G
erat alteri ius q̄ſitum: an ſit ſurrepticia ſi d̓ eanon fit mentio de iure ad rem alteri competēti. videtur ꝙ non per. c. hi qui. de p̄ben. li. vj.iuncto. c. relatuꝫ. e. ti. quia ius in re p̄ualet iuri ad rem. eo. ti. quodā. li. vj. Quod maximevidet̉ veꝝ ſi gratia eſt motu ꝓprio facta: perc. ſi motu ꝓprio. eo. ti. ⁊ li. ⁊ quod ibi noͣ. Io.an. in nouella. in glo. idem verbū. nec obſtaty pͥnceps nō videtur tollere velle ius alteri q̄ſitum. vt noͣ. de ꝟbo. ſigni. in fine. dilecto. qꝛveruꝫ eſt de iure queſito in re: non de iure adrem: quia illud non extēdit̉. vt in. d. c. hi qui.Io. an. diſtinguit ꝙ aut beneficiū vacat in curia aut extra. pͥmo caſu valet ꝓuiſio pape lꝫ īea nō fiat mentio de iure alteri ad rem queſitoquia nullus p̄ter papam potuit de tali beneficio diſponere. ſcd̓o caſu ſecꝰ ſi ꝓuiſio eēt motu ꝓprio. ita diſtinguit ip̄e in. c. dudū. de preben. li. vj. ſuper. j. glo. ⁊ in. c. ſi poſtqͣꝫ. eo. ti. etli. ſuꝑ verbo a p̄dictis. in nouella. Sꝫ rota diſtinguit aliter ꝙ aut ius ad rem eſt alteri queſitum ꝑ electionē vel p̄ſentationeꝫ. aut per acceptationē habentis gr̄am expectatiuā. pͥmocaſu non valet ꝓuiſio pape nō facta mētionede illo iure alterius. ſcd̓o caſu ſecꝰ. notat Ro.ꝯclu.ccxxxvij. ⁊ ratio differentie ibi ponit̉. ⁊vide sͣ. §. gr̄am alicui. ⁊. jͣ. .§. gr̄a mādati.Gratia expectatiua in certa eccl̓ia vel collatiōenon ideo eſt ſurrepticia ꝙ in ea non fit mentiode alia ſimili gratia vel collatione. Et idem ſialter in eadē eccleſia autoritate ordinaria eratpͥus ī canonicū receptꝰ ꝑ quā receptiōem eratſibi ius q̄ſitum ad p̄bendam ꝓxime vacaturāquia de illa receptione vel iure non tenet̉ impetrans facere mētionē. ⁊ impetrans qͥ autoritate apoſtolica expectat: illi alteri lꝫ pͥus recepto p̄fert̉. noͣ. Ro. ꝯclu. ccxxxvij.Gratia d̓r ſurrepticia qn̄ impetrās tacuit appellationē quā fecerat occaſione eiuſdē bn̄ficij ſuper quo impetrat: niſi ꝑs appellata intereſſet:qꝛ tunc ſurreptio allegari non pōt. nota Ro.ꝯclu. ccxcviij. ⁊ vide qd̓ notat Io. an. de offi.dele. ex lr̄is.Gratia ē ſurrepticia ſi impetrās nō facit mētionem de appellatione partis aduerſe. d̓ confir.vti. bone. Sed ille tex. videt̉ facere ꝓ ⁊ ꝯtra.vide qd̓ noͣ. Io. an. de offi. dele. ex lr̄is. Idē ſinō facit mētionē de appellatione ꝓpria. de reſcrip. c. ex ꝑte. §. veꝝ. ⁊ vide ibi anth.Gratia cēſet ſurrepticia qn̄ eſt facta ꝯͣ p̄cedentem determinationē pape de qͣ ī ip̄a gratia nōfacit mentionē. vt ptꝫ in tex. ⁊ glo. de re iudi.cū olim. ⁊ ꝯͣ talē p̄ſūptionē ſurreptiōis admittit̉ ꝓbatio ī ꝯͣariū vt dicūt ibi Inn. ⁊ Io. an.Gr̄a nō d̓r ſurrepticia lꝫ impetrans non feceritinētionē de ſtatuto ꝯtrario in eccleſia non cō-
