat̉detrahe verbū quid eſt aqua niſi aqua. verbū hoc ē illudquo inuocat̉ illud a quo eſt regeneratō gr̄am. vt dicit̉baptizo te in noīe xp̄i vel pa. filij. .ſſ. a verbo igit̉ inuocationis eſt effectꝰ ille effectiue: cuiꝰ cauſa ꝯiūcta ē baptiſmus. Iſte aūt effectꝰ eſt caracter. vt em̄ alibi dictū ē regenerationis eſt gr̄am baptiſmꝰ eſt ſine qua. ē a deo vta tota cauſa. ſꝫ ornatꝰ caracteris ē ip̄m ſacramētū cauſa efficiēs ſimpl̓r. a caractere v̓o baptiſmali ē vnitas eccl̓ie ſcꝫaſſimilatōis. eo em̄ mēbꝝ mēbro aſſimilat̉. a pt̄ate inuocatōis ē vnitas eccl̓ie aſſimilatōis. hoc etiā valde ꝯgruitqꝛ a v̓bo inuocatōis ē effectiue caracter. qꝛ dicit̉: ſꝫ quiacredit̉. vn̄ v̓bū habēs d̓tutē a fide. efficit illud a quo ē vnitas aſſimilatōis ſic̄ fides. Cum em̄ fides ē vnio eccl̓ie ſiuecauſa vnionis caritas differēter tn̄. qꝛ caritas ē vnitatis ꝯnexionis. fides aſſimilatōis. Caritas vinculū ēfides. igit̉ vult aug. xp̄c potuit dare mīſtris pt̄atembaptizandi quā ſtat vnitas eccl̓ie: intelligit̉ de vnitateaſſimilatōis que ē a v̓bo inuocatōis vt dictū eſt. aūt devnitate ꝯnexionis que eſt ex gr̄a.Alembrum ſecūdum Onſequenter querit̉ vtrum dn̄s poſſet conferre miniſtro poteſtatē cooꝑatōnis. Qd̓ ſicvidet̉. quia ſuꝑ illū locuꝫ. vidi ſpm̄ſanctumdeſcendentē. querit aug. Quid eſt qd̓ neſciebat Ioh̓. ſoluit aug. dicens pt̄ateꝫ baptizandi ſibi eſſꝫretenturꝰ. qd̓ non poteſt intelligi de poteſtate auctoritatisprime: bene em̄ ſciebat illā poteſtatē nulli eſſet daturusnec de poteſtate mīſterij: illaꝫ em̄ dedit apl̓is ſacerdotibꝰ omnibꝰ ī articulo neceſſitatis. nec de ptāte excellētie ſeuinuocatōis quod probat̉. quia certificatꝰ eſt ioh̓. de hocdubitabat. certificatꝰ aūt eſt ſicut ip̄e dixit. Sed qui miſitme baptizare ille mihi dixit. ſuꝑ quem videris ſpiritū deſcendentem manentem ſuper eum: hic eſt qui baptizat.