Liber
Oſſeſſor malefidei vlb lo tempore non preſcribit. Idem.o Ine poſſeſſione p̄ſcri-
Culus ꝟba poſuit Archl. in decre. ordinarij. Io. an.)Oſſeſſor malefidei. (nō p̄ſcribit rō ẜm Io. mo.Iqꝛ peccat ⁊ ex eo meret̉ penā: gͦ non p̄mium detrāſla. p̄. c. ij. Io. an. Pone caſum. xxxiiij. q. ij. ſi virgosͣ. de preſcrip. c. vl. Hec regl̓a ẜm leges ꝟa ē in p̄ſcpͥtione. x. vl̓. xx. (habita diſtinctioneint̓ pn̄res vel abſētes ⁊ qͥ qͦ ad hͦdicant̉ pn̄tes: etqͥd de illo qͥ nullū hꝫ domiciliuꝫvel hꝫ plura. no.C. de p̄ſcpͥ. long.tēp. l. fi. vide in Spe. de p̄ſcpͥ. ꝟ. qn̄ aliqͥs. Io. an.) annoꝝ. C. de p̄ſcpͥ. lon. tēp. aucͣ. malefidei. in p̄ſcpͥ. aūt. xxxvel. xl. an. nō requirit̉ bona fides. xvj. q. iij. §. pōt. sͣ. dep̄ſcpͥ. vigilāti. C. de p̄ſcpͥ. xxx. vl̓. xl. an. cū notiſſimi. niſivel̓ dicere leges eē corretas ꝑ p̄di. decr. d̓ p̄ſcpͥ. c. vl. vbide hͦ ꝙ quidā abhorrēt: dicētes papā non poſſe tollereleges niſi qͦ ad ſuū foꝝ. alij ꝟo dicunt papam indiſtincte quo ad vtrūqꝫ foꝝ poſſe leges tollere. de hoc. x. di.ꝯſtōnes. de teſta. cū eſſes. in his aūt tenens mediū: credo ꝙ papa vbi nō hꝫ tꝑaleꝫ iuriſdictionē nō poſſit tollere legē quo ad foꝝ clulle: niſi in his in qͥbꝰ ꝟtit̉ ꝑiculū aīe: cū ptātes diſtīcte ſint. xcvj. di. cū ad veꝝ. x. diſiij. qm̄. vbi de hͦ. ⁊ qͥ fi. ſint legit. cām. ij. in his aūt ī qͥbꝑſculū aīe ꝟtit̉ qͦ ad vtrūqꝫ foꝝ tollit legē. ꝓbat̉ hoc d̓iudi. nouit. de p̄ſcrip. c. vl. ⁊ de ſecun. nup. c. pe. ⁊ vl. sͣ.e. li. de fo. cōpe. c. vl. de iureiu. c. ij. e. li. de except. c. ij. deſen. excō. decernimꝰ. nā in his leges ſacros canōes imitari nō dedignant̉. sͣ. de iudi. clerici. in auc. vt nō luxuꝯͣ natu. col. vj. in aucͣ. vt clerici apud ꝓprios ep̄os. §. ſiꝟo eccl̓iaſticū. ex qͥbꝰ ſacris poſſet inferri idē de iure canonico circa hͦ ꝙ de iure ciulli. Sciendū eſt aūt ꝙ ẜmnos nō ſolū ab initio: ſꝫ in qͣlibet ꝑte p̄ſcriptiōis dꝫ preſcribēs etiā ꝯgnoſcere bonā fidē: vt h̓ ⁊ in ꝯcor. In hisaūt in qͥbus etiā ẜm leges reqͥrebat̉ bona fides ſufficiebat ab initio bonā fidē agnouiſſe. (ꝙ melius dicāt leges videt̉ cū a pͥncipio legitime factū vitiari nō debeat ꝑ illud ſuꝑueniēs a qͦ nō poterat inchoari. jͣ. e. factūlegitime. ff. e. ti. in ambiguis. §. nō eſt nouū. So. vt dicit h̓ Dy. regule ille loquūt̉ in actibus ꝑfectis. ſecꝰ ī inchoatis tm̄ vt hic ꝓbat̉. ſolutio ẜm eū. ff. de ver. obli.