firmato ꝑ papam: niſi impetrās eſſet d̓ numero ſtatuentiū. noͣ. lap. in additi. ī tracta. ꝑmuta. Fre. ſuꝑ. q. xxxiiij. In cōtrariū videt̉ tex.de reſcrip. ꝯſtitutus. vide. jͣ.. §. gr̄a bn̄ficialisnō d̓r ſurrepticia.Gratia facta ꝯtra generale ꝯciliū an cenſeaturſurrepticia ſi in ea nō fit mētio ſpecialis de dicto ꝯcilio. tex. videt̉ dicere ꝙ ſic in. c. ex partede capel. mona. ſed Inno. videt̉ ibi ſentire cōtrariū. Archidi. tenet ꝙ nō valet gratia. in. c.j. de cōſti. li. vj. ꝓ quo videt̉ caſus de reſcrip.nōnulli. Sed Io. an. determinat ibi cōtrariūſuꝑ glo. vt ſi. Sed vide tex. de eta. ⁊ qͣlita. eaꝫte. ⁊ Inno. de renū. poſt tranſlationē. in fi. vid̓ anth. in. d. c. ex ꝑte. ⁊ d̓ reſcrip. c. j. iiij. colū.⁊ de ꝯſti. que ī eccleſiaꝝ. penul. colū. e. ti. ⁊. c.j. li. vj. ꝟ. oppo. qͥnto cū glo.Gr̄a facta d̓ bn̄ficio patronali: tacito d̓ iure patronatus: ē ſurrepticia. qd̓ ē verū in beneficiovacāte. ſꝫ ſi beneficiū erat vacaturū (forte peraſſecutionē alteriꝰ) an gr̄a impediēs illā vacationē tacito iure patronatꝰ ſit ſurrepticia: ſubiudice lis ē. noͣ. Ro. ꝯclu. cviij. Item p̄dicta ītellige de iure patronatꝰ competēte laico: veletiā clerico rōne patrimonij. ſecus ſi competeret clerico ratione eccl̓ie: vt colligit̉ ex textu ⁊glo. ⁊ qd̓ ibi notat Hoſti. Io. an. ⁊ autho. ī. c.dilectꝰ. de iure patrona.Gratia impetrata de bn̄ficio ſpecialiter reẜuato non d̓r ſurrepticia lꝫ de tali reſeruatiōe nōfuit facta mētio. ſecus ſi fuiſſet generaliter reſeruatū. noͣ. Ro. ꝯclu. cccxxxj. Sed in antiqͥsdicit rota indiſtinte ꝙ nō tenetur impetransde reſeruatione facere mentioneꝫ. vt noͣ. Ro.ꝯclu. cccclxxv. niſi eēt reẜuatio ꝓcedēs ex eoꝙ bn̄ficiū vacauit in curia qꝛ illud nō venit ingenerali ꝯceſſione. ꝑ. c. j. d̓ p̄ben. li. vj. ⁊ ita tenet deciſio in antiqͥs ꝯclu.cccclxxiiij. Sꝫ Fre.aliter dicit ꝙ ſi reſeruatio erat generalis ⁊ nota ī curia: valet gr̄a lꝫ in ea nō fiat mētio de reſeruatiōe. ſecꝰ ſi erat ſpecialis ⁊ decreta d̓ certis beneficijs. ſi tn̄ ꝯſtaret ꝓ qͦ ſpecialis gr̄a facta eēt ⁊ illi papa ꝓuidiſſet: valeret: niſi de reſeruatiōe mētio facta nō eēt. ⁊ ideꝫ ſi ſpecialisreſeruatio facta eēt in odiū ꝯferentis. qꝛ forteꝯferebat indignis. ⁊ qd̓ dictū eſt de collatiōeſeu ꝓuiſione. idē in ꝑmutatiōe. noͣ. Fre. ī tractatu ꝑmū. q. iiij.Gr̄a impetrātis diſpēſationē ſuꝑ pͥmo bn̄ficiocurato obtinēdo nō obſtāte aſſecutiōe ſcd̓i curati ē ſurrepticia: ſi ī ea nō fit mētio de ꝓuiſione alteri pͥus de eodē bn̄ficio facta: lꝫ nōdū acceptata. ⁊ qͣꝫqͣꝫ etiam poſtea nō acceptet: tn̄ diſpēſatio nō ꝯualeſcit ẜm archi. noͣ. Io. an. dep̄bē. ſi tibi abſenti. li. vj. ſuper. ꝟ. nō ſubſiſtit.in nouella.