Ti. XIIIDe regulis iuris
¶N pari delicto vel cāpotior ē ꝯditio poſſidētis. Tdem.LXVIv ¶ Um n̄ ſtat ꝑ eū ad quēꝑtinet qͦ minꝰ ꝯditio impleat̉
haberi dꝫ ꝑinde ac ſi īpletafuiſſet. Idē. LXVI.Uod alicui ſuo nō licꝫnoīe nec alieno licebit.Oteſt Idē. LXVIII
In ſcd̓o habeāt locū ꝯͣrla ⁊ ſua ſll̓ia. ⁊ fac̄ ad hͦ. sͣ. de re.ij. ad apl̓icā. ſꝫ hͦ diſtīctio reprobat̉ ꝑ p̄di. l. nō dubiū.bi hēs exp̄ſſe ꝙ ſuffic̄ legiſlatorē aliqͥd ꝓhibuiſſe: lꝫ nōidlecerit ſi ꝯͣ factū fuerit non valere (Ide videt̉ tenereSull. sͣ. d̓ of. or. romana iuxͣ fi.) Itē obijcit̉ d̓ maleficijsq̄ ꝯͣ ius fiūt: nectn̄ habēt̉ ꝓ īfectꝭSo. hec regl̓a hꝫlocū ī his q̄ de iure ſortiūt̉ effectū(.l. al̓s ſortiri pn̄tIo.) ⁊ fa. qd̓ dixis. e. ti. nō p̄ſtat īpedimētū. ⁊ illd̓hͦ adde. nā mr̄imoniū nullū īterdū nō habet̉ ꝓ īfectō: īmo p̄ſtat īpedimētū ſcd̓o ⁊ electio nll̓a īterdū p̄ſtat īpedimentum ſcd̓e: quod dic vt no. de elect. auditis.N pari Io. mo. ī decr. sͣ. e. li. de teſti. c. j. dixit re-gulā locū hr̄e ī his q̄ in ſe ſūt turpla: vt occidere ⁊ furari. vbi ꝟo factū ī ſe nō ē turpe ſꝫ qͣlitas rei adiecte vel ꝑſonaꝝ: fac̄ illd̓ turpe tūc nō ē melior ꝯditio poſſidētꝭ ꝙdlc̄ ꝓbari d̓ ſimo. veniēs. ⁊ rō reddit̉. ff. d̓ ꝯdi. ſine cā. l.auuculo .j. ⁊. ij. rn̄. ⁊cͣ. Io. an̄.) Inqͣꝫtū hec regl̓a dic̄ dedelicto ſūpta ē de. l. ff. eo. ti. cū par delictū. inqͣꝫtū dic̄ decauſa ſumpta ē de. l. ff. e. ti. in pari cā. Po. ca. ī delicto ꝑcan̄. xllij. q. v. nō ſane. In eo .ſ. qͥ repetit pecuniā quā dedit ꝓ inlqͦ iudicio. Itē ī eo qͥ vſuras qͣs ſoluit repetit eūip̄e ſit ī pari delicto: de vſu. qꝛ fruſtra Itē ꝑ. l. ff. d̓ ꝯdi.ob tur. cām. l. vbi āt. ⁊. l. ſe. vbi hēs ꝙ nō reꝑetit̉ ꝙ ꝓpt̓ſtuprū vel vt male iudicet̉ datū ē. De cā pōe ꝑ decr. sͣ. e.li. de p̄bē. ſi a ſede. ⁊ ꝑ. l. ff. de ꝟ. oblig. ſi ẜuū. al̓s incipitſi ſtichū. §. ſequit̉. vbi dicit̉ ꝙ cū querit̉ de dāno: ⁊ pareſt vtriuſqꝫ caſus: potior eſt qͥ tenet qͣꝫ qͥ ꝑſequit̉. Et aduerte: qꝛ male videor exēplificare ꝑ decre. illā ſi a ſedenā ibi nō erat par cā: qꝛ fuerat vni collata ꝑ papā: alteri ꝑ ordinariū. Sꝫ nō q̄rit̉ de paritate qͦ ad ptātē ꝯferētiū: ſꝫ d̓ paritate qͦ ad tp̄s: qꝛ cui pͥmo collata fuerit dubitat̉: ⁊ iō in hac pari cā tꝑis potior erit ꝯditio poſſidētis. Et noͣ qꝛ h̓ exhibet̉ fauor reo: qꝛ abſoluit̉ in pari cāvl̓ delicto. C. d̓ ꝯdi. ob tur. cāꝫ. l. ij. vn̄ ſꝑ dicere cōſueuimus ꝙ in pari delicto vl̓ cā potior ſit excipiētꝭ cōditio:vt in p̄alle. iuribꝰ: ad hͦ d̓ ꝯceſ. p̄bē. ex tenore. de adul. c.pe. ⁊ vl. ꝯͣdicere videt̉ decr. illa d̓ ꝯceſ. p̄bē. cū ſuꝑ. ſꝫ ſolue vt ibi ī gl. q̄ īcipit: qꝛ fruſtra in fi. Dy. ponit h̓ diſtinDm nō. Hec (ctionē culꝰ ꝟba vide ad lr̄aꝫ Io.s regula ſūpta ē ex. l. ff. e. ti. . in iure ciulli. Pone exemplū abrae Gen̄. xxij. ꝑ quē non ſtetit qͦ minꝰ ẜm dn̄ip̄ceptū filiū īmolaret: vn̄ ꝑinde apud dn̄m gͣtuꝫ fuit acſi īmolaſſet. xxij. q. ij. ꝓphetauit. ⁊. c. ſe. Itē pone in eo qͥīpedit: ne ad eū citatio ꝑueniat: vt. sͣ. vt li. nō conteſta.qm̄. §. porro. In ſtipulatiōe. ff. de ꝯdi. ⁊ demō. l. iure ciuili. Itē potes pōere in lib̓tate legata: vt alicui det̉ heredi. ⁊ ꝑ heredē ſtat. C. de ꝯdi. īſer. l. pe. al̓s ē vlt. ⁊ idē inalijs legatꝭ. ff. de cōdi. ⁊ demō. l. cū puplllus. ⁊ in īſtitutiōe heredis. ff. de cōdi. inſti. l. iij. Nō tn̄ ꝙ ſi mlhi. x. ꝓmiſerꝭ ſi te vicero: tacite vldet̉ hͦ actū vt reſiſtere poſtis⁊ ſic habet̉ ꝓ exp̄ſſo. ff. ſi cer. pe. l. cū qͥd. Et noͣ ꝙ dic̄ ꝑeū ad quē ꝑtīet: nā ſi ſtaret ꝑ aliū tertiū: vl̓ etiā ꝑ impedimētu melip̄iꝰ: tūc hꝫ locū regula. sͣ. e. īputari. qꝛ tūcſꝫ īputet̉ ꝙ ꝑ me nō ſtat vt ibi: tn̄ nō habebit̉ ꝓ īpletovt hͦ (⁊ ſic ptꝫ ꝙ iſta ꝑ illā nō ē ſuꝑflua. Dy. tn̄ dicit̉ illāloqͥ qn̄ īpedit̉ ꝑ caſuꝫ. Iſtā ꝟo qn̄ īpedit̉ ꝑ eū cuiꝰ int̓ eſtꝯditionē nō īpleri. Io. an̄.) ⁊. ff. de ꝯdi. ⁊ demō. l. qͥbꝰ ditbus in pͥn. Itē noͣ ꝙ ſi libertas legata eſt ẜuo ſi. x. hereqſ dederit: ⁊ ꝑ heredē ſteterit quo minꝰ ẜuꝰ dederit iiia. x. ꝑinde ē ac ſi īpleta eēt cōditio: qꝛ ille liber erit tenet tn̄ poſtmodum ad illa. x. niſi forte obtulerit: ⁊ heres
nō ſuſceꝑit. C. de ꝯdi. īſer. l. vl. Sꝫ dic̄ lex ꝙ ſi teſtator legat lib̓to. .x. ſb̓ ꝯditiōe ſi cū filio ſteterit ⁊ filiꝰ moriat̉: ⁊ſic ꝑ eū vl̓ ꝑ caſuꝫ ī eiꝰ ꝑſona ꝯtīgētē ſtat qͦ minꝰ ꝯditioīpleat̉: n̄ tn̄ debet̉ delictū. ff. d̓ adimē. le. l. ſcio ī pͥn. So.cū ſtat ꝑ eū .i. ꝑ factū eiꝰ vl̓ īpedimētū ab eo p̄ſtitū: habet̉ ꝯditio ꝓ īpleta: ⁊ ſic ſimpl̓r ꝟaeſt regula. Sꝫ ſiſtat ꝑ caſuꝫ ī ꝑſonaͣ eiꝰ ꝯtingentēdiſtīgue: aut eratrelictū ꝯtēplatōeeiꝰ in cuiꝰ ꝑſonaerat īplēda cōditio: ⁊ tūc nō debet̉ relictum: vt in p̄di. l. ſeio. aut fauoreeiꝰ cui relinqͥt̉: ⁊ eo caſu debet̉. ff. d̓ an. leg. l. meuia ī pͥn.aut dubitat̉: ⁊ eo caſu relictū debet̉ qͣſi ī dubio ſit īterp̄tādū legatarij fauorē relictū: ſi ex ꝟitate vl̓ ex ꝯiecturꝭalid̓ nō appareret. ff. de ꝯdi. ⁊ de. l. ill̓ libertꝭ. ⁊. C. de legi. l. j. (Idē Dy. ⁊ pleniꝰ. C. de inſti. ⁊ ſb̓ſti. l. j. Io. an.)Dod ali. (Cle. de regū. vt ꝓfeſſores. dat nouū exē¶ Eplū huic regule. Io.) Po. ca. ꝑ. c. xlvj. diſ. ſic̄ ī ſuo.meo em̄ noīe mihi nō lꝫ fenꝰ exercere: ita nec aliēo. Iteꝫꝑ decr. de cri. fal. ad falſarioꝝ. ſic̄ em̄ ꝓpͥo noīe lr̄as papales falſare nō debeo: ita nec aliēo. Itē nec noīe aliēonec ꝓpͥo albū p̄toris corrūꝑe debeo. ff. de lur. om. iu. ſiqͥsin id in fi. Dy. ponit ꝑ aucͣ. vt hi qͥ obli. §. ſiqͥs. vbi ſic̄tutor nō inqͥetat pupillū noīe ꝓpͥo: ita nec alieo vt ex iure ceſſo. Io.) Et noͣ ꝙ hec regl̓a ꝟa ē in maleficijs. Indecēs em̄ ē crimē ſuū comodis aliēis īpēdere: vt in. d. c.