ſi ſub vna. §. j. ⁊. l. pluribꝰ. ⁊ de ſerui. l. ꝓ ꝑte. de ſer. ruſpre. l. via. §. q̄cunqꝫ. Io. an.) vt in p̄di. §. pōt. ⁊. l. cū nōtiſſimi. Si aūt q̄rat̉ de eo qͥ cōpleta p̄ſcriptione incipithr̄e malā fidē: an teneat̉ rē reſtituere? dic vt no. xliij. qvj. c. j. ⁊. xxxiiij. q. ij. ſi vlrgo. ⁊ sͣ. de p̄ſcrip. vigilanti.Nō ſolū aut in reſcpͥtiōe reqͥrit̉ bona fides vt hic: ſedetiā titulꝰ (de hͦ ⁊ an ſit neceſſe ſaltē allegare tituluꝫ etan̄ in p̄ſcribēdo vſūfructū vel libertatē aliculꝰ ẜuitutꝭſit titulꝰ neceſſariꝰ. h̓ ꝑ Dy. Io. an.) qͥ det cām p̄ſcribēdi. de hͦ. x. q. iij. qꝛ. iij. q. vj. dilectio. de p̄ſcpͥ. ſi diligēti.Arg. ꝯͣ e. ti. d̓ qͣrta. ⁊. c. ad aures. ⁊. c. vl. vbi n̄ fit mētiode titulo. So. dic breuit̓ ꝙ ſi ius cōe vel p̄ſūptio nō eſtꝯtra poſſeſſorē: ſufficit bona fides: alias neceſſe eſt allegari titulū ⁊ ꝓbari: niſi alleget̉ p̄ſcriptlo tanti tꝑis:culus ꝯͣrij nō ſit memoria. sͣ. e. li. de p̄ſcrip. c. j. Quid autem ſit p̄ſcriptio: qͥd vſucapio: q̄ in eis requirant̉: quiseoꝝ effectus: plene no. xvj. q. iij. in ſūma. quō interrumpat̉. e. q. §. pōt. ꝟ. hec de p̄ſcpͥtionibꝰ. ⁊ sͣ. de p̄ſcpͥ. c. illud. a ¶ Fidei. multis modis ſumit̉ fides. qd̓ dicvt no. sͣ. de fi. catho. in rub. ⁊. xxij. q. j. monet. hic ſumitur ꝓ conſcientia. ſic. xxviij. q. j. §. ex his. de preſcpͥ.c. vlti. b ¶ Ollo temꝑe. potes facere punctū ante ⁊poſt: ⁊ ſic habebis duos intellectꝰ. Primus eſt ꝙ nul-
la antiqua dleꝝ poſſeſſio ⁊cͣ. sͣ. de p̄ſcrip. vigllanti. Secundus ꝙ nullo temꝑe p̄ſcriptiōis debet agnoſcere malā fidē. sͣ. eo. c. vlti. Idē Dynꝰ.) c ¶ Preſcribit. ſiergo poſſidēs conſcientiā habet rei aliene non preſcribit. Contra .xvj. q. iij. placuit vt qͥcunqꝫ. sͣ. de p̄ſcpͥ. c. j.ibi p̄ſcribit qͥ certꝰ eſt rem eſſe alienā. Sol̓. illud ſpeciale in fauorē fidei catholice: ſic̄ alia. ij. q. vij. ſi hereticussͣ. eo. li. de hereti. c. j. ⁊. iiij. C. de epiſ. audien. l. nemo. cūſimi. Preterea ſatis videt̉ ſuā ꝯſcīam purgaſſe ⁊ bonāfidem agnoſcere: qui verum dn̄m requiſiuit. arg. jͣ. eo.ſcienti. cū ſuis ꝯcor. ⁊ ſic auctoritate canonis excuſat̉.ſic. ff. de noxa. l. ⁊ generaliter. vbi vſucepit qui ſcit ſeruū alienū qui ſibi alio bonefidei poſſeſſore fuerat dat̉pro noxa: ex quo verus dn̄s requiſitus noxam emendare non vult. Item cōtra. .sͣ. de lurepa. cura. Sol̓. vt ibi⁊ .xvj. q. iij. ſi ſacerdotes. in prima glo. vltra mediū: qd̓etiam videt̉ contra. Si querat̉ quis dicat̉ bonefideipoſſeſſor et male dic vt notatur de preſcrip. ſi diligentiin glo. penul. (et hic per Dy. repetentem quo ad hoc ꝙIne poſſeſſionē. (non proce (ibi no. Io. an.dit. Exponit Dy. id eſt non inchoatur. licet qn̄qͣꝫ inchoata ſine poſſeſſione continuetur ⁊cͣ. Io. an.)Hec regula ſumpta eſt ex. l. ff. eo. titu. qui in ſerultuteeſt: per quā etiam poteſt hic poni