Liber
Ullus ex cōſilio dūmōfraudulētum nō fueritobligat̉. Idē. LXIXceptionē obijciēs nō
videt̉ de intētione aduerſarijꝯfiteri. Idē. LXI.Ue ꝯͣ ius fiūt dn̄t vtiqꝫ ꝓ infectꝭ hr̄i. Idē. LXV
minꝰ. In his ꝟo qͥbꝰ certū eſt ꝯditiōeꝫ pupilli deteriorēꝯſtitul: vt ſi alicui ſe obliget vel actōeꝫ cedat: factū ſinetutorꝭ aucͣte n̄ tenet. C. d̓ auc. p̄. l. ij. ⁊. iij. In his ꝟo qͥbꝰdubiū eē p̄t: an pupilli ꝯditio ꝯſtituat̉ melior vl̓ det̓iorvt ī hereditatis additior q̄ p̄t hr̄e latētia onera: factū apupillo ſine tutoris aucͣte n̄ tenetvt in dictis ꝯͣrijs⁊ hoc fauore pupilli ne oneribꝰ īplicet̉. ff. de acqͥ.her̄. l. more. et. l.pupillꝰ. ⁊ hec regula hꝫ ꝟitatē inſui ꝯͣrio .ſ. ꝙ pena vl̓ odiū nō dꝫ ꝯuerti in p̄miū. xvj. q. j.legi. sͣ. de ſen. ex. ſi ꝟo. cū ſuis ꝯcor. ff. de le. j. l. ſeruꝰ pluriū. §. qͥ aūt Io. an. Dy. etiā alle. ff. de īter. ⁊ rele. relegatoꝝ. §. vl. ⁊. l. ſe. ⁊ ꝙ no. in aucͣ. d̓ here. ⁊ fal. §. ſi ꝟo. col̓. j.Vllus ex ꝯſilio. Hec regl̓a ſūpta eſt Io. an.LLex. l. ff. e. ti. l. ꝯſilij. Rō huiꝰ regl̓e colligit̉ ex canone. xliij. q. j. §. qd̓ p̄cipit̉: ex decre. d̓ ar. cū olī. ex. l. ff. mā.l. ij. in fi. ꝑ quā exēplificari p̄t: ⁊ ibi de hͦ (⁊. ff. de. ꝟ. ſig. ſepe in fi. ⁊ inſti. de ob. q̄ ex delic. §. op. Io. an.) nullꝰ enītenet̉ ꝯſiliū ſeqͥ: īmo explorare ⁊ deliberare dꝫ apd̓ ſeip̄ꝫan ſibi expediat nec ne: vt in p̄di. iuribꝰ. ſi aut ꝯſiliū ſitfraudulētū bn̄ obligat̉ ꝯſulēs: lꝫ duret rō ſupradicta: d̓hͦ rōne fraudis exēplifica ꝑ canonē. sͣ. lxxxvj. di. tāta. derenū. ſane. ff. de dolo. ꝙ ſi cū ſcires. No. igit̉ ⁊ breuit̓ clrca hͦ: aūt ꝯſiliū dat̉ circa ꝯͣctū vel qͣſi: aut circa maleficiūvel qͣſi. Primo caſu ſubdiſtingue aut ꝯſiliū nō eſt fraudulētū vt tūc nō tenet̉: vt hic ⁊ in ſupradictꝭ iuribꝰ. ff. dedolo elegāter in fi. aut eſt fraudulētū: ⁊ tūc tenet̉ actōede dolo ip̄i ꝯſiliū dedit: vt in p̄di. l. ꝙ ſi cū ſcires. vbi ille qͥ doloſe mihi ꝯſulult: ⁊ forte ſui lucri cā mutuare debitori nō idoneo. tenet̉ mihi actiōe de dolo. ad idē. ff. deꝓſenetis. l. ij. In. ij. caſu .ſ. cū dat̉ circa maleficiū tūc tenet̉ ꝯſulēs. nō tn̄ illi cui: ſed illi ꝯͣ quē cōſiliū dedit: nectūc tenet̉ actiōe de dolo ſed eiꝰ maleficij noīe. nā ſi ꝯſuluit occidi: homicida eſt. l. di. ſiqͥs vlduā: d̓ homici. ſicutdignū. ſi ꝯſuluit ſeruo vt fugeret vel furtū faceret tenet̉furti: (nō tn̄ ꝯditōe furtiua. ff. d̓ ꝯdi. fur. ꝓinde. qd̓ dic vtibi no. ⁊ p̄di. l. ſepe Io. an.) vel ẜui corrupti: de ſer. cor.l. j. §. ꝑſuadere. Si aut ꝯſuluit titiū mihi īiuriā facere tenet̉ mihi actōe iniuriaꝝ. de pe. di. j. nō ſolū. ff. de iniu. l.nō ſolū. Idē vbicūqꝫ cadit ī nomē maleficij: ip̄i aūt cuidedit ꝯſiliū nō tenet̉: tū qꝛ ſcire debebat id ſibi nō expedire vt. .sͣ. dixi: tū qꝛ ex īprobitate ſua nullus ꝯſeqͥt̉ actionē. ff. de fur. itaqꝫ fullo. Differētia eſt gͦ inter mādatū ⁊ꝯſiliū: nā mādato obligat̉ mādādo ſꝫ nō ꝯſulēs ꝯſulendo. ff. mā. l. ij. ⁊ inſti. mā. §. tria genera: vbi d̓ hoc.Xceptionē obijciēs. Po. ca. sͣ. de p̄ſcrip. illud. ff. deexcep. l. nō itaqꝫ. ⁊ habes hec ꝟba. sͣ. de excep. cū venerabilis. Et ꝓſequere hāc materiā: vt ibi nō. Et aduerteqꝛ mlrabilis videt̉ hec regula: nā ſi ego excipio de pactode nō petēdo: videor ꝯfiteri debitū fuiſſe ſi dico interrūpi p̄ſcriptionē: videor fateri te preſcripſiſſe: ſi dico ꝯͣ te.(no. hͦ ⁊ remiſſis quā ſtatiꝫ dabo. Io. an.) p̄ſcripſi gͦ primo id tibi debitū erat qd̓ p̄ſcripſi. ⁊ ſic actor nil āmododeberet cogi ꝓbare ſꝫ exciplēs tm̄: ⁊ fa. ad hͦ. sͣ. d̓ trāſac.p̄terea. ij. Et iō dixerūt qͥdā (vt no. in Spe. d̓ ex. §. viſo.poſt pͥn. et ibi vi. qd̓ de preſcriptiōe ibi ſcripſi ſuꝑ. j. for.Io. an.) hic loqͥ d̓ exceptōe nō nu. pecu. ⁊ ſil̓ibꝰ (qͣs Dy.hic dicit nō eſſe exceptōes iurꝭ ſꝫ facti vel intētiōis. Io.an.) ī qͥbꝰ reꝰ nil fatet̉: vt no. in di. l. nō vtiqꝫ. ſed ẜm hͦ mihi videt̉ hec regl̓a ſuꝑflua ⁊ ipſiꝰ nulla dubitatio. Dic gͦꝙ huiꝰ regule rō triplex eſt. Prima qꝛ lꝫ dicā feciſti pactū de nō petēdo: poterat eſſe ꝙ illud nō erat ꝟe debitū
vel naturaliter debitū tm̄ vel nullo mō. Itē lꝫ dicā īterrupi: forte nō erat cōpleta p̄ſcpͥtio. īmo hͦ dicere videor ꝙcōpleta nō fuerit dicēdo me īterrupiſſe vl̓ ſi cōpleta fuerat ſine ti. fuerat ⁊ bonafide. Itē in alijs exceptiōibus.Scd̓a quia ꝑ exceptionē nego me debere. ſi per ipſamde intētōe actorꝭdicerer confiteri:eadē exceptio duos ꝯͣrios effectꝰhr̄et: qd̓ eē nō dꝫff. de ſol̓. qͥ hominē. §. vl. ⁊ de ba.et eiꝰ ef. maiorescū igit̉ ꝑ exceptōnē negē intētōꝫ aduerſarij nō ē ꝯgruū me ꝑ ip̄aꝫ dici fateri. (⁊ ꝙ d̓r. ff. cō. ſi is. §. vl. ſit ſpāle ꝓpt̓ iuſtā ſqͦrātiāſoluētis ne ſit in dānū ſolū Io. mo.) Tertia qꝛ reꝰ pͥuilegiatꝰ eſt: vt poſſit ꝓponere duas exceptōes etiā ꝯͣrias:vt dixit. sͣ. e. nullꝰ pluribꝰ. ſic̄ gͦ exp̄ſſe dicere poſſet: negote p̄ſcripſiſſe: ⁊ poſtea ſi p̄ſcripſiſti īterrupi vel nego meꝓmiſiſſe: ⁊ poſtea pactū opponere de nō petēdo: ſic dicēdo tuā p̄ſcriptione īterrūpi vel pactū de nō petēdo feciſti vl̓ his ſil̓e: intētionē aduerſarij nō fatet̉: cū adhuc dicere poſſit nō ꝓmiſi nō p̄ſcpͥſiſti: ⁊ ſic de ſingl̓is. Tutiustn̄ eēt ip̄i reo ſic dicere (⁊ hͦ caſu ītelligit Dy. hāc regulāīducēs. l. ſi qͥdē. C. d̓ excep. ij. ⁊. iij. rn̄. qd̓ nō placꝫ vt ſeqͥt̉ī