LiberIII
a modicū bn̄ficiuꝫ ſubticuit inb eadē. ¶ Illud aūt ap. ſe. incdultū: vt qͥs duo bn̄ficia cudrā aīaꝝ hn̄tia (ſi al̓s canonice ꝯferāt̉ eidē) poſſit recipereē ac ſimul licite retinere: intelfligit̉ de duobꝰ p̄mis bn̄ficijsqͣ cū cura poſt dictū indultūgobtinere contingit eundem.¶ Cū ꝟo tibi nō obſtāte ꝙꝙ aliud bn̄ficiū obtinere noſcarꝭ: a ſede p̄dicta d̓ aliqͦ bn̄ficio ꝓuideri ꝯtingit. ꝑ hͦ tecū vt pͥmū bn̄ficiū cū ſcd̓o retinere valeas: nō intelligiturdiſpēſatū. Hoc enī ſolū oꝑatur p̄dicta exp̄ſſio: ꝙ facta tihbi gr̄a neq̄at ſurrepticia iudicari. Idē. Mādato legatꝭ
ſuꝑ faciēda ꝓuiſiōe ꝑ papamꝯfirmato: papal̓ gr̄a ē cēſenda. h. d. ẜm Zen. ca. XXIIkFI apl̓ice ſedis legatusvolēs tibi ſue legatōisin aucͣte ī certa eccl̓ia ꝓuidere:canonicatū ⁊ p̄bēdā nll̓i alijde iure debitos ꝓxīo ī ip̄a eccleſia vacaturos: collationin ſue reſeruet: ⁊ decernat irritū ⁊ inane: ſi ſecꝰ ſuꝑ hͦ ꝯtigeorit attētari: certꝭ qui eos tibiꝯferāt cū vacabūt: executoribus per ſuas lr̄as deputatisNoſqꝫ poſtmodū plēa d̓ hisfacta narratiōe: qd̓ ab ip̄o legato factū extitit: ratū ⁊ gͣtūꝑ hn̄tes: id aucͣte apl̓ica confirmamꝰ ⁊ eiſdē executoribꝰ vel
no. Hoſt. ⁊ de reſcpͥ. poſtulaſti. (⁊ de excep. cū eccl̓iaſtice: vt ibi ſcpͥſi ſuꝑ glo. vnica Io. an.) ⁊ de p̄bē. ſuꝑ mordinato ī fi. ⁊ Cōpoſt. ī decre. capl̓m. de reſcpͥ. ad fi. glo.magne. ꝟ. Itē querit̉ de hac ⁊. c. ī nr̄a in glo pe. ⁊ Gar.sͣ. de of. or. in fi. ⁊ Guil. in ſpe. ti. de lega. §. videndū. ꝟ.illud cum ſeq̄nvſqꝫ ad fi.Hodicuꝫ.aSi enī in īpetratiōe hoc locū habet. sͣ. d̓ reſcpͥ. ſiꝓponēte. jͣ. eo. ſimotu. ml̓to fortiin diſpēſatiōe locū debet hr̄e: cuetiā ip̄e diſpēſatiōes ſint ambitloſe ⁊ reſtringēde. sͣ. d̓ fi. p̄ſb. c.ij. Quis aut ſupluralitate bn̄ficiorū diſpenſarepoſſit. vide. lxx.di. ſctōꝝ. ⁊ .xxj.q. ij. ſi qͥs iā traſlatꝰ. ⁊ sͣ. e. ti. deml̓ta. An aūt deture ſine diſpeſatione teneri poſſint. vi. ꝙ dixi. sͣ.de reſcrip. gr̄a.b ¶ Ap. ſe. Nd̓ar. ꝙ illa opi. q̄ habet ꝙ ſolꝰ papa diſpēſet ī curatꝭ.c ¶ Curā aīaꝝ. Pone hn̄s eccl̓iaꝫ curatā diſpēſationēobtinuit vt liceret ſibi reciꝑe aliud bn̄ficiū: etiā ſi ſit ꝑſonatꝰ ſil̓em curā nō hn̄s: ⁊ cū pͥori tenere: ꝯfert̉ ſibi archidiaconatꝰ: q̄rit̉ an poſſit illu retinere? ⁊ videt̉ ꝙ ſic:qꝛ licet archidiaconꝰ curā habeat: nō tn̄ curā ſil̓eꝫ cureparochial̓ eccl̓ie: vt. sͣ. d̓ elec. dudū. ij. ad fi. ad hͦ. sͣ. qͥ fil.