ſic̄ nō ſuo. hͦ dico: qꝛ delegatꝰ ex delegatiōe cogͦſcit de cāde qͣ: ⁊ ꝓpͥo noīe cogͦſcere nō poſſet. ij. q. v. ſi ep̄s. ⁊ punit qͦs al̓s punire nō poſſet: d̓ offi. dele. ſanc. Et libertꝰnoīe aliēo vocat pr̄onū in ius: qd̓ noīe ꝓpͥo nō pōt. ff. d̓in ius vo. l. q̄ſitū (ad euitādū hͦ ꝯͣriū dic̄ Dy. regulā loqͥcū faciēdū noīe aliēo eūdē hꝫ effectū quē hr̄et ſi factumeſſet noīe ꝓpͥo. Io. an.) Et lalcꝰ qͥ nō pōt cāꝫ ſpūalē tractare ꝓprio noīe: tractat alieno: vt. sͣ. eo. li. de ꝓcu. c. j. ⁊idē in fi. Itē hꝫ locū in his q̄ vt demādari poſſint reqͥrūt ordīs adminiculū: vn̄ ſic̄ ſuo noīe ſacerdos ſimplenō chryſmat in frōte nō ordīat ad ſacros: ita nec ep̄i ſuimādato cū tali demādari nō poſſit: ⁊ de hͦ. sͣ. de ꝯſe. ecc.Oteſt Dic̄ Dy. (vl̓ al. aqͣ. ⁊ ſac̄ qd̓ dixi. sͣ. e. ea q̄regulā reſtringēdā ad ea q̄ p̄n̄t ꝑ alios explicari.alle. ꝙ no. ff. dꝫ vi ⁊ vi ar. l. j. §. qͦtiēs. Io. an.) Pōt qͥsꝑ aliu iudicare. lxiij. di. tibi dn̄o. ſic̄ ꝑ aliud mr̄imoniū ꝯͣhere. sͣ. e. li. de ꝓcu. c. vl. ſic. ff. de ꝓcu. l. j. §. ij. (⁊ ibi de hͦ⁊. ff. d̓ admi. re. ad ci. ꝑ. l. ij. in. j. gl. Io. an.) ff. d̓ ſta. ho. l.aretuſa ī fi. Hec regula fallit in eo cui cōmittit̉ certū miniſteriū. sͣ. de of. dele. c. vl. sͣ. e. li. e. ti. is cui. ⁊ ob. C. de cadu. tol. l. vna. §. ne āt. ad idē. ij. q. iij. abolitio. de cle. nonreſi. qꝛ nōnulli. ff. de ſol̓. int̓ artifices. Itē in pnīa ſuſciplenda: de pe. di. j. quē penitet in pͥn. quā ꝑ ſe qͥs reciꝑedꝫ: rō ē pudor qͥ ē maxīa ꝑs pnīe vt ibi. Itē in eo vtroqͥ veniā etatꝭ īpetrat: qd̓ ꝑ ſe facere dꝫ. C. de his qui ve.eta. īpe. l. ij. Itē adoptare vl̓ arrogare nō pōt qͥs ꝑ aliūff. de adopt̉. poſt mortē. §. neqꝫ. rō ē: qꝛ adoptio imitat̉naturā. Itē fallit ī iudice ꝑ ſeip̄m recitare dꝫ ſnīaꝫ niſiſit ep̄s ſiue ſuꝑior. sͣ. e. li. de re iudi. c. vl. C. de ludi. aucͣ.ad hoc. Itē in eo qͥ incipit ꝯferre ſacr̄m vnitatꝭ qͥ id ꝑaliū ꝑficere nō pōt. xxiij. di. qͦrūdā. Itē abbas ꝑ ſe ꝟberādo pōt corrigere moachū nō ꝑ aliū maxime laicū: deſen. ex. vniuerſitatꝭ. Itē dn̄s nouū emphiteotā nō ꝑ ꝓcuratorē ſꝫ ꝑ ſe ī poſſeſſionē īducere dꝫ. C. de iure ēphi.l. vl. §. pe. Itē violētū ſtatī pōt de poſſeſſiōe expellereꝑ ſe: tn̄ nō ꝑ ꝓcuratorē. sͣ. de vi ⁊ vl ar. l. cū fūdū. Dy.Itē qͥ eſt in poſſeſſiōe ẜuitutꝭ ⁊ ꝓclamat in lib̓tatē ꝑ ſe
tio
AdditioCaſus
us
Additio
Additio
Additio
tio
ſaſus
itio
Additio