Druckschrift 
1 (1494) Prima pars operum Johannis Gerson
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

In die aſcēſionis dominiVII

imꝑfectā nimiū eccl̓iaſticā policiamaſtrueres. nec a deo cuiꝰ ꝑfecta ſunt oꝑa ſalubriter inſtitutā. qd̓ c redere nefas ē ſi qͥsin morbꝰ poſſꝫ īcurrere ꝯͣ quē nll̓a poſſꝫadhiberi medicina. ſꝫ tn̄ nulla mēoratꝭ caſibꝰ relinqͥt̉. ſi aliqn̄ ſine pape vocatōneꝯuenire poſſit eccl̓ia. Libēter diutiꝰ inſiB ſterē ſꝫ breuitate ꝓhibeor. Qm̄ te certuꝫac īdubitatū pōtificē nob̓ exhibuit deꝰ vtreliqͣ mala te tollat. et regnū iſrl̓ nimis īſtrictū iteꝝ āpliet. ad te ꝯuertit̉. clamitat eccl̓ia q̄rēs. Dn̄e ſi ī tꝑe ⁊c̄. abgis inqͥt retro diebꝰ qͥſqͣꝫ me ſūmꝰ pōtifex ītātā ſpeꝫ erexit recuꝑande mee dignitatisantiq̄/ ſicuti tu quē video ꝯtrarie diſpoſitūillis me diuiſert. Fac obſecro vt fruſtraſperauerim. Cōſidera etiā atqꝫ etiā cummihi donatꝰ es. tuꝰ eſſe certe deſtiti. nec ſite vocē dn̄m/ tu me ꝓpt̓ea famulā arbitrerꝭSic ſara obediebat abrae dn̄m illū vocās ego certe tua ſꝫ tu meꝰ. oīa ſiqͥdeꝫ meaſūt ſiue paulꝰ ſiue appollo ſiue cephas. Tute etiā filioꝝ meoꝝ ẜuū vocas ſi es/ curte vocas? Si ꝟe es/ negato dn̄m vide qͣn mihi debes. Si qͥſpiā te filioꝝ meoꝝnabilit̓ vti velit/ potes te ſibi negare vlfurari ſuus es/ qͥn te vl̓ aliū ſue neceſſitati ſuccurras. qͣꝫuis nil ambitōi. nihil auaricie vl̓ malicie debeas ſi tātū ſingul̓ qͣntūvniuerſis. certe qͣꝫtū vniuerẜ tātū mihi.re ſuſpirabūda atqꝫ plorabūda peto vt mala mea reſpicias/ vt regnū iſrl̓ tꝑe reſtituas. Iuſtū petit pr̄ btiſſime. exaudi. vniuerſū ſtudiū tuū ad regni ſui reſtitutōꝫ ꝯferas. de vetuſta illa ſaracenoꝝ ruina/ qͣꝫuiso ſi reſarciret̉. Uix auſim aliqͥd dicere. licet exiſtimēt̉ xp̄iani ppl̓i rectores hoc abſoluti p̄cepto qd̓ hodie tuis auribꝰ intonuit. Eūtes ī mudū vniuerſū p̄dicate euāgeliū creat̉e. alijſqꝫ ſil̓ibꝰ. qͣꝫdiu fuerit aliqͣgēs ſine xp̄o. nec ſe putaſſent pr̄es eoꝝ apoſtoli. nec illi qͣttuor pͥncipales doctores eocleſie. poſt qͦꝝ tꝑa tāta peſtis exorta ē. Ueꝝab hac diſputatōne breuitatꝭ amor auocatac ꝓpe rapit ad alia. De indis qͥd dicam?Habēt xp̄m an pure qͥs doceat? Quiſ te vetat ad eos mittere referant oīa?. Facile ineis fidei ſinceritas corrūpit̉. eccl̓ie rhomane cohereāt. a fidei certitudo petēda ē. Impiger extrēos currit mercator adindos. Per mare pauperiē fugiēs telaignes. Et ex te nullꝰ eo curret ſpe lucrifaciende tante gētis. memēto tn̄ illi te debi-