ſint legi. ꝑ venerabilē. ꝟ. veꝝ. Nec etiā pōt dici ſil̓e: vbieſt aliqͣ diſſimilitudo. (d̓r Boetiꝰ ſuꝑ topica Tullij li.iiij. ꝙ ſil̓itudo ē reꝝ ſingulariū vl̓ differētiū cōꝑatio. vn̄in illa n̄ reqͥrit̉ ꝙ res tota ſit toti rei ſil̓is: ſꝫ ī eo ad qd̓cōfertur. de ꝯfir. vt l. vel inuti. dilecte. ⁊ vide ꝙ ibi dixi:qui fil. ſint legi. ꝑ venerabilē poſt pͥn. ⁊ ꝟ. veꝝ. ſi. ff. deadmi. tu. ſi pupillꝰ alteꝝ. §. fi. adtrebel. l. recuſare. §. vl.fa. ꝙ dixi de iudi. cām q. ij. de ꝯſti. trāſlato. ſuꝑ vl. glo.⁊ de tranſſa. c. ij. ſuꝑ glo. arg. ꝙ Ioh̓. an.) xxviij. q. j. ſicenim. ff. de iniuſt. rup. teſta. l. iij. ⁊ exp̄ſſa ſil̓itudo reqͥritur. sͣ. de tranſſa. inter corꝑalia. Itē ꝟbū ſil̓e in indulgentia poſitū gratioſe īterp̄tādū eſt. sͣ. d̓ ꝟ. ſig. ſi olim.ſed dic ꝯͣ ẜm Guil. qͥ hoc no. ī ſpe. ti. de leg. §. vidēdum.ꝟ. qͥd ſi hn̄s eccl̓iaꝫ. ⁊ sͣ. de offi. or. in fi. Sil̓itudo enimde qͣ fit mētio ī indulgētia nō ad ſpēs ſꝫ ad genꝰ refert̉⁊ ſufficit qͣlitercūqꝫ curā habeat: cū talis indulgentiavelut ambitioſa ſit reſtringēda vt h̓ vides. sͣ. e. li. de reſcrip. ſi gratioſe. de fi. p̄ſby. c. ij. C. de ſena. cōſul. l. j.d ¶ Canonice. ꝯcor. sͣ. e. li. de reſcpͥ. ſi gratioſe. ⁊ sͣ. deelec. dodū. ij. ad fi. (⁊ vl. ꝙ ibi ſcpͥſi ſuꝑ ꝟ. d̓ nouo Ioh̓.an. ) e ¶ Retinere. Quero d̓ duobꝰ pͥmo: nūqͥd ꝑ talēindulgētiā videat̉ ꝯceſſum ꝙ ī neutro reſidere teneat̉?videt̉ ꝙ ſic: ne īutil̓ ſit īdulgētia. ⁊ hͦ videt̉ tenere Io. vi.q. j. ſiqͥs ī clero. ī gl. ij. cā enī ꝓhibitiōis eē videt̉ ne qͥspl̓a bn̄ficia hēat: qꝛ reſidere tenet̉. hͦ gͦ īducere vid̓t̉ īdulgētia pͥnclpl̓r ꝙ ad hͦ n̄ teneat̉. Dic ẜm Guil. qͥ no. ī p̄di..§. ꝟ. qͥd ſi īdulget̉: ꝙ tenet̉ in altera reſidere: niſi illudexp̄ſſe in ludulgētia caueret̉: ꝙ ad hͦ nō teneret̉. ambi-
tioſe enī ſūt tales īdulgētie ⁊ reſtrīgēde: vt. sͣ. dlxi: reſtdeat gͦ in altera quam vult: vl̓ nūc ī iſta: nūc ī illa. ⁊ ſicvtriqꝫ ſatiſfiet. Sꝫ qͥd dices: ī indulgentia cauetur hecclauſula: dūmō in bn̄ficio qͦ nō reſidet faciat canonicedeſeruiri: nūqͥd ſi hūc modū nō reẜuauerit. (vide duoſil̓ia q̄ ſcpͥſi. sͣ. deelec. licet canon īfi. Io. an.) valetdiſpēſatio ⁊ bn̄ficloꝝ retētio? Rn̄deo ẜm Inno. etHoſt. ⁊ Cōpoſt.qͥ hoc no. ī dictadecre. dudū. ⁊ dep̄ſūp. c. vl. (videꝙ no. ī Cle. de offi. dele. c. vno Io.an.) ⁊ Gull. qͥ hͦno. in p̄di. §. ī ꝟ.