gl. Io. ā.) nego me ꝓmiſiſſe: ⁊ poſito ꝙ ꝓmiſeriꝫ mihipactu de nō petēdo feciſti: ⁊ ſic de ſingl̓. ad hͦ. xiij. q. ij. inpͥn. ⁊ no. in p̄di. decre. cū venerabilis. ⁊ in p̄di. l. nō vtiqꝫSꝫ qꝛ hec forma ꝟboꝝ docet mētiri: vbi ſnīa ⁊ ꝟitas ēin ꝯͣriū nō eſt amplectēda (nec eſt necͣia dūmō in merisexceptōibꝰ. ſuꝑ qͦ vl. qd̓ no. sͣ. e. li. d̓ li. ꝯte. c. ij. ī gl. an̄pe.Io. an.) cū prius aīas demū linguas oꝑteat fleri eruditas vt ī ꝓemio. ff. ī fi. ⁊ fa. qd̓. sͣ. dixi de ꝯfeſ. c. j. In gl̓. j.ꝟ. ad poſitiōes. ) Unū no. qꝛ idē qd̓ dicit hec regula inexceptōe: ītelligas ⁊ in replicatiōe: vn̄ ſicut exciplēs nōꝯfitet̉ actionē: ita nec replicās exceptionē eadē de cā: ſic̄enī ſe hꝫ exceptio ad actionē: ita replicatio (⁊ fortiꝰ vt dixi d̓ excep. a nobis in ſū. replicationū. in. iiij. mēbro Io.an.) ad exceptionē: ⁊ triplicatio ad replicationē ⁊ hͦ ſatis ꝓbat̉. sͣ. de excep. dilecti. ff. de excep. l. ij.De ꝯtra lus flūt. Pone exēpla q̄ dixi. sͣ. e. nō preſtat īpedimētū. Itē. xxv. q. ij. imꝑſali. vbi ſūt hec ꝟba. ⁊sͣ. e. li. de regula. nō ſolū. ⁊ sͣ. de teſti. ij. ⁊. C. de le. nō dubiū vbi de hͦ. Obijcit̉ ad hāc regulā de mr̄imonio ꝯͣctopoſt ſimplex votū: qd̓ tenet. sͣ. e. li. de vo. c. vno ⁊ de mr̄imonio ꝯͣcto poſt īterdictū eccl̓ie. sͣ. de ma. ꝯͣcto ꝯͣ īterdi.ec. ꝑ totū. ⁊ īter cōpr̄es ex catheciſmo. sͣ. e. li. de cog. ſpi.c. ij. ⁊ de ſnīa ſub ꝯditōe lata q̄ tenet. ij. q. vj. biduū. ⁊ ineccl̓ia ꝯſecrata ꝑ alienū ep̄m: vt. vij. q. j. ep̄s in dioc. ⁊ d̓oībꝰ q̄ fieri ꝓhibēt̉ tn̄ facta tenēt. (dat Dy. exēplū de. l.relegatoꝝ. §. ad tp̄s. ff. de īter. ⁊ rele. ad idē. ff. de fer. l. j.Io. ā. Itē obijcit̉ de his q̄ fiūt ꝯͣ ius ⁊ poſtea ꝯfirmātur. q̄ allegaui. sͣ. c. nō firmat̉. Sol̓. gn̄aliter dici p̄t ẜmIo. qͥ hͦ no. x. di. vides et Ber. qui idē no. de ſpō. duo. c.vl. in vl. glo. ⁊ Accur. in p̄di. l. nō dubiū. hāc regulā hr̄elocū in his q̄ ꝑpetuā hn̄t ꝓhibitionis cauſam. Cōtrariain his que tꝑalē. Del dic hāc regulā eſſe verā: niſi eodēvel alio iure tolleret̉ (ad annullādū certa actlo vel exceptio paret̉ vt in his q̄ fiūt dolo vl̓ metu. Dy. qꝛ factū tenet lꝫ nō teneat ꝯſiderato effectu. ff. e. nihil ītereſt. Io.⁊ ſic intelligunt̉ ꝯͣria (⁊ de hͦ in Spe. de diſpū. ⁊ al. e. §.poſt hoc. ꝟ. vel illud ius ⁊cͣ. Io. an.) vl̓ dic̄ ꝙ illa nō ſūtdirecte ꝯͣ ius: qꝛ lꝫ ius n̄ aſſiſtat nō tn̄ plene reſiſtit. Quidā tn̄ diſtinguere voluerūt dicētes. ꝙ aut ius ꝓhibet etaddit ꝙ ſi ꝯͣ ꝓhibitionē fiat nō valeat: aut ſimplicit̓ ꝓhibet. In pͥmo caſu habeat locū hec regl̓a cū ſuis ꝯcor-
additio
additio
additio
additio
Cſus
Caſus
additi
additio
additi
additio