torē. ꝟo de grecꝭ loq̄rer qͥbꝰ multa latini debemꝰ. Ueꝝ hūc locū eo negligētiꝰ trāſeo te erga grecoꝝ reuocatōꝫ oēs adhibituꝝ oꝑas intelligo. feſtina pr̄ feſtina/ ne fugiat hora. ne labatur occaſio deſuꝑ oblata.cui ē facile ſil̓is reditura. Ad felicitertractādā tꝑs oīm pͥmū ē. Itidē dicēdumputo de ea ꝑte latinoꝝ/ nōdū tuā claramiuſticiā inſeqͥt̉. ſed duobꝰ hoībꝰ hūano iudicio diuinoqꝫ ꝯdēnatis adhuc īheret. qm̄ tua vigilātia et obediētiū pͥncipū ſedulitate tue ꝟitatiſ ꝑſpicuitate ſpes ē cito d̓obn̄ iuuante reditura Labore tm̄ opus eſt Igit̉ his tāta breuitate decurẜ ꝑgit iteꝝ Ceccl̓ia q̄rere de ea ꝑte tuā iuſticia agͦſcit.Dn̄e ſi in tꝑe ⁊c̄. Tecū forte cogitas. cur q̄rat? hec ꝑs ſit ſciſmate lib̓ata. que ī ea ruine reꝑande relinquūt̉? Gaudꝫ ſane ſciſma eſſe hinc depulſū ſꝫ radicituſcredit auulſū. Herēt t̓re radices ex quibuſpullulauerat malū germē. Ueret̉ ne ſi nonſuccīdāt̉ denuo repullulet/ qͣre cupit vt fodiat altiꝰ labor tuꝰ futura ſine metu niſi viderit cunctas maloꝝ germinū ſtirpespenitꝰ auulſas. Sꝫ ſunt ais iſte radices?Abſit ſi a mea tenuitate ꝓrſus abſit vt tuam ſūmā ſapiētiā velim inſtruere ſcio ab īſania paululū diſtare volētē docere miner. Sed effūdo corā te cordis mei affectūīmo ꝓfero voces eccl̓ie ſctōꝝ/ ſine ſuſpition docēdi oro vt eas exaudias. Quisneſciat nos ī orōibꝰ effundere corā d̓o corda nr̄a. nec velle docere? Malo tn̄ dicatip̄amet eccl̓ia voces ſctōꝝ ſuorū. dicat qͣsvelit ſtirpes excindi qͣs plātari En loqͥt̉. ī me ſꝫ ī intēdite. Ue miſere mihi.ve infelici. exqͦ dignitatis culmīe manibꝰ īiquoꝝ detracta ſū. quō mutatꝰ ē color optimus. obfuſcatꝰ faciei nitor. Celeſtꝭ pulcritudo terrēis ſordibꝰ inqͥnata. exangue corpus effectū miſerādū incultū hiſpidū. veſtimētis fragrātibꝰ ſpoliatū. Ecce rexditor meꝰ/ me regni ſcōꝝ celeſtꝭ exp̄ſſā imaginē d̓creuerat. vt qͣꝫtū fas eēt t̓renaꝝ reꝝoblita celo ꝓpinqͣrē. et regnū illd̓ ſuꝑnumocul̓ mortaliū p̄ſentarē. Sic enī ſub moyſe noīe dictū fuerat. vade oīa facias ẜm exēplar tibi mōſtratū ī mōte. Sic retulit poſtea diſcipulꝰ quē dilexit ſe vidiſſe ciuitatēſctāꝫ hierl̓m deſcēdētē celo hn̄tē claritatēDuplici v̓o ſil̓itudīe illā imitabar. Primūqͥdē. qꝛ ſic̄ ī celeſti r̄gno cherubin. ſeraphin ceteri qͥqꝫ vſqꝫ ad agelos ordināt̉ ſb̓ vno