ſꝫ qͥd ſi īdulgentia: qd̓ bn̄ tenetdiſpēſatio. illudenī dūmō nō habet vim ꝯditōisſꝫ potiꝰ admonitiōis vl̓ cōminatiōis: vt. ff. de tute. l. mueo. C. cōmi. epiſto. ꝑ totū⁊ vide ꝙ dixi. jͣ. d̓reg. iu. actꝰ. poterit tn̄ ꝓpt̓ ẜuitijnegligētiā eo iuſte pͥuari. sͣ. de cle. nō reſi. relatum.f ¶ Primis. Ita dicebāt p̄di. doc. ⁊ ꝓbabāt ꝑ. l. ff. deleg. iij. fideicōmiſſa. §. ſi qͥs decē. ff. d̓ ꝯdi. ⁊ demō. l. hecꝯdltio. ff. de ꝟ. ſig. boues. §. j. ff. de ꝟ. ob. eū qͥ kalēdis. ⁊idē erat ſatꝭ exp̄ſſum ꝑ decre sͣ. e. ll. de of. or. ordinarij.ad fi. ibi dū d̓r: vl̓ ea q̄ ⁊cͣ. vt ibi dixi. g ¶ Eundem.Per receptionē qͦ tertij vacāt duo pͥma: vt ī Cle. e. ti. ſplures (ꝙ no. h̓ Arch̓. ibi vi. ī gl. ſi ītelligas Io. an.)Surrepticia. Qd̓ fieret exceptꝭ duobꝰ caſibꝰ. sͣ. dereſcpͥ. gr̄a. ⁊. jͣ. e. ſi motu ꝓprio. Nō. gͦ ꝙ ſuffic̄ huic clauſule ꝙ ſuū ꝯſeqͣt̉ effectū ⁊ alium nō poterit oꝑari. ff. deCI apl̓ice. ¶ Pri (adimē. le. l. legata. īutiliter.mo ponit factū ꝯtinēs gr̄am legati: ⁊ approba-bationē papalē. Scd̓a ibi: Certū eſt. ſoluit dubiū īſurgens ex facto rōnē interſerēs ⁊ dubiū fortificās. rō ibiCū ipſa. fortifica ibi: Etiā. Io. an. i ¶ Apl̓ice. Qd̓hic d̓r habuiſſe. sͣ. e. ſi eū. ⁊ emanauit ad declaratiōemeoꝝ q̄ ibi dixi: nec ē differētia ī lure: licet ī facto videripoſſet. ibi nō fuerat obtēperatū lr̄is legati. Itē ibi papa mādauit canoniā ſtatī ꝯferri: p̄bēdā aūt cū vacarethic canoniā ⁊ p̄bēdā ꝯferri mādat cum vacabūt. ⁊ ſicibi expectās iā erat ī canonicū receptꝰ: h̓ nō. k ¶ Legatꝰ .ſ. de latere: aliꝰ enī nec ꝯferre nec reẜuare poſſet. sͣe. li. de off. leg. c. j. l ¶ Legatiōis. Si enī aucͣte ap. ſpeciali hͦ faceret: nō eēt alia cōfirmatio neceſſaria .s. e. ll.hi qͥ. ij. rn̄. m ¶ Eccl̓ia. In qͣ eiuſdē legati alia reẜuatlo nō pēdebat. qd̓ dic vt. sͣ. d̓ of. le. c. iij. ad fi. ⁊ ꝙ dlxiveꝝ ītelligo niſi etiā id papa ex certa ſciētia ꝯfirmareteiꝰ rei facta plena narratiōe: vt. jͣ. d̓r. n ¶ Decernat.Nō ꝯͣ opl. modernoꝝ (quā tenet Hoſ. ī ſū. d̓ offi. le. §qͥd ꝑtinet. ꝟ. irritat. ⁊ vi. ī Spe. ti. ij. §. nūc on̄dēs. ver.xxxvij). qͥ dicebāt ꝙ legatꝰ nō poterat decretū apponere: niſi ad id ſpāle hr̄et mādatū. ad idē. sͣ. e. li. d̓ of. leg.pn̄ti. ⁊ dicā. jͣ. d̓ ꝯceſ. p̄bē. qꝛ cūctꝭ. o ¶ Eos .ſ. canonicatū ⁊ p̄bēdā. p ¶ Cōfirmamꝰ. Nō in forma cōmuni
Addi.
Quiu
Add-
Addi
Quis poſſit diſpēſare circa pluralitatē
Caſus
Auti.
Que ſil̓itudo dicatur
Dlulſi
Simile
Queſtlo
Addi.