exemplū caſus. et ꝑc. xvj. q. iij. porro. et. sͣ. de preſcrip. cauſam que. ſeruuscum ab alio poſſideatur nō poſſidet. vt in primo caſu:hereticus et paganus vt in ſecundo: laicus ſpiritualia:vt in tertio. Sciendū eſt autem ꝙ poſſeſſionū alia iurꝭ:alia facti: alia iuris et facti: et hec interdum habet plurimū iuris et minimū facti: interdum econtra quod ꝓſequere: vt no. sͣ. de. conceſ. preben. cum noſtris. ⁊. C. deacquiren. poſ. l. j. vt ergo currat preſcriptio debet quispoſſidere de facto et de iure: de facto planum eſt quiaqui non poſſidet non preſcribit: et debet poſſidere proprio nomine non alieno: alias ille preſcriberet cuiꝰ nomine poſſideret. xvj. q. iij. clerici. de reſtitu. ſpol̓. cuꝫ veniſſet in fi. de preſcrip. ſi diligenti. ff. de acquiren. poſ.quod meo. debet etiam poſſidere de iure: quia ad preſcriptionē requiritur clullis poſſeſſio. (prollxe tractahic Dy. ꝙ ad preſcriptionē requirit̉ clullis ⁊ naturalispoſſeſſio. vel cluilis tantū: ſcilicet̉ que animo retinetur.Sed naturalis tantū non ſufficit vbi aliꝰ ciuilis poſſidet ⁊cͣ. quē vide. Io. an.) id eſt ꝙ talis ſit perſona inquā cadere poſſit huiuſmodi poſſeſſio vt ꝓbatur ꝑ ſura inducta in principio glo. ad hoc etiā. xiiij. q. j. in pͥn.⁊ quod ibi no. ⁊ de proba. ex litteris in fl. ff. de vſucaplo. ſine poſſeſſione. hoc dico quia laici de facto interdum poſſident decimas ⁊ ſpiritualia: vt nō. Bartho.bririen̄. xiiij. q. j. in princi. glo. magne. ⁊ in fi. ad hoc. sͣ.eo. li. de reſtitu. ſpolia. ad decimas. nam vt ibi patet: aliud eſt poſſidere: aliud eſt legitime poſſidere. Et notaꝙ hec poſſeſſio facti debet eſſe cōtinua: quia ſi interrūpatur poſſeſſio interrupta eſt p̄ſcriptio. xvj. q. iij. §. poteſt. de p̄ſcrip. illud. C. de preſcrip. xxx. vel. xl. anno. cuꝫnotiſſimi. ſi tamē flat interruptio clulliter: puta per litis conteſtationem ẜm canones ꝙ ammodo non curratpreſcriptio: quia p̄ſumitur titubare ⁊ malā fidem habere: ſed leges que de mala fide non curant: nouos. xl. annos requirunt vt in predicto. §. poteſt. et hoc no. Io.xvj. q. iij. c. j. et qd̓ dicit regula de poſſeſſione hoc intelligas: vel de quaſi poſſeſſione quia incorporalia nō poſſidentur: ſed quaſi poſſidentur. ff. de vſucapio. l. ſequitur. §. ſi viam. ff. de aoquiren. poſ. l. iij. in principio. ⁊ tamen preſcribuntur. sͣ. de cauſa poſ. cuꝫ eccleſia. IdemDy. qui de hoc formant obiectionem ad hoc vltimumquem vide Iohan. an. d ¶ Preſcriptio. nec yſucaplo. ff. de yſucapio. l. iij. et. l. ſequen.
Ad
Caſus
Addi.
Ad.
Ad.
Ad.
Queſtlo
Ad.
Quid p̄ſcriptioQuid vſucaplo
Ad.